Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 932/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 932
Ședința publică de la 09 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi bănești privind recursul declarat de recurentul - " " SRL împotriva sentinței civile nr.2285/15.07.2009,intimat fiind .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimat, lipsă fiind reprezentantul recurentului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare,nu se solicită judecata în lipsă.
Instanța constată recursul declarat în termen si motivat.
Avocat depune la dosar delegatie de reprezentare și întâmpinare cu titlu de concluzii scrise și precizează că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părții la dezbateri
Apărătorul intimatului invocă excepția tardivității recursului declarat de - " SRL.
Instanța respinge excepția invocată de avocat si constată recursul declarat în termen potrivit datei de expediere a plicului.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului precizând că recurenta a criticat prima sentința pentru motivul că Tribunalului Iad ispus obligarea firmei la plata drepturilor salariale pentru pentru perioada 19-31 decembrie 2008 si ianuarie 2009, în condițiile în care raporturile de muncă au încetat la 18 decembrie 2008.
Susține că recursul este nefondat, raporturile de muncă încetând de fapt la data de 25 ianuarie 2009, și nu la data de 18 decembrie 2008, ca urmare a expirării duratei contractuale de 6 luni. Mai precizează că într-adevăr a - " SRL a emis o notificare prin care se comunica decizia de încetare a contactului la data de 19.12.2008, in baza art.56 lit.j Codul Muncii nu produce nici un temei juridic raportat la acea data. Or aceste dispoziții legale se referă la data încetării de drept a contractului de muncă adică la 25 ianuarie 2009.
Susține că nu înțelege de ce recurenta a emis această notificare, data de 19.12.2008 neavând nici un suport contractual sau legal pentru a fi invocată.
Avocat pentru intimat, față de considerentele expuse mai sus, solicită respingerea recursului declarat de " SRL și menținerea instanței de fond ca legală si temeinică, cu cheltuieli de judecată și depune în aceste sens la dosar chitanță reprezentând onorariu avocat.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.1285 din 15.07.2009, pronunțată de Tribunalul Iași,a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - SRL, cu sediul în I,-, cam. 3.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului salariile restante cuvenite pentru lunile august, octombrie, noiembrie, decembrie 2008 și ianuarie 2009, precum și îndemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat aferent perioadei lucrate.
A fost obligată pârâta să achite contribuțiile la bugetul de stat aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
A fost respinsă cererea privind plata sumei de 4320 lei și plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul a chemat în judecată pârâta - SRL I, pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună obligarea pârâtei la plata salariilor restante care se ridica la suma de 45474 lei, aferente lunilor august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2008 și ianuarie 2009; obligarea pârâtei să- achite suma de 3170 lei reprezentând c/valoarea drepturilor bănești aferente concediului de odihnă de 14 zile, corespunzătoare duratei contractului de muncă de 6 luni, având în vedere durata concediului de odihnă de 28 de zile anual.Reclamantul a mai solicitat și obligarea pârâtei să- achite contribuțiile la bugetul de stat care sunt prevăzute de lege în sarcina angajatorului și care decurg din contractul de muncă înregistrat la ITM I sub nr. -/11.08.2008,precum și obligarea pârâtei, în temeiul art. 161 al. 4 și 269 din Codul Muncii, să-i achite suma de 4320 lei reprezentând dobânda medie bancară pentru suma datorată de pârâtă ca drepturi bănești care decurg din contractul de muncă înregistrat la ITM I sub nr. -/ 11.08.2008,dar și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A motivat reclamantul că a fost angajat al - SRL, în urma unei convenții încheiată între - și - SRL, și a contractului de muncă înregistrat la ITM I sub nr. -/11.08.2008, în postul de consultant în managementul restructurării societăților comerciale.
Că raportul de muncă s-a derulat o perioadă de 6 luni, cuprinsă între 25.07.2008 și 25.01.2009, iar salariul lunar negociat prin cele două convenții sus-menționate a fost de 7579 lei lunar.
Pârâta nu și-a achitat drepturile salariale sus-menționate, prejudiciindu-l în acest fel prin neplata drepturilor bănești cuvenite.
Întrucât a fost lipsit de banii pe care trebuia să-i primească ca salariu de la pârâtă a fost nevoit să contracteze un credit bancar pentru a-și asigura mijloacele necesare traiului zilnic,motiv pentru care consideră că este justificată cererea sa de obligare a pârâtei și la plata dobânzii bancare aferente sumei de bani pe care pârâta i-o datorează ca drepturi salariale.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat ca acțiunea să fie doar parțial admisă, invocând că drepturile salariale datorate reclamantului sunt în cuantum de 17.436 lei, și nu de 45.474 lei, așa cum solicită acesta,întrucât, la calculul drepturilor salariale trebuie să se aibă în vedere venitul net al reclamantului, și nu cel brut de 6340 lei.
Reclamantul a fost angajat la data de 26.07.2008,iar sumele datorate de societate pârâtă sunt de 1000,11 lei pe iulie; 4500 lei -pentru august; 4500 lei pentru octombrie; 4500 lei -pe noiembrie; 2925 lei pentru decembrie (19 zile ),în total recunoscând suma de 17.436 lei.
