Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 798/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 798/
Ședința publică din 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif judecător
JUDECĂTORI: Roxana Maria Trif, Dorina Rizea Mihail
-
Grefier:
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.721/M pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 3 aprilie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 19 mai.2009, când instanța a rămas în pronunțarea asupra actelor și lucrărilor dosarului, încheierea de ședință din acea zi, făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 26 mai 2009, apoi la data de 2 iunie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov și Curtea de APEL BRAȘOV solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să-i oblige pe aceștia la plata unor despăgubiri egale cu prejudiciul suferit ca urmare a neacordării sporului de vechime pe perioada 1.07.2004-30.09.2004, obligarea acestora la plata sumelor solicitate actualizate cu indicele de inflație și cu plata dobânzii legale, eliberarea unei adeverințe în baza căreia să se efectueze cuvenitele modificări în carnetul de muncă și comunicarea sumei totale la Casa Județeană de Pensii B pentru a fi avută în vedere la calculul pensiei.
Prin sentința nr. 721/M/2008, Tribunalul Brașova respins excepția necompetenței materiale a instanței și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Brașov și a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință a respins acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut referitor la excepția necompetenței materiale, instanța a apreciat că pretențiile reclamantului izvorăsc dintr-un raport de muncă dintre acesta și instanța în care a activat în perioada pe care se solicită despăgubirile. În aceste condiții, în raport de prevederile art. 1 alin 2 lit. i din OG 137/2000,discriminarea fiind produsă în raporturile de muncă, art.21 a fost interpretat ca, în acest caz, dreptul comun îl constituie normele care reglementează materia dreptului muncii, ceea ce atrage incidența disp. art 284 din Legea 53/2003 rap. la art.2 pct.1. lit. c, instanța de drept comun fiind Tribunalul.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Brașov, din modul cum a fost motivată excepția, instanța a apreciat că susținerile pârâtului sunt apărări de fond care urmând a fi analizate odată cu fondul pretențiilor.
Întrucât pârâtul Tribunalul Brașov are calitatea de ordonator terțiar de credite, acesta justifică calitate procesuală pasivă în cauza de față.
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a apreciat că este întemeiată în baza art. 1 din Decretul nr. 168/1958 și art. 283 (1) lit. c din Codul Muncii.
Iar prin decizia XXXVI pronunțată de Înalta Curte de Justiție și Casație nu se menționează nimic cu privire la prescripția dreptului la acțiune.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că, instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea, respectiv, aplicarea greșită a legii, reținându-se nelegal excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Astfel, s-a reținut greșit că, prescripția dreptului la acțiune a început să curgă de la intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, când în realitate în conformitate cu prevederile art. 8 din Decretul nr.167/1958, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data de 23.10.2007, respectiv, data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea prevederilor art. 20 din Constituția României, potrivit cărora odată cu ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului, prevederile acesteia au aplicare în dreptul intern.
Ultimele critici se referă la faptul că, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii în condițiile inexistenței unui contract de muncă, iar în condițiile în care se consideră incidența în speță a prevederilor Decretului nr. 167/1958, să se aibă în vedere faptul că prescripția a fost întreruptă, potrivit art. 16 lit. b din actul normativ menționat, ca urmare a existenței pe rolul instanțelor a unui litigiu de muncă între părți soluționat prin decizia civilă nr. 9/M/14.01.2005, dată de la care începe să curgă o nouă prescripție.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii.
Examinând hotărârea în raport cu motivele de recurs și prin prisma prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 166 și art. 283(1) lit.c Codul Muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale coincide cu termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de Decretul nr.167/1958 și curge "de la data când drepturile respective erau datorate". Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare și încetare a cursului prescripției sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, astfel cum acestea sunt reglementate prin D - privitor la prescripția extinctivă. În acest sens, art. 295 Codul Muncii prevede că dispozițiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile și cu dispozițiile legislației civile.
În speță, dreptul la acțiunea în restituirea drepturilor salariale echivalente cu sporul de vechime în muncă începe să curgă de la data la care acest drept pretins nu a mai fost recunoscut și nu a mai fost acordat de către angajator, reclamantul neinvocând nici o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției dintre cele expres și limitativ prevăzute de lege. În cazul de față, momentul din care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul invocat coincide cu data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 care a înlăturat sporul de vechime în muncă pentru magistrați. Reclamantul nu poate pretinde că a fost în imposibilitatea de a lua cunoștință de situația existentă în domeniul salarizării magistraților iar decizia XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu cuprinde dispoziții cu privire la prescripția dreptului la acțiune, ci s-a recunoscut că acest drept(sporul de vechime) nu a fost înlăturat printr-o dispoziție legală expresă, astfel că acesta a continuat să existe și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
De asemenea, pentru a se întrerupe cursul prescripției potrivit art. 166 al. 2 Codul Muncii, este necesară " o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale", ori, în cauză nu s-a invocat și nici nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens. Trebuie menționat că recunoașterea trebuie să fi avut loc pe timpul derulării termenului de prescripție, iar nu după împlinirea lui.
Prin urmare, pretențiile din acțiune pot fi admise numai pentru o perioadă de 3 ani durata termenului de prescripție - anterioară momentului introducerii acțiunii. Acțiunea supusă judecății a fost înregistrată la instanța de fond la data de 30.0 1.2008 astfel încât toate pretențiile reclamantului vor fi respinse ca prescrise.
Referitor la argumentul potrivit căruia pretențiile reclamantului din perioada pentru care s-a invocat excepția prescripției constituie bunuri în sensul art.1 din Protocolul 1 al CEDO, curtea reține că această teză are la bază o înțelegere greșită a dispozițiilor legale internaționale invocate și a practicii CEDO în materie.
Astfel, art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO garantează dreptul de proprietate al oricărei persoane asupra bunurilor sale însă nu are rolul de a suplini și nici de a înlătura dispozițiile din legislația internă care reglementează termenele de prescripție extinctivă, respectiv normele de drept comun care instituie termenele în care titularii unui drept pot obține obligarea subiectului pasiv la recunoașterea ori executarea obligației corelative.
Pentru aceste considerente, în baza art.312(1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul și va menține ca legală hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 721/M/2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea Mihail
- - - - - -
GREFIER,
Red. -/12.06.2009
Dact. /08.07.2009
Jud. fond: - -
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea Mihail
