Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 840/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 840
Ședința publică de la 01 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Regia Autonomă de Transport Public I împotriva sentinței civile nr. 628 din 10.04.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.628 din 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, s- respins acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public cu sediul în I, str. - nr. 5, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în I, str. - nr. 12, Bloc 790,.D,.1.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamanta Regia Autonomă de Transport Public chemat în judecată pe pârâtul solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 258,72 lei reprezentând contravaloarea 56 litri motorină.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că numitul fost salariatul unității conform contractului individual de muncă nr. 2508/14.11.2007, îndeplinind meseria de șofer autobuz începând cu data de 14.11.2007și până la data de 28.02.2008, când la cererea acestuia au încetat raporturile de muncă.
A mai susținut reclamanta că în conformitate cu fișa postului de șofer autobuz, acesta avea obligația ca în desfășurarea activității sale să realizeze conducerea economică mijlocului de transport, adică un consum minim de carburant și lubrifiant, fără solicitări mari ale pieselor care compun mecanismul de transmisiei fără șocuri la pornire și frânare, situații ce ar putea duce la un consum suplimentar de carburant, salariatul luând cunoștință că în cazul înregistrării de consum depășit de combustibil, ca urmare exploatării necorespunzătoare mijlocului de transport, va suporta contravaloarea acestui consum.
Analizând consumul normat al mijloacelor de transport pentru perioada octombrie - noiembrie 2007 Comisia energetică a regiei constatat că mijloacele de transport care au înregistrat depășiri de consum de motorină față de consumul normat nu au înregistrat defecțiuni și nici intervenții tehnice care să determine un consum suplimentar de combustibil iar șoferii nu au justificat în nici un mod depășirea de combustibil înregistrată.
Comisia stabilit că depășirea consumului de combustibil față de consumul normat se datorează exploatării necorespunzătoare mijloacelor de transport sau sustragerii, ambele cauze antrenând răspunderea materială conducătorilor auto, răspundere care se stabilește proporțional cu orele lucrate de fiecare șofer pe mijlocul de transport verificat.
În speță, pârâtul în luna noiembrie 2007 și- desfășurat activitatea pe autobuzul cu nr. de inventar 66 care înregistrat un consum depășit de combustibil de 95 litri motorină,iar proporțional cu orele lucrate pe acest mijloc de transport în luna noiembrie 2007, pârâtul este răspunzător pentru un consum nejustificat de 56 litri motorină în cuantum de 258,72 lei ( 4.62 lei/litru).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că pârâtul - fost salariatul Regiei Autonome de Transport Public în perioada 14.11.2007 - 14.05.2008 conform contractului individual de muncă înregistrat la nr. 2508/14.11.2007.
Prin acțiunea introductivă reclamanta solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 258,72 lei reprezentând contravaloarea 56 litri motorină consum depășit de carburant față de consumul normat, înregistrat în luna noiembrie 2007.
Potrivit dispozițiilor art. 270 alin.1 Codul Muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza acestor prevederi legale instanța a reținut că, pentru exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit celui care produs paguba; fapta ilicită și personală salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului.
În cauză însă reclamanta nu făcut dovada faptei ilicite și personale salariatului, săvârșită în legătură cu muncă sa. Din cuprinsul fișei postului pârâtului rezultă că acesta avea obligația de a realiza "conducerea economică mijloacelor de transport, adică cu un consum minim de carburanți și lubrifianți, fără solicitări mari ale pieselor care compun mecanismul de transmisie și fără șocuri la pornire și frânare". Or, în speță, reclamanta nu făcut dovada faptului că pârâtul ar fi exploatat necorespunzător mijlocul de transport în comun, pentru a putea fi antrenată răspunderea sa materială.
