Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 930/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 930
Ședința publică de la 09 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de și Regia Autonomă de Transport Public I împotriva sentinței civile nr. 672 din 15.04.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatar pentru recurentul-intimat, lipsă fiind reprezentantul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea
termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră cauza in stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Mandatar solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu obligarea intimatei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
In ce privește recursul declarat de, mandatarul solicită admiterea excepției tardivității recursului.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr.
1060/99/12.03.2009, reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Iac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 957,21 lei reprezentând contravaloarea a 208 litri motorină.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că începând cu data de 04.01.2006, pârâtul este salariatul societății pe postul de șofer autobuz. În conformitate cu fișa postului, acesta avea obligația ca în desfășurarea activității sale să realizeze conducerea economică a mijlocului de transport, adică un consum minim de carburant și lubrifiant, fără solicitări mari ale pieselor care compun mecanismul de transmisie și fără șocuri la pornire și frânare. Mai susține reclamanta că pârâtul cunoștea faptul că, în cazul înregistrării unui consum depășit de combustibil ca urmare a exploatării necorespunzătoare a mijlocului de transport, șoferul va suporta contravaloarea acestui consum.
Reclamanta mai precizează faptul că pârâtul, în luna octombrie 2007, și-a desfășurat activitatea pe autobuzul cu nr. de inventar 51, care a înregistrat un consum depășit de combustibil de 188 litri și pe autobuzul nr. 56 care a înregistrat un consum depășit de combustibil de 278 litri. cu orele lucrate pe aceste mijloace de transport în luna octombrie 2007, pârâtul este răspunzător pentru un consum nejustificat de 75 litri motorină în valoare de 342,75 lei (4,57 lei/litru). În luna noiembrie 2007 pârâtul și-a desfășurat activitatea pe autobuzul nr. 51 care a înregistrat un consum depășit de combustibil de 199 litri motorină și pe autobuzul nr. 63 care a înregistrat un consum depășit de combustibil de 69 litri motorină. cu orele lucrate pe aceste mijloace de transport în luna noiembrie 2007, pârâtul este răspunzător material pentru un consum nejustificat de 133 litri motorină în valoare de 614,46 lei (4,62 lei/litru).
Întrucât mijloacele de transport care au înregistrat depășiri de consum de motorină față de consumul normat nu au înregistrat defecțiuni sau intervenții tehnice, iar șoferii nu au justificat în nici un mod depășirea de combustibil înregistrată, Comisia energetică a regiei a stabilit că depășirea consumului de combustibil față de consumul normat se datorează exploatării necorespunzătoare a mijloacelor de transport sau sustragerii, ambele cauze antrenând răspunderea materială a conducătorilor auto.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, adresa nr. 440/13.01.2009, note de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei, contractul individual de muncă nr. 1897/2006, fișa postului și actele adiționale nr. 1 și 3 la contract.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a susținut că șoferii se prezintă cu autobuzul la pompa de alimentare, un angajat responsabil cu alimentarea execută această sarcină, un alt angajat notează cantitatea de motorină care a intrat în rezervor. Astfel, conducătorul auto nu are nici o responsabilitate în alimentarea cu motorină a autobuzului. Mai mult, nu există un sistem de închidere cu cheie a rezervorului, autobuzul staționând în parcul unității în aceste condiții. Mai susține pârâtul faptul că supraconsumul a fost stabilit de secția energetică a regiei prin mijloace rudimentare și nu cu ajutorul unor instalații speciale destinate exclusiv acestor tipuri de operațiuni, precum și faptul că există contradicție între concluziile comisiei energetice a regiei și concluziile comisiei energetice la nivelul secției. Pârâtul învederează și faptul că autobuzele marca Renault 312 sunt foarte vechi, au fost nefolosite o perioadă mare de timp, iar în perioada octombrie - noiembrie 2007 nu s-a făcut niciodată normarea consumului la aceste autobuze.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a invocat și excepția nulității celor patru note de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei întocmite la data de 02.06.2008 de către comisia energetică a regiei și a notificării nr. 440/13.01.2009 emisă de reclamantă. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut faptul că cele trei note se întemeiază de dispozițiile nr. 1100/1968, act normativ care nu face nici o referire la consumul mediu de combustibil pentru autobuzele marca Renault 312, precum și faptul că punctul de vedere al comisiei energetice la nivelul secției este contradictoriu cu cel al comisiei energetice la nivelul regiei. Or, atât timp cât cele 4 note sunt lovite de nulitate absolută, implicit și notificarea nr. 440/13.01.2009 este nulă.
Prin sentința civilă nr.672 din 15.04.2009 Tribunalul Iași respinge excepția nulității invocată de pârât. Respinge acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public I, în contradictoriu cu pârâtul.
