Pretentii civile. Speta. Decizia 740/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.740/
Ședința publică din 01 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în B,-, etaj 1, camera 1, împotriva sentinței civile nr. 159 din 30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata - reclamantă -, cu domiciliul în G,- A, etaj 1,.1.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 1 iulie 2009.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 159/30.01.2009 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta și a fost obligată pârâta SRL B să achite reclamantei suma de 2313,28 lei cu titlu de drepturi salariale cuvenite pe perioada iulie-septembrie 2008, 555,48 lei cu titlu de contravaloare bonuri de masă, 650 lei cu titlu de indemnizație de concediu de odihnă cuvenit pe anul 2008.
S-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 370,88 lei cu titlu de contravaloare preaviz ca nefondată.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea cu nr-,înregistrată pe rolul Tribunalului Galați -secția civilă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC " " SRL la plata drepturilor salariale restante în sumă de 3889,64 lei,pentru lunile iulie-septembrie 2008( 2313,28 lei salariu; 555,48 lei c/v bonuri de masă;650 lei indemnizație aferentă pentru 21 zile de concediu de odihnă și 370,88 lei c/v preavizului de 15 zile, cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În fapt a susținut că a fost angajată la societatea pârâtă în funcția de referent resurse umane, cu un salariu de 650 lei lunar.Raporturile de muncă s-au derulat în perioada 01.05.2008-30.09.2008,dată la care contractul de muncă a încetat în baza art. 79.. Pe parcursul derulării raporturilor de muncă angajatorul nu și-a respectat obligația de plată a drepturilor salariale,iar la data încetării contractului de muncă nu i-a acordat c/v indemnizației concediului de odihnă pentru perioada lucrată. Fiind în culpă solicită acordarea cheltuielilor de judecată efectuate cu susținerea prezentului proces.
În drept a invocat art. 166 și 283..
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că deși reclamanta a fost invitată să-și ridice drepturile salariale aceasta nu a dat curs invitației sale. A susținut că din culpa reclamantei punctul de lucru la care și-a desfășurat activitatea a devenit ineficient,motiv pentru care a fost înștiințată că începând cu data de 30.09.2008 acesta se închide.
Analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că acțiunea este fondată în parte, pentru următoarele motive:
Cu copia contactului de muncă nr. 3590/I/B/07.05.2008,cu înștiințarea nr. 185/25.09.2008 și cu cererea din data de 30.09.2008, s-a dovedit că reclamanta a fost angajata societății pârâte în perioada mai-30.09.2008.
Prin întâmpinare,pârâta a recunoscut că are de plată către reclamantă drepturi salariale, iar cu statele de plată depuse dar nesemnate de salariată nu a dovedit că la momentul încetării raporturilor de muncă s-a desocotit cu aceasta.
În condițiile în care pârâta nu a contestat dreptul la plata bonurilor de masă și nu a dovedit plata salariului și a celorlalte drepturi salariale(indemnizație concediu de odihnă) în perioada iulie-septembrie 2008, potrivit art. 40 alin.2 lit.c și art. 141 alin.4 se constată că cererea reclamantei este întemeiată, motiv pentru care o va admite în parte.
În ceea ce privește contravaloarea preavizului, Tribunalul reține că reclamanta nu este îndreptățită la această plată pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta recunoaște că raporturile de muncă au încetat prin demisie, respectiv prin actul unilateral de voință al salariatului. Termenul de preaviz instituit de art. 79 alin.1 este însă în favoarea angajatorului nu a salariatului care înțelege să denunțe contractul de muncă. Ca urmare în condițiile în care a acceptat încetarea raporturilor de muncă prin demisie, chiar dacă fusese notificată că va avea loc o desființare a punctului de lucru cu consecința desființării postului ocupat, nu poate pretinde c/v preavizului de 15 zile solicitat prin prezenta cerere. Un astfel de drept ar fi fost recunoscut în condițiile în care raporturile de muncă ar fi încetat în temeiul art. 65 și urm din.
