Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr- DECIZIA CIVILĂ NR. 80/Ap
Ședința publică din 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță judecător
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
Grefier: - -
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.59/D pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 27 februarie 2009 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registraturii note de concluzii scrise din partea intimaților pârâți.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 26.05.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, în vederea deliberării a amânat pronunțarea la 02.06.2009.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 59/D/2009 a Tribunalului Brașova fost respinsă acțiunea reclamantului împotriva pârâților Comuna prin Primar, și, și, având ca obiect constatarea calității de unic proprietar al întregului imobil situat în com.,-, înscris în CF nr. 4108, top inițial 857,858, format din grădină în suprafață de 835,20 mp, casă de piatră și curte în suprafață de 1.627,20 mp, ca efect al nulității titlului juridic de proprietate al Statului Român, constatată prin sentința civilă nr. 4455/2005 a Judecătoriei Brașov și obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și posesie acest imobil.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din copia cărții funciare nr. nr. 4108, rezultă că imobilul înscris sub nr. top inițial 857, 858, format din grădină în suprafață de 835, 20 mp. casă de piatră și curte în suprafață totală de 1.627, 20 mp. a constituit obiectul dreptului de proprietate al reclamantului, fiind dobândit de acesta cu titlu de moștenire.
Acest imobil a fost preluat de Staul Român, în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 223/1974. După data trecerii imobilului în proprietatea statului, unitățile locative din acesta au fost înstrăinate, în temeiul Legii nr. 112 1995, către pârâții, și, iar terenul aferent unităților locative astfel înstrăinate a fost atribuit acestor părți în conformitate cu dispozițiilor Legii nr. 18 1991, restul suprafeței de teren, ce intră în compunerea acestui imobil, rămânând în proprietatea Comunei.( filele 10-16 din dosarul Judecătoriei Brașov )
La data de 11.01.2005, reclamantul a promovat, în contradictoriu cu Comuna, o acțiune în constarea nulității absolute a titlului în temeiul căruia statul a preluat imobilul în litigiu. Această acțiune a fost înregistrată pe rolul Judecătorie B, sub nr. 698 2005 și a fost admisă prin sentința civilă nr. 4455 13.05.2005.
Împotriva acestei sentințe au exercitat calea de atac a recursului pârâta Comuna și intervenienții, și, care au calitatea de pârâți în prezentul litigiu.
Prin decizia civilă nr. 141/24.02.2006 Tribunalul Brașova respins recursul astfel declarat cu consecința menținerii sentinței recurate.
Sub nr. 5282/2005, pe rolul Judecătoriei Brașov, a fost înregistrată cererea de chemare în judecată pe care reclamantul a promovat-o împotriva pârâților din prezenta cauză, cerere prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare, ce au fost perfectate de aceștia în temeiul Legii nr. 112 1995, pentru imobilul în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 1234/14.02.2007, Judecătoria Brașova respins cererea astfel formulată. Împotriva cestei sentințe reclamantul a exercitat calea de atac a apelului, ce a fost admisă prin decizia civilă nr. 287/26.10.2007 a Tribunalului Brașov, cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate și admiterii cererii de chemare în judecată promovată de reclamant.
Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel pârâții au declarat recurs. Prin decizia civilă nr. 66/26.02.2008, Curtea de APEL BRAȘOVa admis recursul astfel declarat, a modificat în tot decizia apelată, în sensul că, a respins apelul pe care reclamantul l-a exercitat împotriva sentinței civile nr. 1234/12.02.2007 a Judecătoriei Brașov, ce a fost păstrată. ( filele 28-38 din dosarul Judecătoriei Brașov )
Din considerentele sentinței civile nr. 1234/12.02.2007 a Judecătoriei Brașov rezultă că, reclamantul a uzat și de dispozițiile Legii nr. 10 2001 pentru a obține restituirea imobilului din litigiu. Notificarea astfel formulată a fot soluționată prin dispoziția nr. 114/19.07.2002, emisă de Comuna prin reprezentantul său legal, în sensul efectuării unei propuneri de restituire în echivalent imobilului.
