Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 742/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 742/
Ședința publică din 01 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, B-dul - - nr.3, etaj 6, jud. B, împotriva sentinței civile nr.91 din 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul SINDICATUL LIBER "" B, - reprezentant al reclamanților, G, A, -, C, TA, G, L, TA, TA, A, C, C, L, -, G, G, G, G, G, G, G, G, G, -, G, -, G, -, TA, -, A, TA, -, -, G, -, G, -, G, G, G, A, R, G, -, C, -, -, -,.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 1 iulie 2009.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 2287/113/25.09.2008 Sindicatul Liber B, în calitate de reprezentant al salariaților(329 salariați) cheamă în judecată pe pârâții SC B și pe Directorul general al SC SA B pentru a fi obligați la plata sumei de 3.591.680 lei reprezentând drepturi salariale pentru perioada februarie 2007 până în prezent, actualizate cu rata inflației la data plății efective. Reclamantul a cerut și plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Reclamantul, în calitate de reprezentant al celor 329 salariați susține prin acțiune că, în temeiul art. 130 alin 4 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, modificat prin actul adițional 397/12.02.2007, valoarea minimă a salariului de bază brut să nu fie mai mică de 620 lei pentru un program complet de 170 ore pe lună. Această prevedere deși era obligatorie, în temeiul art. 238 din codul muncii și pentru pârâți, nu a fost aplicată.
Prin Decizia civilă nr. 28/R/2007 a Curții de APEL GALAȚI, pârâta SC SA Baf ost obligată să stabilească nivelul minim al salariului de bază brut la 620 lei. Pentru punerea în executare a acestei hotărâri judecătorești, reclamantul în numele și pentru salariații săi s-a adresat executorului judecătoresc, dar tot fără rezultat.
În aceste condiții, pe cale extrajudiciară, cei 329 de salariați reprezentați de Sindicat au procedat la calculul drepturilor salariale ce li s-ar cuveni prin luarea în considerare a salariului de bază brut de 620 lei și au promovat acțiunea de față.
Ulterior, reclamantul și-a restrâns acțiunea în sensul că a precizat că dorește să se judece doar cu pârâta SC SA și nu mai solicită actualizarea sumei cu rata inflației.
Pârâta SC SA B, prin întâmpinare a invocat o serie de probleme prealabile soluționate de instanță pe parcursul procesului. Pârâta mai arătat că nu-și însușește raportul de expertiză extrajudiciară prin care reclamanții și-au calculat drepturile salariale pretinse și solicită respingerea acțiunii întrucât s-a conformat deciziei Curții de APEL GALAȚI stabilind, acolo unde a fost cazul, salariul reclamanților în funcție de salariul de bază brut de 620 lei.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului liber B pentru salariații ce nu au semnat tabelul A la filele 32 și următoarele (motivul este reținut în încheiere din data de 13 ianuarie 2008), tribunalul constată că nu este fondată.
Sindicatul, în temeiul Legii 54/2003, are dreptul de a introduce acțiuni în justiție în numele și pentru membrii săi de sindicat.
Curtea Constituțională a apreciat că art.28 alin.2 din Legea sindicatelor potrivit căruia acțiunea în justiție nu va putea fi introdusă sau continuată dacă cel în cauză (membrul de sindicat) se opune sau renunță la judecată, este o garanție a realizării scopului sindicatului de a apăra drepturile și interesele profesionale, economice și sociale ale membrilor săi. Așadar, Sindicatul liber B are calitate activă pentru toți cei 329 membri salariați.
În cauză s-au administrat probe cu acte.
Prin Sentința Civilă nr. 91/2009 Tribunalul Brăilaa admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească celor 329 de salariați reclamanți sumele prevăzute în tabelul A la filele 251-256 din dosarul anexat cauzei, în total 3.591.680 lei, reprezentând diferențe salariale aferente perioadei 01.02.2007-31.08.2008 și să-i plătească Sindicatului reclamanților suma de 4600 lei cheltuieli de judecată.
În motivare a reținut că toți cei 329 de salariați reprezentați de Sindicatul Liber B, sunt angajați cu contract individual de muncă la societatea pârâtă, având această calitate în perioada în litigiu.