S-a mai reținut și faptul că reclamanta nu făcut dovada că ar fi stabilit în mod clar și cert un consum normat de motorină pentru autobuzele Renault R 312 și că ar fi comunicat acest consum normat de combustibil salariaților. Astfel, prin adresa nr. 17194/12.11.2007 s- comunicat secției nr. 1 un consum normat de motorină pentru autobuzele Renault R 312, iar ulterior, prin adresa nr. 18979/17.12.2007 s- comunicat secției nr. 1 un alt consum normat de motorină pentru aceeași marcă de autobuze, fără se face însă și dovada că aceste adrese ar fi fost aduse la cunoștința salariaților. Mai mult, din cuprinsul notelor de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei rezultă că intimata, la stabilirea supraconsumului de motorină, avut în vedere un consum de 36 litri/100 km, consum comunicat secției nr. 1, prin adresa nr. 18979. Or, această adresă este din data de 17.12.2007, iar prin acțiunea introductivă s- solicitat obligarea pârâtului la plata supraconsumului de motorină pentru luna noiembrie 2007.
Cât privește prejudiciul produs patrimoniului angajatorului, acesta este de esența răspunderii patrimoniale, iar evaluarea pagubei și, deci, întinderea prejudiciului, trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete. De asemenea, prejudiciul trebuie să fie real și cert. În ceea ce privește caracterul de certitudine prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui prin evaluarea precisă într-o sumă de bani. Or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului efectiv suferit ca urmare a faptei pârâtului.
Instanța a mai reținut că nici condiția dovedirii vinovăției salariatului necesară pentru existența răspunderii patrimoniale a acestuia nu a fost dovedită. Astfel, vinovăția este elementul subiectiv al răspunderii și constă în atitudinea psihică persoanei fizice față de fapta sa și față de consecințele ei păgubitoare, implicând conștiința încălcării unor relații sociale. Vinovăția presupune atât discernământul autorului, deci capacitatea sa de a-și reprezenta legătura dintre faptă și rezultatul negativ, ilicit, antisocial al acesteia, cât și voința liberă în desfășurarea conduitei sale. Or, nici acest element nu a fost probat în speță de către reclamantă, astfel încât nu se poate reține de către instanță existența lui.
În consecință, s-a reținut de către instanță că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei conform dispozițiilor art. 287 Codul Muncii, nu făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța constată că este neîntemeiată acțiunea și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Regia Autonomă de Transport Public I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că temeiul de drept al acțiunii îl constituie dispozițiile art.270 și următoarele din Codul Muncii, iar prima instanță a reținut în mod greșit că nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor legale privind existența răspunderii patrimoniale.
Astfel, arată reclamanta, cu privire la existența faptei ilicite și personale a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, a dovedit că, în conformitate cu fișa postului, șoferul era obligat să exploateze economic mijlocul de transport, orice depășire de combustibil față de consumul normat fiindu-i imputabilă.
În speță, șoferul asista la alimentarea mijlocului de transport pe care îl conducea, așa cum rezultă din buletinele de alimentare și confirma prin semnătură cantitatea de combustibil alimentată. Prin exploatarea mijlocului de transport în traseu, raportat la consumul normat pentru tipul de autobuz Renault, șoferul justifica combustibilul alimentat prin nr. de km efectuați în traseu, conform foii de parcurs zilnice.
Mai arată recurenta că, prin exploatarea necorespunzătoare a mijloacelor de transport cu, a produs un prejudiciu de 56 litri motorină, așa cum rezultă din fișa activității zilnice și Raportul de audit nr.14086 din 28.08.2008.
Prin nejustificarea consumului depășit de combustibil înregistrat la mijloacele de transport exploatate în luna noiembrie 2007, pârâtul este răspunzător de paguba ce reprezintă cantitatea de 56litri motorină pe care i-a alimentat, împrejurare ce relevă fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa.
Consideră recurenta că în mod greșit a reținut instanța că nu ar fi făcut dovada aducerii la cunoștința salariaților a normelor de consum pentru tipul de autobuz Renault. Astfel, adresa de comunicare a consumului normat este din 12.11.2007, iar prin acțiune s-a solicitat plata supraconsumului de motorină pentru luna octombrie 2007.
Așa cum rezultă din -ul autobuzului exploatat de pârât, recalculată la nivelul normei de consum din 14.12.2007 (norme aplicabile și în prezent, și anume 36 l/100 km + 0,6 zilnic), supraconsumul de motorină este tot de 48 litri.
