Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 931/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 931
Ședința publică de la 09 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de Regia Autonomă de Transport Public și împotriva sentinței civile nr. 767 din 07.05.2009 a Tribunalului Iași (-).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatar ian pentru intimatul - recurent, lipsă fiind reprezentantul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la doilea termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, s-a solicitat judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul părților la dezbateri.
mandatar pentru intimatul solicită admiterea recursului formulat și modificarea în parte a sentinței de fond în sensul obligării reclamanatei I la plata cheltuielilor de judecată de la fond, in sumă de 3085 lei.
In ce privește recursul declarat de I,solicită respingerea ca nefondat.
Declarându-se dezbaterile închise,cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 767 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public I, în contradictoriu cu pârâtul ca și cererea acestuia de a fi obligată reclamanta să-i achite cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Iac hemat în judecată pe pârât, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 481, 20 lei reprezentând contravaloarea a 105 litri motorină, depășire consum.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că începând cu 30.11.2006 pârâtul este salariatul societății pe postul de șofer autobuz. În conformitate cu fișa postului, acesta avea obligația ca în desfășurarea activității sale să realizeze conducerea economică a mijlocului de transport, adică un consum minim de carburant și lubrifiant, fără solicitări mari ale pieselor care compun mecanismul de transmisie și fără șocuri la pornire și frânare. A mai susținut reclamanta că pârâtul cunoștea faptul că, în cazul înregistrării unui consum depășit de combustibil ca urmare a exploatării necorespunzătoare a mijlocului de transport, șoferul va suporta contravaloarea acestui consum.
Reclamanta a mai precizat faptul că pârâtul, în lunile octombrie si noiembrie 2007, și-a desfășurat activitatea pe autobuzele cu nr. de inventar 60 si 68, care au înregistrat o depășire totala de 105 litri motorina astfel că, proporțional cu orele lucrate pe aceste mijloace de transport pârâtul este răspunzător pentru acest consum nejustificat în valoare de 481, 20 lei.
Întrucât mijloacele de transport care au înregistrat depășiri de consum de motorină față de consumul normat nu au înregistrat defecțiuni sau intervenții tehnice, iar șoferii nu au justificat în nici un mod depășirea de combustibil înregistrată, Comisia energetică a regiei a stabilit că depășirea consumului de combustibil față de consumul normat se datorează exploatării necorespunzătoare a mijloacelor de transport sau sustragerii, ambele cauze antrenând răspunderea materială a conducătorilor auto.
În baza probatoriului administrat instanța de fond a reținut că începând cu data de 30.11.2006, pârâtul a fost salariatul reclamantei Regia Autonomă de Transport Public I pe postul de șofer autobuz.
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 481, 20 lei reprezentând contravaloarea a 105 litri motorină consum depășit de carburant față de consumul normat, înregistrat în lunile octombrie și noiembrie 2007.
Potrivit disp. art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Astfel, din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului.
De asemenea, potrivit disp. art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, reținut instanța de fond că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor susmenționate,respectiv dovada faptei ilicite și personale a salariatului, săvârșită în legătură cu muncă sa.
A mai reținut instanța că deși din cuprinsul fișei postului pârâtului rezultă că acesta avea obligația de a realiza "conducerea economică a mijloacelor de transport, adică cu un consum minim de carburanți și lubrifianți, fără solicitări mari ale pieselor care compun mecanismul de transmisie și fără șocuri la pornire și frânare", reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâtul ar fi exploatat necorespunzător mijlocul de transport în comun sau ar fi sustras motorină, pentru a putea fi antrenată răspunderea sa materială.
De asemenea, instanța a reținut și faptul că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi comunicat salariaților care este consumul normat de combustibil pentru fiecare marcă de autobuz. Astfel, prin adresa nr. 17194/2007 s-a comunicat secției nr. 1 consumul normat de motorină pentru autobuzele Renault iar in data de 17.12.2007 s-a comunicat un alt consum, însă nu s-a făcut dovada că aceste adrese ar fi fost aduse la cunoștința salariaților.
Totodată, instanța a mai reținut și faptul că din cuprinsul notei de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei rezultă că s-a propus de către comisia energetică la nivelul secției nr. 1 trecerea pe costuri a supraconsumului de motorină, ca urmare a faptului că nu s-au putut efectua analizele lunare decodate și probele de consum în traseu întrucât comisia nu a dispus de normele de consum corecte pentru acest tip de autobuze.
