Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 839/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 839
Ședința publică de la 01 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Regia Autonomă de Transport Public I împotriva sentinței civile nr. 766 din 7.06.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsă fiind reprezentantul recurentei Regia Autonomă de Transport Public
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Intimatul arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Intimatul solicită respingerea recursului deoarece recurenta nu are nici un temei legal pentru al obliga la plata contravalorii combustibilului.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 1516/99/18.02.2009, reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Iac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 611,31 lei reprezentând contravaloarea a 133 litri motorină.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, începând cu data de 24.09.2007, pârâtul este salariatul societății pe postul de șofer autobuz. În conformitate cu fișa postului, acesta avea obligația ca în desfășurarea activității sale să realizeze conducerea economică a mijlocului de transport, adică un consum minim de carburant și lubrifiant, fără solicitări mari ale pieselor care compun mecanismul de transmisie și fără șocuri la pornire și frânare. A mai susținut reclamanta că pârâtul cunoștea faptul că, în cazul înregistrării unui consum depășit de combustibil ca urmare a exploatării necorespunzătoare a mijlocului de transport, șoferul va suporta contravaloarea acestui consum.
Reclamanta a mai precizat faptul că pârâtul, în luna octombrie 2007, și-a desfășurat activitatea pe autobuzul cu nr. de inventar 55, care a înregistrat un consum depășit de combustibil de 146 litri motorină. cu orele lucrate pe acest mijloc de transport în luna octombrie 2007, pârâtul este răspunzător pentru un consum nejustificat de 63 litri motorină în valoare de 287,91 lei.
S-a mai arătat că pârâtul și-a desfășurat activitatea în luna noiembrie pe autobuzul cu număr de inventar 55, care a înregistrat un consum depășit de combustibil de 87 litri, pe autobuzul cu număr de inventar 64 care a înregistrat un consum depășit de 27 de litri motorină și pe auto nr.65 care a înregistrat un consum depășit de combustibil de 103 litri. cu orele lucrate pe aceste mijloace de transport în luna noiembrie 2007, pârâtul este răspunzător material pentru un consum nejustificat de 70 litri motorină, în cuantum de 323,40 lei.
Întrucât mijloacele de transport care au înregistrat depășiri de consum de motorină față de consumul normat nu au înregistrat defecțiuni sau intervenții tehnice, iar șoferii nu au justificat în nici un mod depășirea de combustibil înregistrată, Comisia energetică a regiei a stabilit că depășirea consumului de combustibil față de consumul normat se datorează exploatării necorespunzătoare a mijloacelor de transport sau sustragerii, ambele cauze antrenând răspunderea materială a conducătorilor auto.
Prin sentința civilă nr. 766/07.05.2009, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public I în contradictoriu cu pârâtul, pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Începând cu data de 24.09.2007, pârâtul este salariatul reclamantei Regia Autonomă de Transport Public I pe postul de șofer autobuz, conform contractului individual de muncă nr. 2470/2007 și actelor adiționale la acest contract.
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 611,31 lei reprezentând contravaloarea a 133 litri motorină consum depășit de carburant față de consumul normat, înregistrat în lunile octombrie și noiembrie 2007.
Potrivit disp. art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Astfel, din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului.
De asemenea, potrivit disp. art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, s-a reținut de către instanță că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de dispozițiile legale sus-menționate.
Astfel, în primul rând s-a reținut de către instanță că reclamanta nu a făcut dovada faptei ilicite și personale a salariatului, săvârșită în legătură cu muncă sa. Din cuprinsul fișei postului pârâtului rezultă că acesta avea obligația de a realiza "conducerea economică a mijloacelor de transport, adică cu un consum minim de carburanți și lubrifianți, fără solicitări mari ale pieselor care compun mecanismul de transmisie și fără șocuri la pornire și frânare". Or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâtul ar fi exploatat necorespunzător mijlocul de transport în comun sau ar fi sustras motorină, pentru a putea fi antrenată răspunderea sa materială.
De asemenea, instanța a reținut și faptul că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi comunicat consumul normat de combustibil salariaților.