Mai susține recurenta că în mod eronat a reținut prima instanță că nici condiția vinovăției salariatului nu a fost dovedită, având în vedere că acest element rezultă din neglijența de care a dat dovadă salariatul în îndeplinirea atribuțiilor privind conducerea economică a mijlocului de transport, împrejurare dovedită chiar de nota explicativă, prin care afirmă că nu cunoaște cauza depășirilor de combustibil, ceea ce denotă lipsa de interes a salariatului în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Ca atare, consideră că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru paguba produsă societății, în valoare de 221,76 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 ind.1 Cod proc.civ.
În recurs a fost depus raportul de audit nr.14086 din 28.08.2008.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, într-adevăr, conform fișei postului, șoferul de autobuz trebuie să realizeze conducerea economică a mijloacelor de transport, adică cu un consum minim de carburanți și lubrifianți, fără solicitări mari ale pieselor care compun mecanismul de transmisie și fără șocuri la pornire și frânare.
Însă, potrivit art.270 alin.2 din Codul Muncii, salariații nu răspund de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Or, riscul normal al serviciului, care poate fi normat sau nenormat, cuprinde - în cadrul riscului normat - normele și normativele de consum, prin care se determină consumurile specifice de combustibil, materii prime, etc.
În speță, însă, așa cum a reținut instanța de fond, abia prin adresa nr. 17194/12.11.2007 s-a comunicat secției nr. 1 consumul normat de motorină pentru autobuzele tip Renault, iar prin acțiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâtului la plata supraconsumului de motorină pentru luna octombrie 2007, fără a se face dovada că această adresă ar fi fost adusă la cunoștința salariaților.
Nu se poate pretinde ca salariații să aplice retroactiv un consum normat pe care însăși recurenta nu l-a stabilit decât în cursul lunii noiembrie 2007 și, mai mult, urmare a refacerii verificării în parcurs a consumului de combustibil pentru autobuzele Renault, l-a modificat, așa cum rezultă din adresa nr.18979/14.12.2007 ( de la 30 lt/100 km + 0,6 lt zilnic la 36 lt/100 km + 0,6 lt zilnic în cazul consumului de vară și de la 33 lt/100 km + 1,2 lt x la 40 lt/100 km + 1,2 lt x în cazul consumului de iarnă).
Pe de altă parte, așa cum se poate observa chiar din cuprinsul cererii de recurs, reclamanta a aplicat normativul consumului de motorină în conformitate cu normele stabilite la 14.12.2007 pentru perioada de vară (36 lt/100 km + 0,6 lt zilnic), în timp ce se pretinde că salariatul a condus neeconomic mijlocul de transport pe perioada de iarnă, respectiv luna octombrie 2007 (când consumul normat era de 40 lt/100 km + 1,2 lt x ). Mai mult, -ul autobuzului exploatat de pârât, recalculată la nivelul normei de consum din 14.12.2007, nu poate fi aplicată pentru luna octombrie 2007.
În atare condiții, este lipsit de relevanță faptul că salariatul asista la alimentarea mijlocului de transport pe care îl conducea și confirma prin semnătură cantitatea de combustibil alimentată.
Cât privește vinovăția acestuia, ea nu poate fi dedusă din necunoașterea cauzei depășirilor de motorină, așa cum se arată în nota explicativă, ci trebuia a fi dovedită de angajator (potrivit art.287 din Codul Muncii ) în mod concret.
Însă, atât timp cât nu s-a făcut dovada aducerii la cunoștința salariaților a consumului normat, anterior perioadei ce face obiectul cauzei,în raport de care s-ar fi putut aprecia fapta ilicită și personală a șoferului săvârșită în legătură cu munca sa, nu se poate susține nici culpa acestuia în producerea supraconsumului de motorină invocat de reclamantă.
Raportat tuturor acestor considerente, Curtea de Apel constată că în mod corect a reținut prima instanță faptul că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, astfel încât recursul declarat de Regia Autonomă de Transport Public I este nefondat, urmând a fi respins, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, menținându-se sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public I împotriva sentinței civile nr.628 din 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,01.09.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
7.09.2009 - 2 ex.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Georgeta Pavelescu