Susținerea din acțiune, potrivit căreia salariul fiecărui reclamant trebuia stabilit avându-se în vedere salariul de bază brut de 620 lei, la care se aplicau celelalte sporuri și adaosuri legale, a fost confirmată de pârâtă atunci când, prin întâmpinare a cerut respingerea acțiunii, pe motiv că pentru toți reclamanții care nu aveau salariul de 620 lei a pus în executare decizia nr 28/R/2007 a Curții de APEL GALAȚI. Cu toate că reclamantul nu a depus la dosar extrasul din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură care consfințea salariul de 620 lei, prin decizia Curții de APEL GALAȚI individualizată mai sus s-a făcut dovada obligației pârâtei SC SA de a se conforma solicitării din acțiune. Așa cum s-a menționat anterior, pârâta s-a apărat, confirmând executarea hotărârii Curții de APEL GALAȚI, dar nu a dovedit apărarea formulată.
În temeiul art. 287 din codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Având în vedere acest text, tribunalul constată că pârâta nu a făcut dovada unei alte sume datorată reclamanților și nici a faptului că nu o datorează, așa încât acțiunea așa cum a fost restrânsă apare fondată.
În temeiul art. 161 codul muncii, salariul se plătește potrivit clauzelor contractului individual de muncă și este datorat de angajator pentru munca prestată de angajat.
În temeiul art. 269 codul muncii, angajatorul în temeiul răspunderii civile contractuale este obligat să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa sa.
În speță, așa cum s-a arătat, pârâta nu a plătit reclamanților sumele reprezentând diferențele salariale pentru perioada 01 februarie 2007-31 august 2008. În concret este vorba de diferențele dintre salariul plătit fiecărui reclamant și cel care i s-ar fi cuvenit dacă se lua în considerație salariul de bază brut de 620 lei, așa cum sunt calculate la filele 251-266 din dosarul anexat prezentei cauze.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâtă a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de expertiză( 2600 lei -fila 57) și onorariu de avocat (2000 lei ).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Brăila pentru soluționarea fondului cauzei, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr civilă.
Astfel, după ce recurenta face un istoric al modului în care s-a desfășurat procesul, susține că instanța și-a întemeiat soluția pe un "raport de expertiză extrajudiciară" A la anexele 8,9 și 10 ale cererii de chemare în judecată, în realitate niște calcule făcute de un expert contabil, în baza unui contract de prestări servicii nr. 50/27.08.2008, contract care se referă la cu totul alte aspecte decât realizarea unui raport de expertiză contabilă.
În temeiul art. 287 din codul muncii care stabilește că sarcina probei revine angajatorului în conflictele de muncă, instanța a reținut că unitatea nu a făcut dovada că nu datorează acea sumă sau că datorează o sumă mai mică.
Consideră că în realitate instanța nu a analizat fondul cauzei și a luat drept reale susținerile reclamanților, fără ca în baza rolului său activ să verifice dacă suma solicitată este datorată sau nu, respectiv dacă este vorba de un prejudiciu cert.
Consideră că se impune efectuarea unui raport de expertiză contabilă, care să stabilească dacă societatea datorează sumele solicitate, iar pentru că această probă nu poate fi efectuată direct în recurs, solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În situația în care instanța consideră că nu se impune casarea sentinței, solicită modificarea în tot a ei și respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât prin Decizia nr. 1/08.04.2008 emisă de B, aceasta a decis aprobarea acordării diferențelor salariale membrilor de sindicat salariați la, care au avut în perioada 12.02.2007 - 31.12.2007, salariul de bază brut sub 620 lei, conform Deciziei Curții de APEL GALAȚI nr. 28/2008.
Acest lucru este constatat și de executorul judecătoresc, care prin procesul-verbal de executare a constatat că pârâta și-a îndeplinit benevol obligația.