Astfel, prin adresa nr. 17194/2007 s-a comunicat secției nr. 1 consumul normat de motorină pentru autobuzele Renault, însă nu s-a făcut dovada că această adresă ar fi fost adusă la cunoștința salariaților. Totodată, instanța a mai reținut și faptul că din cuprinsul notelor de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei rezultă că s-a propus de către comisia energetică la nivelul secției nr. 1 trecerea pe costuri a supraconsumului de motorină, ca urmare a faptului că nu s-au putut efectua analizele lunare decodate și probele de consum în traseu întrucât comisia nu a dispus de normele de consum corecte pentru acest tip de autobuze.
Cât privește prejudiciul produs patrimoniului angajatorului, s-a reținut că acesta este de esența răspunderii patrimoniale, iar evaluarea pagubei și, deci, întinderea prejudiciului, trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete. De asemenea, prejudiciul trebuie să fie real și cert. În ceea ce privește caracterul de certitudine a prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui prin evaluarea precisă într-o sumă de bani. Or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului efectiv suferit ca urmare a faptei pârâtului.
O altă condiție necesară pentru existența răspunderii patrimoniale o constituie vinovăția salariatului. Astfel, vinovăția este elementul subiectiv al răspunderii și constă în atitudinea psihică a persoanei fizice față de fapta sa și față de consecințele ei păgubitoare, implicând conștiința încălcării unor relații sociale. Vinovăția presupune atât discernământul autorului, deci capacitatea sa de a-și reprezenta legătura dintre faptă și rezultatul negativ, ilicit, antisocial al acesteia, cât și voința liberă în desfășurarea conduitei sale. Or, nici acest element nu a fost probat în speță de către reclamantă, astfel încât nu se poate reține de către instanță existența lui.
În consecință, s-a reținut de către prima instanță că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei conform disp. art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, astfel încât a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Regia Autonomă de Transport Public I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că temeiul de drept al acțiunii îl constituie dispozițiile art.270 și următoarele din Codul muncii, iar prima instanță a reținut în mod greșit că nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor legale privind existența răspunderii patrimoniale.
Astfel, arată reclamanta, cu privire la existența faptei ilicite și personale a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, a dovedit că, în conformitate cu fișa postului, șoferul era obligat să exploateze economic mijlocul de transport, orice depășire de combustibil față de consumul normat fiindu-i imputabilă.
În speță, șoferul asista la alimentarea mijlocului de transport pe care îl conducea, așa cum rezultă din buletinele de alimentare și confirma prin semnătură cantitatea de combustibil alimentată.
Prin exploatarea mijlocului de transport în traseu, raportat la consumul normat pentru tipul de autobuz Renault R 312, șoferul justifica combustibilul alimentat prin nr. de km efectuați în traseu, conform foii de parcurs zilnice.
Mai arată recurenta că, prin exploatarea necorespunzătoare a mijlocului de transport cu nr. de inventar 55, 64, 65 în lunile octombrie și noiembrie 2007, intimatul a produs un prejudiciu de 133 litri motorină, așa cum rezultă din fișa activității zilnice și rapoartele de audit nr.10153 din 23.06.2008 și nr.14086 din 28.08.2008.
Prin nejustificarea consumului depășit de combustibil înregistrat la mijlocul de transport exploatat în luna octombrie 2007, pârâtul este răspunzător de paguba ce reprezintă cantitatea de 113 litri motorină pe care i-a alimentat, împrejurare ce relevă fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa.
Consideră recurenta că în mod greșit a reținut instanța că nu ar fi făcut dovada aducerii la cunoștința salariaților a normelor de consum pentru tipul de autobuz Renault R 312. Astfel, adresa de comunicare a consumului normat este din 12.11.2007, iar prin acțiune s-a solicitat plata supraconsumului de motorină pentru luna octombrie 2007.
Așa cum rezultă din -ul autobuzului exploatat de pârât, recalculată la nivelul normei de consum din 14.12.2007 (norme aplicabile și în prezent, și anume 36 l/100 km + 0,6 zilnic), supraconsumul de motorină este tot de 133 litri.