Ca urmare reclamanta nu poate pretinde valorificarea unui drept care nu este recunoscut în favoarea sa.
Pentru considerentele mai sus menționate, potrivit art. 969,977 și urm. civ. în ref. la art.40 alin.2 lit.c,141 și 79. s-a constatat că acțiunea este fondată în parte.
Pârâtei îi este aplicabilă sancțiunea prev. de art. 274.proc.civ. deoarece la momentul desființării postului nu a plătit toate drepturile salariale cuvenite în baza contractului individual de muncă. Având în vedere poziția angajatorului exprimată prin întâmpinare dar și soluția favorabilă reclamantei dispusă în prezenta cauză, a obligat pârâta să-i achite și suma de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta SRL B, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
1. Sumele datorate de către societate cu titlu de drepturi salariale sunt în fapt în valoare de: 563 lei -iulie, 469 lei- august, 501 lei-septembrie.
2.Suma pretinsă drept contravaloare bonuri de masă este de 1492,18 lei este exagerat de mare având în vedere că se acordau 20 de bonuri de masă lunar în valoare de 7,56 lei deci, suma totală datorată este de 498,96 lei;
3.Suma pretinsă drept contravaloare indemnizație de concediu pe anul 2008 este de 857,14 este nejustificat de mare, întrucât reclamanta intimată a lucrat doar 5 luni astfel că are dreptul la suma de 247,6 lei;
4.Nu a fost de acord cu plata cheltuielilor de judecată întrucât intimata nu a predat încă ștampila societății și autoturismul acesteia.
În total, a apreciat recurenta că suma datorată este în cuantum de 2279,56 lei însă, pentru a primi intimata reclamantă, această sumă, să i se pună în vedere ca să predea materialele menționate.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304 indice 1.pr. civilă.
A depus la dosar o copie a unui tichet de masă în valoare de 7,56 lei.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare.
La primul termen de judecată, instanța, în baza rolului activ, a solicitat intimatei reclamante, să depună la dosar modul de calcul al pretențiilor așa cum au fost solicitate prin acțiunea introductivă, defalcat, pe fiecare capăt de cerere.
Deși s-a acordat termen în acest sens, intimata reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor date de instanță însă recurenta a indicat, detaliat, sumele pe care consideră că le datorează și modul de calcul a acestor sume si a depus la dosar statele de plată pe iulie-septembrie 2008.
Reprezentatul intimatei reclamante, față de modul de calcul prezentat de recurentă, a precizat că le recunoaște ca fiind corecte cu excepția sumelor datorate cu titlu de indemnizație de concediu, apreciind că suma prezentată de către recurentă este prea mică față de perioada efectiv lucrată.
În acest, sens, în concluziile pe fond, a apreciat că s-ar impune casarea sentinței recurate și trimiterea dosarului în rejudecare pentru efectuarea unei expertize cu privire la calculul zilelor de concediu și a indemnizației aferente.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, sumele solicitate de către intimata reclamantă prin acțiunea introductivă sunt în cuantum mai ridicat decât sunt datorate în realitate iar modul de calcul efectuat de către recurentă este corect.