Această dispoziție a fost atacată de către reclamant pe calea contestației reglementată de Legea nr. 10/2001, contestație în cadrul căreia a solicitat a-i fi restituit în natură imobilul ce formează obiectul notificării.
Față de cele ce preced, tribunalul a constatat că, există o statuare definitivă și irevocabilă, care se bucură de prezumția instituită de art. 1200 pct 3 Cod civil, în ceea ce privește nevalabilitatea titlului cu care statul a preluat imobilul în litigiu și cu privire la valabilitatea titlurilor pe care pârâții le au asupra imobilului în litigiu și că, cu privire la acest imobil, a fost urmată de către reclamant procedura specială instituită de Legea nr. 10/2001.
Sub acest aspect, este de menționat că, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, acoperă sfera tuturor modalităților de preluare, fie că ar corespunde unei preluări cu titlu valabil, fie că ar corespunde unei preluări fără titlu valabil. Prin urmare, fac parte din categoria imobilelor ce formează obiectul de reglementare al Legii și imobilele care au fost preluate în perioada de referință a acestui act normativ în temeiul unui titlu nevalabil.
Or, în aceste condiții în care reclamantul a uzat de prevederile legii speciale de reparație pentru a-și valorifica drepturile pe care le are asupra imobilului în litigiu, tribunalul apreciază că valorificarea acestor drepturi nu se poate realiza și pe calea unei acțiuniulterioarede revendicare promovată în condițiile reglementate de dreptul comun.
Legea nr. 10/2001, aplicabilă raportului juridic creat între părți, apără efectele acelor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 în mod valabil, între care se află și contractele de vânzare-cumpărare încheiate de pârâți, și care constituie titlul de proprietate al acestora.
Între aceste efecte este, în mod evident, asigurarea tuturor atributelor care rezultă din calitatea de proprietar a cumpărătorilor, fără pericolul unei evicțiuni ulterioare, datorată unor cauze preexistente la momentul vânzării, cum este cea privitoare la nevalabilitatea titlului de proprietate constituit în favoarea statului.
Pentru asemenea situații, legea specială, de care-așa cum s-a subliniat - reclamantul a uzat, a prevăzut măsuri reparatorii în echivalent, care au fost stabilite prin decizia emisă ca urmare a notificării ce a fost promovată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Or, în condițiile în care, titlul de proprietate pe care pârâții îl au asupra imobilului în litigiu s-a consolidat prin respingerea cererii de constatare a nulității absolute a acestuia iar, pentru imobilul revendicat au fost stabilite măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, tribunalul apreciază că solicitarea reclamantului de obligare a pârâților la lăsarea acestui imobil în deplină proprietate și posesie nu poate fi admisă.
S-a reținut, sub acest aspect, că, atâta timp cât reclamantul a ales calea procedurii speciale instituită de Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilul în litigiu, această parte trebuie să respecte toate principiile instituite de acest act normativ, principii printre care se numără și cel al restituirii în echivalent a imobilelor ce au format obiectul material al unor acte de înstrăinare, precum și ce al asigurării respectării stabilității rapoartelor de proprietate, formate ca urmare a perfectării unor acte translative de proprietate, încheiate în mod valabil, anterior intrării în vigoare a actului normativ menționat.
Aceste statuări au fost făcute și de instanța supremă prin Decizia nr. 33 /9iunie 2009, ce a fost pronunțată în recurs în interesul legii, astfel că, ele se impun instanțelor judecătorești, conform art. 329 alin (3) din Codul d e procedură civilă.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că, nu contravine prevederilor din Convenție, respingerea ca neîntemeiată de către instanțele de judecată a unei acțiuni în revendicare introdusă de fostul proprietar în contradictoriu cu chiriașul cumpărător al bunului, argumentată de instanță prin acordare de preferință titlului de proprietate al chiriașului, consolidat prin buna sa credință și de eroarea comună și invincibilă în care s-a aflat cu privire la calitatea de proprietar al statului asupra bunului litigios. Astfel, chiar dacă instanțele au reținut nevalabilitatea titlului statului asupra bunului litigios, faptul că nu procedează la compararea de titluri, ci alege să eficientizeze teoria aparenței în drept nu atrage încălcarea art. 6 din Convenție ( cauza Katz contra României ).