În realitate, acum sindicatul solicită ca modul de calcul al salariului pentru toți salariații să fie făcut prin aplicarea coeficienților de ierarhizare la salariul minim de 620 lei, ceea ce nu este conform negocierii părților prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Intimații, prin reprezentant, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Brăila este legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia Civilă nr. 28/R/2008 a Curții de APEL GALAȚI pârâta a fost obligată să respecte prevederile art. 130 alin. 4 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2007, în sensul de a stabili nivelul minim al salariului de bază brut de 620 lei.
Prin prezenta acțiune, se încearcă practic lămurirea întinderii acelui titlu, respectiv sumele exacte care li se cuvin salariaților.
În mod corect susține recurenta că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe calculele făcute de un contabil, la cererea sindicatului reclamant, respectiv o persoană fizică autorizată care ține contabilitatea sindicatului în baza contractului de prestări servicii nr. 50/27.08.2008, contract care nu se referă la realizarea unui raport de expertiză contabilă. Astfel, instanța a reținut că unitatea nu a făcut dovada că nu datorează acea sumă sau că datorează o sumă mai mică, motiv pentru care a considerat că susținerile reclamanților sunt întemeiate.
În fața instanței de recurs recurenta a depus state de plată pentru perioada vizată în acțiune, prin care susține că și-a îndeplinit obligațiile rezultând din Decizia Civilă nr. 28/R/2008 a Curții de APEL GALAȚI.
Față de numărul mare al salariaților-reclamanți, de multitudinea actelor aflate de dosar și de complexitatea calculelor necesare, instanța consideră că se impune efectuarea unui raport de expertiză contabilă, de către un expert judiciar, desemnat de instanța și care să prezinte toate garanțiile de imparțialitate cerute de lege, care să stabilească cu certitudine dacă societatea datorează sumele solicitate prin acțiune, sau dacă într-adevăr și-a executat obligațiile care îi reveneau, așa cum susține.
Având în vedere că această probă nu poate fi efectuată direct în recurs, așa cum prevede art. 305 Cod de Procedură Civilă, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, B-dul - - nr.3, etaj 6, jud. B, împotriva sentinței civile nr.91 din 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr. 91/28.01.2009 a Tribunalului Brăila și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 01 Iulie 2009.
Judecător Pt. Judecător
A în CO, conf. art. 261
semnează
VICEPREȘEDINTE
Grefier,
: /02.07.2009
:DC/2 ex/06.07.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
OPINIE SEPARATĂ
Respinge recursul ca nefondat.
Am formulat opinie separată în sensul respingeri recursului ca nefondat pentru următoarele motive.
Principalul motiv de recurs învederat este faptul că instanța avea obligația de a dispune din oficiu efectuarea unei expertize contabile care să stabilească sumele pe care le-ar datora, eventual, recurenta către reclamanți, potrivit disp. art. 129 alin. 5 teza a II-a și art. 171 alin. 1.pr. civilă.
Nu sunt de acord cu acest motiv de recurs care duce la casarea sentinței civile recurate cu trimitere în rejudecare întrucât consider că sunt aplicabile prev. art. 129 alin. 1.pr. civilă corob. cu art. 287 din codul muncii.
Astfel, disp. art. 129 alin. 1.pr. civilă prevăd că părțile au îndatorirea ca, în condițiile legi, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform disp. art. 723 alin. precum șisă-și probeze pretențiile și apărările.
Concret, în speța de față, reclamanții au prezentat un mod de calcul al drepturilor salariale cuvenite, având la bază un raport de expertiză extrajudiciară care are valoarea unui înscris.
poziția procesuală a pârâtei recurente, se observă că, prin întâmpinare, aceasta a precizat doar faptul că sumele au fost stabilite printr-o expertiză extrajudiciară făcută de reclamanți care nu le este opozabilă. Însă, pârâta recurentă pierde din vedere faptul că, potrivit disp. art. 115 pct. 3.pr. civilă, întâmpinarea va cuprinde șidovezile cu care se apără împotriva fiecăruia capăt de cerere.Nu este suficient ca pârâta să se opună ci trebuie să își probeze apărările conf. disp. art. 129 alin. 1.pr. civilă indicat mai sus, cu atât mai mult cu cât este vorba de un litigiu de muncă unde sarcina probei revine angajatorului conform disp. art. 287 din codul muncii.