1. Reclamanta intimată a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2313,28 lei drepturi salariale aferente perioadei iulie-septembrie 2008 însă suma corectă este cea învederată de către recurentă și anume suma de 1533 lei net așa cum rezultă și din statele de plată depuse de către recurentă (563 lei aferent lunii iulie, 469 lei aferent lunii august și 501 lei aferent lunii septembrie);
2. Reclamanta intimată a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 555,48 lei reprezentând contravaloare bonuri de masă pentru perioada iulie-septembrie 2008, suma reală fiind în cuantum de 498,96 lei așa cum corect a calculat recurent și a recunoscut intimata (66 bonuri x 7,56 lei/bon);
3. în ceea ce privește indemnizația de concediu, reclamanta intimată a solicitat plata sumei de 650 lei reprezentând contravaloarea unui număr de 21 zile de concediu însă suma corectă este cea învederată de către recurentă și anume 247,6 lei brut, întrucât intimata a lucrat 5 luni la societate. Potrivit disp. art. 140 alin. 2 din Codul muncii, durata efectivă a concediului anual de odihnă este prevăzută în contractul individual de muncă și se acordăproporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.În consecință, reclamanta avea dreptul la 8 zile din concediul de odihnă pentru anul 2008 (potrivit unui simplu calcul aritmetic: 12 luni21 zile de concediu; 5 luni lucratex; x=5 x 21/12=8,75, nefiind necesară efectuarea unui expertize pentru determinarea numărului de zile de concediu de odihnă așa cum a susținut intimata). Deci, suma cuvenită celor 8 zile de concediu de odihnă este în cuantum de 247,6 lei potrivit calcului corect efectuat de recurentă. Se observă o greșeală a recurentei atunci când afirmă că intimata avea dreptul la 5,2 zile de concediu însă este vorba doar de o eroare materială întrucât calculul a fost efectuat corect, pentru 8 zile de concediu cuvenite.
4. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, soluția primei instanțe este corectă întrucât sunt incidente disp. art. 274.pr. civilă, recurenta pârâtă fiind parte căzută în pretenții. Nu are nici o relevanță faptul că intimata a predat sau nu bunurile societății, textul legal nedistingând între diverse situații de fapt. Susținerea că intimata reclamantă nu a dovedit cheltuielile de judecată nu este reală deoarece la dosarul de fond, la fila 42, se află factura nr. -/13.01.2009 prin care se atestă faptul că onorariul de avocat, apărător al reclamantei este în cuantum de 1785 lei.
Referitor la faptul că recurenta condiționează plata drepturilor salariale de predarea unor bunuri ale societății de către intimata reclamantă, instanța nu poate reține această solicitare întrucât angajatorul se află în culpă procesuală, neformulând nici o cerere reconvențională în fața instanței de fond, potrivit disp. art. 118.r Cod Penal civilă. Conform disp. art. 129 alin. 1.pr. civilă, părțile au îndatorirea ca să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, să-si exercite drepturile procedurale potrivit disp. art. 723 alin. 1 și să-și probeze pretențiile și apărările.
În consecință, față de considerentele arătate, se va admite recursul în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă cu aplicarea prev. art. 304 indice 1 .pr. civilă.
Conform disp. art. 312 alin. 2,3, pr, civilă, se va modifica în parte sentința civilă recurată și se va reține cauza spre rejudecare.
În rejudecare, potrivit celor mai sus arătate, se va obliga pârâta la plata următoarelor sume:
- 1533 lei net, drepturi salariale pentru perioada 07-09.2008;
- 498,96 lei reprezentând contravaloarea bonurilor de masă;
- 247,6 lei brut, reprezentând indemnizația de concediu aferent perioadei lucrate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate cu privire la cheltuielile de judecată și preaviz.
Curtea menționează faptul că sunt aplicabile prevederile art. 305.pr. civilă și art. 304 indice 1.pr. civilă, soluția primei instanțe fiind modificată parțial în recurs datorită unor înscrisuri noi, nefiind vorba de motive de nelegalitate ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în B,-, etaj 1, camera 1, împotriva sentinței civile nr. 159 din 30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Modifică în parte sentința civilă nr. 159/30.01.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Obligă pârâta la plata următoarelor sume:
- 1533 lei - net, drepturi salariale pentru perioada 07.09.2008;
- 498,96 lei - c/val. bonuri de masă;
- 247,6 lei - brut - indemnizație de concediu, aferent perioadei lucrate.
Menține celelalte dispoziții.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 01 Iulie 2009.
Pt. Președinte Judecător Pt. Judecător
A în CO, conf. art. 261 A în CO, conf. art. 261
c semnează semnează
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
Grefier,
: /02.07.2009
:DC/2 ex/06.07.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