A mai arătat pârâta că valoarea drepturilor bănești aferente concediului de odihnă este echivalentul a 4 zile, respectiv 857,12 lei, și nu de 3170 lei, așa cum solicită reclamantul prin cererea principală,iar raportat la durata determinată a contractului de muncă de 6 luni și conform disp. art. 140 din Legea 53/2003, reclamantul era îndreptățit la 10 zile de concediu aferente duratei contractului de muncă,dintre acestea reclamantul beneficiind deja de 6 zile.
Drepturile salariale cuvenite reclamantului sunt doar pentru cele 4 zile rămase din totalul de 10, cât s-ar fi cuvenit în mod legal, respectiv 857,12 lei.
Pârâta a mai solicitat să se constatate inadmisibilitatea capătului de cerere privitor la obligarea sa la plata către bugetul de stat a contribuțiilor ce decurg din contractul de muncă nr. -/ 11.08.2008,întrucât această obligație fiscală nu privește raporturile de muncă ce decurg din contractul de muncă menționat, fiind exclusiv o obligație către bugetul de stat.
Pârâta a mai solicitat respingerea capătului de cerere privind suma de 4320 lei ce reprezintă dobânda medie bancară pentru așa zisa sumă datorată,susținând că dobânda medie bancară nu este un criteriu legal de stabilire a unor eventuale daune în sarcina reclamantului, cu atât mai mult cu cât suma cerută nici nu este raportată la drepturile bănești nete ce i s-ar cuveni reclamantului.
Din analiza probelor administrate instanța a reținut că cererea reclamantului este întemeiată în parte, cu excepția capetelor de acțiune ce vizează acordarea sumei de 4320 lei reprezentând dobânda medie lunară pentru suma datorată de pârâtă ca fiind drepturi bănești ce ar decurge din contractul de muncă înregistrat la ITM sub nr.39868/11.08.2008,cât și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată care nu au fost dovedite.
A reținut în acest sens instanța că dobânda medie lunară nu este un criteriu legal de stabilire unor eventuale daune în sarcina unității pârâte către reclamant, iar suma solicitată nici nu este raportată la drepturile bănești nete care i s-ar cuveni reclamantului.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în sensul obligării pârâtei la plata către acesta a salariilor restante cuvenite lunilor august, octombrie, noiembrie și decembrie 2008 cât și ianuarie 2009, pârâta fiind obligată să-i plătească reclamantului și îndemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat aferent perioadei lucrate cât și la achitarea contribuțiilor la bugetul de stat aferentă drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A motivat recurenta că în mod greșit a obligat-o prima instanță la plata drepturilor salariale către reclamant și pentru perioada 19-31 decembrie 2008 și ianuarie 2009, în condițiile în care raporturile de muncă ale reclamantului au încetat la 18 decembrie 2008.
A mai motivat recurenta că instanța de fond trebuia să cuantifice salariile restante pe lunile august,octombrie, noiembrie și perioada 1-17 decembrie,pentru ca hotărârea să poată fi în executare.
Recursul este fondat și urmează a fi admis.
Curtea reține că susținerile recurentei privind încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului au fost dovedite cu pontajele depuse la dosar în fața primei instanțe( fila 47 dosar fond)și care nu au fost contestate de către reclamant.
Ca atare,atâta timp cât reclamantul nu s-a înscris în fals împotriva acestui înscris,așa cum a făcut-o cu statul de plată pe luna septembrie,instanța de recurs va da eficiență respectivului pontaj și va reține că perioada lucrată în luna decembrie 2008 fost cea evidențiată în foaia colectivă de prezență.
Drept urmare,Curtea va admite recursul pârâtei în aceste limite și va modifica în parte sentința civilă nr.1285 din 15.07.2009 a Tribunalului Iași,în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești cuvenite acestuia pentru lunile august,octombrie,noiembrie și până la 19 decembrie 2008,reținând că pentru luna septembrie 2008,deși nu au fost acordate aceste drepturi,reclamantul nu a recurat sentința primei instanțe,iar recurentului nu i se poate face o situație mai grea în propria sa cale de atac.
Cât privește cea de a doua critică formulată,privind cuantificarea drepturilor bănești acordate,Curtea îl va respinge ca nefondat,întrucât întinderea acestor drepturi urmează a fi făcută pe calea executării silite,în situația în care hotărârea nu va fi adusă la îndeplinire de bunăvoie de către pârâta recurentă.
În consecință,pentru toate cele ce preced,Curtea,în temeiul disp. art.312 cod proc. civ.va admite recursul și va modifica în parte sentința civilă nr.1285 din 15.07.2009 a Tribunalului Iași, obligând pârâta recurentă să achite reclamantului salariile restante pentru lunile august,octombrie,noiembrie și respectiv 1-17 decembrie 2008,împreună cu indemnizația pentru perioada din concediul de odihnă rămas neefectuat.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate,care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de "" I împotriva sentinței civile nr. 2285/15.07.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantului salariile restante pentru perioada august - 19 decembrie 2009 ca și indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat aferent acestei perioade.
Menține dispozițiile sentinței ce nu contravin prezentei.
Irevocabilă.
Pronunțată, azi, 09.10.2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
22.10.2009
2 ex.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