Obligă reclamanta să achite pârâtului suma de 85 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității invocată de pârât prin întâmpinare, instanța constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, cauzele de nulitate absolută a unui înscris sunt expres și limitativ prevăzute de lege. Or, faptul că în cuprinsul acestor note este menționat un act normativ care nu cuprinde mențiuni referitoare la autobuzele marca Renault 312 sau faptul că în cuprinsul notelor concluziile comisiei energetice la nivelul secției diferă de concluziile comisiei energetice la nivelul regiei, constituie aspecte care nu sunt de natură să atragă nulitatea absolută a acestor înscrisuri. În fapt, în cuprinsul acestor note de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei se menționează care este supraconsumul de combustibil, nota explicativă a șoferului și poziția celor două comisii energetice. De asemenea, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor cauze de nulitate absolută a notificării nr. 440/2009, prin această notificare reclamanta comunicându-i doar pârâtului faptul că datorează suma de 957,21 lei reprezentând contravaloarea a 208 litri motorină. Această notificare nu a avut însă consecințe juridice, respectiv nu a avut drept consecință reținerea din salariul pârâtului a sumei de 957,21 lei.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Începând cu data de 04.01.2006, pârâtul este salariatul reclamantei Regia Autonomă de Transport Public I pe postul de șofer autobuz, conform contractului individual de muncă nr. 1897/2006. Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 957,21 lei reprezentând contravaloarea a 208 litri motorină consum depășit de carburant față de consumul normat, înregistrat în lunile octombrie și noiembrie 2007.
Potrivit disp. art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Astfel, din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului.
De asemenea, potrivit disp. art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, se reține de către instanță că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de dispozițiile legale sus-menționate.
Astfel, în primul rând se reține de către instanță că reclamanta nu a făcut dovada faptei ilicite și personale a salariatului, săvârșită în legătură cu muncă sa. Din cuprinsul fișei postului pârâtului rezultă că acesta avea obligația de a realiza "conducerea economică a mijloacelor de transport, adică cu un consum minim de carburanți și lubrifianți, fără solicitări mari ale pieselor care compun mecanismul de transmisie și fără șocuri la pornire și frânare". Or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâtul ar fi exploatat necorespunzător mijlocul de transport în comun sau ar fi sustras motorină, pentru a putea fi antrenată răspunderea sa materială. De asemenea, instanța reține și faptul că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi stabilit în mod clar și cert un consum normat de motorină pentru autobuzele Renault și că ar fi comunicat acest consum normat de combustibil salariaților. Astfel, prin adresa nr. 17194/12.11.2007 (fila 47 dosar) s-a comunicat secției nr. 1 un consum normat de motorină pentru autobuzele Renault, iar ulterior, prin adresa nr. 18979/17.12.2007 (fila 51 dosar) s-a comunicat secției nr. 1 un alt consum normat de motorină pentru aceeași marcă de autobuze, fără a se face însă și dovada că aceste adrese ar fi fost aduse la cunoștința salariaților. Mai mult, din cuprinsul notelor de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei rezultă că intimata, la stabilirea supraconsumului de motorină, a avut în vedere un consum de 36 litri/100 km, consum comunicat secției nr. 1 prin adresa nr. 18979. Or, această adresă este din data de 17.12.2007, iar prin acțiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâtului la plata supraconsumului de motorină pentru perioada octombrie - noiembrie 2007. Totodată, instanța mai reține și faptul că din cuprinsul notelor de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei rezultă că s-a propus de către comisia energetică la nivelul secției nr. 1 trecerea pe costuri a supraconsumului de motorină, ca urmare a faptului că nu s-au putut efectua analizele lunare decodate și probele de consum în traseu întrucât comisia nu a dispus de normele de consum corecte pentru acest tip de autobuze.
Cât privește prejudiciul produs patrimoniului angajatorului, acesta este de esența răspunderii patrimoniale, iar evaluarea pagubei și, deci, întinderea prejudiciului, trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete. De asemenea, prejudiciul trebuie să fie real și cert. În ceea ce privește caracterul de certitudine a prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui prinevaluarea precisă într-o sumă de bani. Or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului efectiv suferit ca urmare a faptei pârâtului.