Așa fiind, instanța, în temeiul considerentelor mai sus-expuse, a constatat că, cererea de chemare în judecată promovată de reclamant este neîntemeiată, astfel că a fost respinsă.
Fiind partea aflată în culpă procesuală, reclamantul a fost obligat, în temeiul ar. 274 Cod procedură civilă, să achite pârâților și suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
În ceea ce privește cererea pârâților și de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul a constatat că, părțile menționate nu au făcut dovada efectuării vreunei cheltuieli în legătură cu prezentul proces, astfel că, a respins această cerere.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Brașova formulat apel reclamantul fără a depune motivele de apel în termenul legal, astfel încât acesta a fost decăzut din dreptul de a motiva apelul, conform art. 287 alin. 1 punctul 3 și alin. 2 Cod procedura civila.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza caracterului devolutiv al acestei căi de atac și ținând cont de apărările formulate de reclamant în fața instanței de fond, curtea reține că apelul acestuia este nefundat pentru următoarele considerente:
Cadrul legislativ privind măsurile reparatorii adoptate până la apariția Legii nr. 10/2001 a consacrat noțiunea juridică de imobile preluate "cu titlu" și "fără titlu valabil" (Legea nr. 114/1995). Legea nr. 10/2001 adaugă noțiunea de imobile "preluate abuziv" prin care se înțelege atât cele preluate fără titlu cât și cele preluate cu titlu valabil. Pentru ambele categorii de imobile legiuitorul a consacrat măsura reparatorie în natură cu excepția unor situații precum aceea în care imobilul a fost vândut chiriașilor, situație în care este necesară desființarea, în prealabil, a unor astfel de contracte.
În speță, reclamantul a obținut în fața instanțelor de judecată recunoașterea nevalabilității titlului statului (prin sentința civilă nr. 4455/2005 a Judecătoriei Brașov rămasă irevocabilă), însă imobilul a fost vândut chiriașilor (pârâții și ) în baza Legii nr. 112/1995, iar contractele de vânzare cumpărare ale acestora nu au fost desființate. Prin urmare, titlurile de proprietate pe care pârâții, îl au asupra imobilului în litigiu s-a consolidat prin respingerea acțiunii de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare, iar pentru imobilul revendicat au fost stabilite măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001.
Pârâții, în calitate de cumpărători de bună credință, și-au întabulat dreptul lor de proprietate în carte funciară iar această înscriere garantează existența dreptului real respectiv, înscrierile în cartea funciară având forță probantă deplină. Solicitarea reclamantului de a se rectifica cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților în temeiul art. 34 punctul 3 din Decretul lege nr. 115/1938 și din Legea nr. 7/1996, nu poate fi primită întrucât nu sunt întrunite cerințele impuse de legiuitor, respectiv efectele actelor juridice întabulate a căror radiere se cere nu au încetat, dimpotrivă, au fost consolidate prin hotărârile judecătorești menționate anterior.
De asemenea, în mod corect, instanța de fond a reținut că în speță nu au fost încălcate nici prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât prin această convenție nu se impune statelor obligația de restituire în natură a bunurilor confiscate, ci doar adoptarea unor soluții clare și coerente care să aibă drept scop evitarea insecurității juridice și incertitudinii pentru subiectele de drept implicate.
În speță, recunoașterea dreptului de proprietate prin hotărâri judecătorești în favoarea pârâților cumpărători de bună credință și întabularea drepturilor de proprietate al acestora are ca efect imposibila restituire în natură a imobilului în litigiu către vechiul proprietar astfel încât singura măsură reparatorie posibilă este cea prin echivalent.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedura civila, apelul reclamantului va fi respins iar acesta va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâți în această cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul împotriva sentinței civile nr. 59/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Obligă pe apelant să plătească intimaților și suma de 1500 RON, iar intimaților și suma de 595 RON cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 02.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. -/10.06.2009
Dact. /11.06.2009
Jud. fond: A,
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Dorina Rizea