Cât privește prejudiciul produs patrimoniului angajatorului, acesta este de esența răspunderii patrimoniale, iar evaluarea pagubei și, deci, întinderea prejudiciului, trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete. De asemenea, prejudiciul trebuie să fie real și cert. În ceea ce privește caracterul de certitudine a prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui prin evaluarea precisă într-o sumă de bani. Or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului efectiv si concret suferit ca urmare a faptei pârâtului.
A mai reținut instanța că reclamanta nu a făcut nici dovada vinovăției pârâtului,știut fiind că aceasta este o altă condiție necesară pentru existența răspunderii patrimoniale. Astfel, vinovăția este elementul subiectiv al răspunderii și constă în atitudinea psihică a persoanei fizice față de fapta sa și față de consecințele ei păgubitoare, implicând conștiința încălcării unor relații sociale. Vinovăția presupune atât discernământul autorului, deci capacitatea sa de a-și reprezenta legătura dintre faptă și rezultatul negativ, ilicit, antisocial al acesteia, cât și voința liberă în desfășurarea conduitei sale. Or, nici acest element nu a fost probat în speță de către reclamantă, astfel încât nu s- putut reține de către instanță existența lui.
În consecință, prima instanța a constatat că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei conform disp. art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului,drept pentru care a respins acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public I în contradictoriu cu pârâtul.
S-a respins ca nedovedita si cererea paratului privind plata cheltuielilor de judecata.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta Regia Autonomă de Transport Public I si, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că temeiul de drept al acțiunii îl constituie dispozițiile art.270 și următoarele din Codul muncii, iar prima instanță a reținut în mod greșit că nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor legale privind existența răspunderii patrimoniale.
Astfel, arată reclamanta, cu privire la existența faptei ilicite și personale a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, a dovedit că, în conformitate cu fișa postului, șoferul era obligat să exploateze economic mijlocul de transport, orice depășire de combustibil față de consumul normat fiindu-i imputabilă.
În speță, șoferul asista la alimentarea mijlocului de transport pe care îl conducea, așa cum rezultă din buletinele de alimentare și confirma prin semnătură cantitatea de combustibil alimentată. Prin exploatarea mijlocului de transport în traseu, raportat la consumul normat pentru tipul de autobuz Renault, șoferul justifica combustibilul alimentat prin nr. de km efectuați în traseu, conform foii de parcurs zilnice.
Mai arată recurenta că, prin exploatarea necorespunzătoare a mijloacelor de transport cu nr. de parc 60 si 68, în lunile octombrie-noiembrie 2007, produs un prejudiciu de 105 litri motorină.
Prin nejustificarea consumului depășit de combustibil înregistrat la mijlocul de transport exploatat în lunile octombrie și noiembrie 2007, pârâtul este răspunzător de paguba ce reprezintă cantitatea de motorină pe care i-a alimentat, împrejurare ce relevă fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa.
Consideră recurenta că în mod greșit a reținut instanța că nu ar fi făcut dovada aducerii la cunoștința salariaților a normelor de consum pentru tipul de autobuz Renault. Astfel, adresa de comunicare a consumului normat este din 12.11.2007, iar prin acțiune s-a solicitat plata supraconsumului de motorină pentru lunile octombrie-noiembrie 2007.
Așa cum rezultă din -ul autobuzului exploatat de pârât,norma a fost recalculată la nivelul de consum din 14.12.2007.
Mai susține recurenta că în mod eronat a reținut prima instanță că nici condiția vinovăției salariatului nu a fost dovedită, având în vedere că acest element rezultă din neglijența de care a dat dovadă salariatul în îndeplinirea atribuțiilor privind conducerea economică a mijlocului de transport, împrejurare dovedită chiar de nota explicativă, prin care afirmă că nu cunoaște cauza depășirilor de combustibil, ceea ce denotă lipsa de interes a salariatului în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Ca atare, consideră că a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru paguba produsă societății.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
În recursul sau, întemeiat pe art.304 pct.7 pr.civ. paratul a criticat neacordarea cheltuielilor de judecata,dovada fiind contractul autentic de mandat ce atesta plata făcuta in fata notarului public.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, într-adevăr, conform fișei postului, șoferul de autobuz trebuie să realizeze conducerea economică a mijloacelor de transport, adică cu un consum minim de carburanți și lubrifianți, fără solicitări mari ale pieselor care compun mecanismul de transmisie și fără șocuri la pornire și frânare.
