Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 756/2008. Curtea de Apel Bacau
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 756/
Ședința publică de la 27 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anamaria Monica Busuioc
JUDECĂTORI: Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 378/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns av., cu delegație pentru recurenta, lipsă fiind intimata.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată că recurenta a înaintat relațiile solicitate,care au fost depuse la dosar prin compartimentul arhivă.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă, a solicitat admiterea recursului față de faptul că soluția primei instanțe este neîntemeiată. Pe excepție arată că se impune termenul de prescripție de 6 luni deoarece primele nu se înscriu în noțiunea de salariu, urmând a fi avute în vedere dispozițiile art. 283 lit. e din Codul Muncii. Pe fond arată că din anul 2003 primele au fost incluse în salariul de bază astfel că nu se mai pot acorda încă odată,unitatea achitându-și obligațiile conform contractului colectiv de muncă. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pe fond respingerea acțiunii. Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs instanța urmează a aprecia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată că:
Prin sentința civilă 378/ 14 mai 2008 Tribunalului Bacău în dosar -, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta C în contradictoriu cu pârâta SC "" SA astfel cum a fost precizată, în parte; drept urmare, pârâta a fost obligată să achite reclamantei cu titlu de drepturi salariale, următoarele sume nete: 988 lei prima de Paști 2005, 988 prima C 2005, 1306 lei prima Paști 2006, 1306 lei prima C 2006, 1306 lei prima Paști 2007, 1411 lei prima C 2007, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
A mai fost obligată pârâta să efectueze vărsăminte către bugetul de stat consolidat respectiv, impozit, contribuție pentru pensie și contribuție la casa de asigurări de sănătate aferente sumelor acordate prin hotărâre și să efectueze mențiuni în carnetul de muncă privind aceste drepturi.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune s-a reținut că aceasta se impune a fi respinsă, în cauză fiind incidente dispozițiile art.283 lit. și nu ale art.283 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani, aceste suplimentări salariale intrând în noțiunea de salariu.
Chiar dacă aceste drepturi bănești nu au fost prevăzute în mod expres în Codul Muncii, instanta a apreciat că ele sunt asimilate drepturilor salariale și ca urmare a respins excepția.
În ceea ce privește fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Potrivit art.168 alin.1 încheiat între SA și salariații reprezentați de I, în anul 2003, s-a prevăzut ca pentru sărbătorile de Paști și C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, urmând să înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, a modalităților de acordare, a condițiilor, criteriilor si a beneficiarilor.
Aliniatul 2 al aceluiași articol a stabilit că în anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pârâta a susținut că suplimentările salariale introduse în salariul de bază în anul 2003, au fost menținute si în anii următori astfel încât obligația prevăzută de art.168 a fost îndeplinită de către societatea intimată, aceasta fiind convenția și interpretarea dată de alin.2 al art.168 de către părțile semnatare, potrivit Deciziei obligatorii a Comisiei Paritare a - I, data în aplicarea art.9
Raportat la apărările pârâtei reclamanții au contestat includerea primelor în salariu, arătând că salariile au fost doar indexate de la an la an.
În verificarea susținerilor pârâtei instanta a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice contabile care să stabilească de la an la an, atât indexarea salariilor cât și distinct includerea primelor în salariu, iar proba a fost pusă în sarcina pârâtei - angajator în condițiile art.278 Cod procedură civilă.
Pârâta, prin apărător a arătat expres că nu înțelege să avanseze cheltuielile necesare administrării acestei probe, astfel încât instanta s-a aflat în imposibilitatea de a verifica apărările sale.
În ceea ce privește baza de calcul a drepturilor salariale recunoscute de art.168 alin.1 deși pârâta a susținut că aceasta este reprezentata de salariul de bază mediu la nivel de, instanta a constatat că această susținere nu poate fi luată în considerare motivat de faptul că potrivit adresei nr.2919/12.11.2007 pârâta a stabilit în mod unilateral și retroactiv abia în 2007 cuantumul salariului de baza mediu pentru anii 2003-2007 în contradicție cu adresele transmise anual structurilor teritoriale ale care stabilesc cuantumul "salariului mediu brut".