Pârâta a menținut aceeași poziție procesuală, și prin precizările depuse la fila 71 din dosarul de fond, arătând doar că nu își însușește raportul de expertiză extrajudiciară însă fără să solicite efectuarea unei expertize contabile judiciare, în condițiile în care pârâta beneficia de o apărare calificată.
La fila 73 se află nota de probatorii formulate pentru pârâtă în care se precizează clar: înscrisuri, cele existente la dosarul cauzei și alte înscrisuri și anume relații solicitate Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila pentru a se comunica stadiul cercetărilor în cadrul unui dosar penal; interogatoriul reclamanților.
La termenul de judecată din data de 26.01.2009, pârâta, prin apărător, a precizat că se află cauza la termenul de probe, precizând că raportul de expertiză extrajudiciară de care înțeleg să se folosească reclamanții nu este efectuat într-un cadru procesual iar pentru un raport de expertiză autorizat este necesar ca obiectivele să se discute în contradictorialitate.
În aceste condiții, instanța, în mod corect, a acordat cuvântul pe probe. Ori, la acel moment procesual, pârâta avea ocazia de a solicita administrarea probei cu expertiză contabilă însă nu a procedat în acest mod, ci s-a rezumat doar la a critica proba solicitată de reclamanți și calculul efectuat de aceștia ceea ce nu apreciez că este suficient și în spiritul unei corecte conduite procesuale.
Existența rolului activ al judecătorului nu poate duce la concluzia că întreaga sarcină a probei ar cădea asupra instanței, așa cum greșit susține recurenta sau că nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la propunerea și administrarea probelor nu ar avea pentru părți consecințe procedurale.
În aceste condiții, apreciez că prima instanță a procedat în mod corect, a pus în discuția părților probele, a dat posibilitatea pârâtei să propună orice probă pe care înțelege să o folosească în apărare iar culpa procesuală nu aparține decât pârâtei.
Cu atât mai mult, în cazul conflictelor de muncă, regulile sunt mai stricte și derogatorii de la normele generale de procedură civilă, fiind aplicabile prevederile art. 287 și mai ales 288 din codul muncii (administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgență, instanța fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acestora).
A solicita în recurs administrarea probei cu expertiză în condițiile în care la instanța de fond pârâta nu a emis o astfel de solicitare echivalează cu o tergiversare a cauzei, întrucât conduce la o casare cu trimitere în rejudecare pârâta afirmând chiar propria culpă pentru protecția unui drept.
Este adevărat că, potrivit art.129 pct.5 din Codul d e procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Mai mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Însă nu se poate reține că a fost încălcat principiul rolului activ al instanței, deoarece au fost puse în discuția părților probele așa cum au fost solicitate, a fost respectat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, au fost depuse la dosar acte, întâmpinări și răspunsuri la întâmpinări.
Rolul activ nu înseamnă, așa cum a evidențiat jurisprudența, încălcarea principiului disponibilității în procesul civil, deoarece obligația de a-și proba apărările revine tocmai pârâtei, în condițiile dispozițiilor art.1169 din Codul civil corob. cu prevederile speciale din art. 287 din codul muncii, instanța neputând să se substituie voinței părților, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul și să dea părților, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor și intereselor legitime.
Este de necontestat că art.6 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. În soluționarea cauzei, instanța de fond a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil.
Pentru aceste apreciez că nu se impune casarea hotărârii recurate cu trimitere în rejudecare.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs ce vizează fondul îl apreciez de asemenea, nefondat, întrucât recurenta face o interpretare a art. 131 alin. din CCM, în condițiile în care interpretarea era deja făcută prin decizia nr. 28/2007 a Curții de APEL GALAȚI care a intrat sub puterea autorității de lucru judecat.
Pârâta recurentă nu dovedit în nici un fel faptul că a pus în executarea această decizie civilă sau că suma învederată de reclamanți nu ar fi cea corectă, fiecare susținere rămânând în stadiu de simplă afirmație fără nici o consecință juridică.
Pt. Judecător,
A în CO, conf. art. 261
c semnează
VICEPREȘEDINTE
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