Însă, potrivit art. 270 alin. 2 din Codul muncii, salariații nu răspund de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Ori, riscul normal al serviciului, care poate fi normat sau nenormat, cuprinde - în cadrul riscului normat - normele și normativele de consum, prin care se determină consumurile specifice de combustibil, materii prime, etc.
În speță, însă, așa cum a reținut instanța de fond, abia prin adresa nr. 17194/12.11.2007 s-a comunicat secției nr. 1 consumul normat de motorină pentru autobuzele tip Renault, iar prin acțiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâtului la plata supraconsumului de motorină pentru lunile octombrie si noiembrie 2007, fără a se face dovada că această adresă ar fi fost adusă la cunoștința salariaților.
Nu se poate pretinde ca salariații să aplice retroactiv un consum normat pe care însăși recurenta nu l-a stabilit decât în cursul lunii noiembrie 2007 și, mai mult, urmare a refacerii verificării în parcurs a consumului de combustibil pentru autobuzele Renault, l-a modificat, așa cum rezultă din adresa nr.18979/14.12.2007 (de la 30 litri/100 km + 0,6 litri zilnic la 36 litri/100 km + 0,6 litri zilnic în cazul consumului de vară și de la 33 litri/100 km + 1,2 litri x la 40 litri/100 km + 1,2 litri x în cazul consumului de iarnă).
Pe de altă parte, așa cum se poate observa chiar din cuprinsul cererii de recurs, reclamanta a aplicat normativul consumului de motorină în conformitate cu normele stabilite la 14.12.2007 pentru perioada de vară (36 litri/100 km + 0,6 litri zilnic), în timp ce se pretinde că salariatul a condus neeconomic mijlocul de transport pe perioada de iarnă, respectiv luna octombrie 2007 (când consumul normat era de 40 litri/100 km + 1,2 litri x ). Mai mult, -ul autobuzului exploatat de pârât, recalculată la nivelul normei de consum din 14.12.2007, nu poate fi aplicată pentru lunile octombrie si noiembrie 2007.
În atare condiții, este lipsit de relevanță faptul că salariatul asista la alimentarea mijlocului de transport pe care îl conducea și confirma prin semnătură cantitatea de combustibil alimentată.
Cât privește vinovăția acestuia, ea nu poate fi dedusă din necunoașterea cauzei depășirilor de motorină, așa cum se arată în nota explicativă, ci trebuia a fi dovedită de angajator (potrivit art.287 din Codul muncii ) în mod concret.
Însă, atât timp cât nu s-a făcut dovada aducerii la cunoștința salariaților a consumului normat, anterior perioadei ce face obiectul cauzei, în raport de care s-ar fi putut aprecia fapta ilicită și personală a șoferului săvârșită în legătură cu munca sa, nu se poate susține nici culpa acestuia în producerea supraconsumului de motorină invocat de reclamantă.
Raportat tuturor acestor considerente, Curtea de Apel constată că în mod corect a reținut prima instanță faptul că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, astfel încât recursul declarat de Regia Autonomă de Transport Public I este nefondat, urmând a fi respins.
În ceea ce privește recursul paratului, Curtea îl apreciază ca fiind fondat întrucât prin contractul autentic de mandat nr.602 din 24.03.2009 ( fila 27 dosar fond) paratul recurent a achitat mandatarului, in fata notarului public, suma de 3000 lei drept contravaloare a activității acestuia si de 85 lei cheltuieli de autentificare iar prima instanța, in mod greșit, nu a acordat aceste sume, nereținând de altfel in considerentele sentinței nici un motiv pentru care a considerat cererea de acordare a cheltuielilor de judecata ca nedovedita.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de paratul împotriva sent.civ.nr.767 din 7 mai 2009 pronunțata de Tribunalul Iași, sentința pe care o modifica in parte in sensul ca:
Obliga reclamanta Regia Autonomă de Transport Public I sa plătească paratului suma de 3085 lei cheltuieli de judecata la fond.
Respinge recursul declarat de Regia Autonomă de Transport Public I, prin reprezentant legal, împotriva aceleiași sentințe
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
19.10.2009- 2ex.-
Tribunalul I:;
.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