Pentru aceste considerente instanta a constatat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, pârâta nefăcând dovada acordării drepturilor salariale solicitate si pe cale de consecință a obligat-o la plata sumelor reprezentând prime de Paști si C pentru anii 2004- 2007.
În termen legal, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, împotriva sentinței s-a formulat recurs de către pârâta SC" " SA, care, în esență, a criticat sentința pentru următoarele considerente:
- Dreptul reclamanților la acțiune este prescris, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.283 al.1 lit."e" din Codul Muncii din moment ce stimulentele solicitate nu aveau caracter periodic și nu reprezentau drepturi salariale în accepțiunea art. 154 alin.1 muncii.
- Evoluția în timp a dispozițiilor a fost în sensul includerii drepturilor salariale suplimentare în salariu, începând cu anul 2003; voința părților a fost aceea de a include primele de Paști și de C în salariu, fapt realizat așa cum reiese atât din art. 168 alin.2 din CCM- versiunea republicată din 2005, cât și din consemnările Comisiei Paritare. Mai mult, așa cum rezultă din adresa 2919/12 noiembrie 2007, salariul de bază mediu pe a crescut în fiecare an, negocierile ulterioare privind exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg.
- Neachitarea c/valorii expertizei nu trebuia sancționată cu admiterea acțiunii din moment ce art. 287.muncii nu instituie o obligație exclusivă în sarcina angajatorului în a administra probe; oricum depusese acte în combaterea acțiunii ce nu au fost analizate și a apreciat că litigiul presupunea doar interpretarea clauzelor CCM.
În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului sumelor acordate prin luarea în considerare a adresei 2919/2007 cu privire la cuantumul salariului de bază mediu pe anii 2004-2007.
Din oficiu, la termenul din 6.10.2008 instanța a solicitat recurentei dovezi privind modul în care s-au calculat și acordat primele în litigiu pe anii anteriori lui 2003, respectiv să comunice în copie înscrisurile ce le comunicau în teritoriu privind nivelul salariului mediu brut și a salariului de bază mediu.
Cu adresa de la fl. 18 s-au înaintat relațiile solicitate ( fl. 19-32, 34-80 ).
Legal citată intimata reclamantă nu s-a prezentat, nu a formulat cereri sau apărări.
Analizând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304 pct.9, 304/1, 312.pr.civ. constată caracterul său nefondat justificat de următoarele considerente:
Potrivit art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între SC SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română, s-a stabilit (alin. 1) "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA", valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile dar și criteriile de acordare, fiind stabilite cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Din analiza textului invocat ca temei legal al acțiunii rezultă cu certitudine că, prin negocierea Contractului colectiv de muncă - care potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 constituie "legea părților"-, s-a imprimat acestei prime - prevăzute ca o suplimentare a drepturilor salariale la nivelul a încă unui salariu de bază mediu brut pe unitate, pentru fiecare eveniment în parte -, natura unui drept salarial.
În aceste condiții, față și de limitele investirii - plata unor drepturi salariale -, sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", dispoziții ce se corelează și cu textul art. 166 alin. 1 din Codul Muncii referitor la dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor de plată a salariilor, prin care se stabilește termenul de 3 ani, care curge de la data la care aceste drepturi erau datorate.