O altă condiție necesară pentru existența răspunderii patrimoniale o constituie vinovăția salariatului. Astfel, vinovăția este elementul subiectiv al răspunderii și constă în atitudinea psihică a persoanei fizice față de fapta sa și față de consecințele ei păgubitoare, implicând conștiința încălcării unor relații sociale. Vinovăția presupune atât discernământul autorului, deci capacitatea sa de a-și reprezenta legătura dintre faptă și rezultatul negativ, ilicit, antisocial al acesteia, cât și voința liberă în desfășurarea conduitei sale. Or, nici acest element nu a fost probat în speță de către reclamantă, astfel încât nu se poate reține de către instanță existența lui.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta Regia Autonomă de Transport Public I si, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că temeiul de drept al acțiunii îl constituie dispozițiile art.270 și următoarele din Codul muncii, iar prima instanță a reținut în mod greșit că nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor legale privind existența răspunderii patrimoniale.
Astfel, arată reclamanta, cu privire la existența faptei ilicite și personale a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, a dovedit că, în conformitate cu fișa postului, șoferul era obligat să exploateze economic mijlocul de transport, orice depășire de combustibil față de consumul normat fiindu-i imputabilă.
În speță, șoferul asista la alimentarea mijlocului de transport pe care îl conducea, așa cum rezultă din buletinele de alimentare și confirma prin semnătură cantitatea de combustibil alimentată. Prin exploatarea mijlocului de transport în traseu, raportat la consumul normat pentru tipul de autobuz Renault, șoferul justifica combustibilul alimentat prin nr. de km efectuați în traseu, conform foii de parcurs zilnice.
Mai arată recurenta că, prin exploatarea necorespunzătoare a mijloacelor de transport cu nr. de parc 51 si 56, în lunile octombrie-noiembrie 2007, produs un prejudiciu de 280 litri motorină.
Prin nejustificarea consumului depășit de combustibil înregistrat la mijlocul de transport exploatat în lunile octombrie și noiembrie 2007, pârâtul este răspunzător de paguba ce reprezintă cantitatea de motorină pe care i-a alimentat, împrejurare ce relevă fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa.
Consideră recurenta că în mod greșit a reținut instanța că nu ar fi făcut dovada aducerii la cunoștința salariaților a normelor de consum pentru tipul de autobuz Renault. Astfel, adresa de comunicare a consumului normat este din 12.11.2007, iar prin acțiune s-a solicitat plata supraconsumului de motorină pentru lunile octombrie-noiembrie 2007.
Așa cum rezultă din -ul autobuzului exploatat de pârât,norma a fost recalculată la nivelul de consum din 14.12.2007.
Mai susține recurenta că în mod eronat a reținut prima instanță că nici condiția vinovăției salariatului nu a fost dovedită, având în vedere că acest element rezultă din neglijența de care a dat dovadă salariatul în îndeplinirea atribuțiilor privind conducerea economică a mijlocului de transport, împrejurare dovedită chiar de nota explicativă, prin care afirmă că nu cunoaște cauza depășirilor de combustibil, ceea ce denotă lipsa de interes a salariatului în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Ca atare, consideră că a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru paguba produsă societății.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
În recursul său, întemeiat pe art.304 pct.7 pr.civ. paratul a criticat neacordarea cheltuielilor de judecată, dovada fiind contractul autentic de mandat ce atestă plata făcută în fața notarului public.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de Regia Autonomă de Transport Public I, Curtea constată că a fost tardiv declarat și-l va respinge ca atare.
Potrivit dispozițiilor articolului 80 din Legea 168/1999 termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de fond.
În speță, sentința civilă nr. 672 din 15.04.2009 a fost comunicată recurentei la data de 20.05.2009 (conform dovezii de la fila 125 dosar fond), iar aceasta a declarat și motivat cererea de recurs la data de 02.06.2009 (conform datei registraturii Tribunalului Iași ), peste termenul legal care s-a împlinit la data de 01.06.2009.
Prin consecință, recursul se vădește a fi tardiv formulat, astfel încât în raport de dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă Curtea îl va respinge.
În ceea ce privește recursul paratului, Curtea îl apreciază ca fiind fondat întrucât prin contractul autentic de mandat nr.496 din 09.03.2009 ( fila 33 dosar fond) pârâtul recurent a achitat mandatarului, în fața notarului public, suma de 3000 lei drept contravaloare a activității acestuia și de 85 lei cheltuieli de autentificare iar prima instanță, în mod greșit, nu a acordat aceste sume, nereținând de altfel în considerentele sentinței nici un motiv pentru care a considerat cererea de acordare a cheltuielilor de judecata ca nedovedită.
Prin consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ combinat cu art.304 ind.1 pr.civ. va admite recursul reclamantului și va modifica în parte sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.672 din 15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă reclamanta Regia Autonomă de Transport Public I să plătească pârâtului suma de 3085 lei cheltuieli de judecată la fond.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de Regia Autonomă de Transport Public I, prin reprezentant legal, împotriva aceleași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/Tehnored:
2 ex, 19.10.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