Mai susține recurenta că în mod eronat a reținut prima instanță că nici condiția vinovăției salariatului nu a fost dovedită, având în vedere că acest element rezultă din neglijența de care a dat dovadă salariatul în îndeplinirea atribuțiilor privind conducerea economică a mijlocului de transport, împrejurare dovedită chiar de nota explicativă, prin care afirmă că nu cunoaște cauza depășirilor de combustibil, ceea ce denotă lipsa de interes a salariatului în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Ca atare, consideră că recurenta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru paguba produsă societății, în valoare de 611,31 lei.
În consecință, se solicită admiterea recursului și a acțiunii formulate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.3041Cod proc.civ.
În recurs a fost depuse rapoartele de audit nr. 10153/23.06.2008 și nr. 14086/ 28.08.2008.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, într-adevăr, conform fișei postului, șoferul de autobuz trebuie să realizeze conducerea economică a mijloacelor de transport, adică cu un consum minim de carburanți și lubrifianți, fără solicitări mari ale pieselor care compun mecanismul de transmisie și fără șocuri la pornire și frânare.
Însă, potrivit art.270 alin.2 din Codul muncii, salariații nu răspund de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Ori, riscul normal al serviciului, care poate fi normat sau nenormat, cuprinde - în cadrul riscului normat - normele și normativele de consum, prin care se determină consumurile specifice de combustibil, materii prime, etc.
În speță, însă, așa cum a reținut instanța de fond, abia prin adresa nr. 17194/12.11.2007 s-a comunicat secției nr. 1 consumul normat de motorină pentru autobuzele tip Renault R 312, iar prin acțiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâtului la plata supraconsumului de motorină pentru luna octombrie 2007, fără a se face dovada că această adresă ar fi fost adusă la cunoștința salariaților.
Nu se poate pretinde ca salariații să aplice retroactiv un consum normat pe care însăși recurenta nu l-a stabilit decât în cursul lunii noiembrie 2007 și, mai mult, urmare a refacerii verificării în parcurs a consumului de combustibil pentru autobuzele Renault, l-a modificat, așa cum rezultă din adresa nr.18979/14.12.2007 ( de la 30 lt/100 km + 0,6 lt zilnic la 36 lt/100 km + 0,6 lt zilnic în cazul consumului de vară și de la 33 lt/100 km + 1,2 lt x la 40 lt/100 km + 1,2 lt x în cazul consumului de iarnă).
Pe de altă parte, așa cum se poate observa chiar din cuprinsul cererii de recurs, reclamanta a aplicat normativul consumului de motorină în conformitate cu normele stabilite la 14.12.2007 pentru perioada de vară (36 lt/100 km + 0,6 lt zilnic), în timp ce se pretinde că salariatul a condus neeconomic mijlocul de transport pe perioada de iarnă, respectiv luna octombrie 2007 (când consumul normat era de 40 lt/100 km + 1,2 lt x ). Mai mult, -ul autobuzului exploatat de pârât, recalculată la nivelul normei de consum din 14.12.2007, nu poate fi aplicată pentru luna octombrie 2007.
În atare condiții, este lipsit de relevanță faptul că salariatul asista la alimentarea mijlocului de transport pe care îl conducea și confirma prin semnătură cantitatea de combustibil alimentată.
Cât privește vinovăția acestuia, ea nu poate fi dedusă din necunoașterea cauzei depășirilor de motorină, așa cum se arată în nota explicativă, ci trebuia a fi dovedită de angajator (potrivit art.287 din Codul muncii ) în mod concret.
Însă, atât timp cât nu s-a făcut dovada aducerii la cunoștința salariaților a consumului normat, anterior perioadei ce face obiectul cauzei, în raport de care s-ar fi putut aprecia fapta ilicită și personală a șoferului săvârșită în legătură cu munca sa, nu se poate susține nici culpa acestuia în producerea supraconsumului de motorină invocat de reclamantă.
Raportat tuturor acestor considerente, Curtea de Apel constată că în mod corect a reținut prima instanță faptul că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, astfel încât recursul declarat de Regia Autonomă de Transport Public I este nefondat, urmând a fi respins, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod proc.civ, menținându-se sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Regia Autonomă de Transport Public I, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 766/07.05.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 18.09.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
- .
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Georgeta Pavelescu