Prin urmare, nu va fi reținută susținerea recurentei privind incidența termenului de 6 luni prev. de art. 283 alin.1 lit."e" muncii, aplicabil doar cererilor vizând neexecutarea unei clauze sau a contractului colectiv de muncă. II. Și pe fondul cauzei, prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii și apreciere a probatorului, susținerile recurentei fiind neîntemeiate întrucât:
Interpretarea sintactică și morfologică a dispozițiilor art. 168 alin.1 și 2 din CCM așa cum au evoluat în timp între 2003-2005 ( formă menținută și în 2006,2007 - fl.18 - 28 fond ) este o falsă problemă, litigiul purtând asupra obligației de plată a drepturilor salariale prevăzute de alin.1 al respectivului text, restante prin neachitarea lor efectivă. Astfel, relevanță prezintă doar dacă în mod practic s-a dat curs respectivei obligații ( eficiență financiară ), pentru că este știut că simpla sa prevedere în CCM, deși necesară, nu este și o condiție suficientă.
Ori tocmai această dovadă pârâta nu a reușit să producă în cauză; în acest moment al analizei, este de menționat că, deși se susține în recurs că s-ar fi depus înscrisuri neluate în considerare de către prima instanță, se constată eroarea în care se află recurenta din moment ce în dosarul de fond nu a depus nici un înscris; expertiza contabilă pusă în discuție de către instanță ar fi fost singura probă pertinentă și utilă lămuririi situației reale, însă recurenta a refuzat administrarea sa și suportarea c/val salefără a aduce vreun argument în acest sens ( nici măcar cele invocate prima dată în recurs).
Ori potrivit art. 287C.muncii sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare; prin urmare, atât timp cât aceste dovezi nu au fost făcute, reclamanta nu era obligată a ieși din pasivitate și a face dovadă contrară.
Mai mult, dacă trecem peste aceste dispoziții, aplicând regula instituită de art. 1169.civil - conform căruia cel ce face o propunere trebuie să o dovedească - obligația de a dovedi plata revenea tot recurentei pârâte.
În contextul celor expuse reiese că prima instanță a interpretat corect refuzul de a susține c/val expertizei contabile ca o recunoaștere a dreptului pretins.
Mai trebuie remarcat că această consecință nu-i era necunoscută recurentei din moment ce a beneficiat de asistență calificată, iar incidența sa a fost practic acceptată prin poziția procesuală adoptată.
Sub aspectul motivului subsidiar, cum că s-a greșit cuantumul primei cuvenite pentru perioada 2005-2007 acordându-se mai mult decât s-a negociat, prin luarea în considerare a nivelului "salariului mediu brut" în loc de "salariul de bază mediu" la nivel de, se reține că nici acesta nu este întemeiat întrucât:
- nu s-a dovedit că sumele comunicate cu adresa 2919/2007 au fost negociate cu conform obligației asumate prin CCM 2003-2007;
- dacă aceste sume s-ar fi inclus în salariu de bază încă din 2003, înseamnă că nu mai putea fluctua cuantumul lor și atunci apare ca lipsită de logică menținerea tezei a II-a a alin.1 în art. 168 al CCM pe anii ulteriori anului 2003 cu privire la obligația negocierii pentru stabilirea cuantumului, a modalității de acordare, etc.
Mai mult, în același context, nu se explică nici creșterile menționate în adresa 2919/2007 - creștere sigură și constantă evidentă din cuantumurile menționate în adresele comunicate instanței de recurs ce vizează perioada anterioară anului 1999 ( fl. 19-32 ).
- singurul criteriu obiectiv de determinare a cuantumului primelor a rămas salariul mediu brut, al cărui cuantum a fost recunoscut de pârât prin comunicările în teritoriu ( fl. 70-80 recurs ), acceptat de către reclamantă ( fl. 5,8 fond ) și însușit și de către pârâtă prin refuzul administrării probei cu expertiză contabilă.
Față de toate aceste considerente, constatând și că nu sunt alte motive care să fie analizate din oficiu, recursul va fi respins ca nefundat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 378/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C-.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
GREFIER,
red. /
red./7.11.
tehnored. DM/ 2 ex/ 17.11.2008
Președinte:Anamaria Monica BusuiocJudecători:Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei