Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 95
Ședința publică din 3 februarie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în satul Sf., comuna Șcheia, jud. S, împotriva sentinței nr. 1646 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat avocat, pentru pârâta intimată SERV Șcheia, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâta intimată SERV Șcheia, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
A arătat că, deși reclamanta invocă excepția autorității de lucru judecat, depunând la dosar sentința nr. 509/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-), aceasta nu este dată în cauză, întrucât dacă se compară sentință recurată cu sentința nr. 509, aceasta din urmă este mult mai cuprinzătoare. A mai arătat că reclamanta nu s-a prezentat la nici un termen de judecată pentru a-și susține cererea și că toate actele i-au fost comunicate acesteia prin încheierea de ședință din data de 24.07.2008.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr. 5141 din 26.06.2006, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâta Serv, aceasta să fie obligată la achitarea drepturilor salariale aferente lunilor iulie 2005 - noiembrie 2007 inclusiv; la achitarea dobânzii aferente până la achitarea acestora; la anularea deciziei de încetare a contractului de muncă nr. 10/15.04.2008; la obligarea pârâtei de a înceta contractul de muncă conform art. 79 din Legea nr. 53/2003 și obligarea pârâtei la achitarea daunelor cauzate de refuzul de a emite decizia de încetare a contractului de muncă, echivalentul a patru salarii minime pe economie 15.04.2007 - 01.09.2007.
Motivând acțiunea, reclamanta a susținut că a avut calitatea de angajat al Serv, conform contractului individual de muncă nr. - din 18.04.2005. Cu toate că în cursul anului 2007 depus mai multe cereri de demisie, angajatorul a refuzat să procedeze la înregistrarea acestora și emiterea deciziei de încetare a raporturilor de muncă, motiv pentru care a formulat o sesizare la Inspectoratul Teritorial d e Muncă S, invocând răspunsul acestei instituții din data de 23.08.2007.
A mai susținut că, deși urmarea demersurilor efectuate, unitatea angajatoare a emis decizia de încetare a raporturilor de muncă începând cu data de 15.04.2007, în mod nejustificat a refuzat să-i elibereze cartea de muncă, fiind astfel în imposibilitatea de a se angaja până la data de 1.09.2007. A susținut și nelegalitatea emiterii deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă prin neconvocarea la efectuarea cercetării prealabile, dar și necomunicarea acestei decizii.
Prin întâmpinarea formulată, unitatea angajatoare a susținut că urmarea constatării unor lipsuri în gestiune, reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu începând cu data de 17.01.2007, cu toate că a fost somată să se prezinte la locul de muncă și să predea gestiunea, invocând în acest sens scrisorile recomandate cu confirmare de primire din 28.03.2007, respectiv 4.04.2007. Întrucât reclamanta nu s-a prezentat la serviciu, a fost emisă decizia nr. 10 din 15.04.2007 pentru desfacerea contractului individual de muncă, în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, decizie comunicată, iar conform dispozițiilor art. 283 lit. a din Codul muncii, a fost depășit termenul de contestare a acestui act.
S-a mai arătat că reclamanta s-a adresat Inspectoratului Teritorial d e Muncă S, unitate care păstra carnetul de muncă, dar a refuzat să se prezinte la unitate, susținând totodată că, prin sentința civilă nr. 1467 din 14.03.2008, a fost admisă contestația societății, formulată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, solicitând respingerea și a capătului de cerere pentru desfacerea contractului individual de muncă prin demisie, în condițiile în care nu a fost formulată vreo cerere în acest sens.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 1646 din 20.10.2008, a dispus următoarele:
- a admis în parte acțiunea având ca obiect "contestație decizie de concediere" privind pe reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Serv S;
- a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 1.12.2006 - 17.01.2007, cu dobânda legală calculată începând cu data scadenței și până la achitarea efectivă a debitului;
- a respins capetele de cerere vizând anularea deciziei de încetare a contractului de muncă nr. 10/15.04.2008, obligarea pârâtei la încetarea contractului de muncă conform art. 79 din Legea nr. 53/2003 și la achitarea daunelor echivalente cu patru salarii minime pe economie 15.04.2007 - 1.09.2007.
Prin considerentele sentinței, Tribunalul Suceava, analizând excepția tardivității contestației, a susținut că aceasta nu este întemeiată, întrucât din verificarea adresei de confirmare de primire existentă la fila 22 dosar, de care se prevalează unitatea angajatoare, nu se precizează felul actului expediat, neexistând certitudinea că este vorba de actul contestat.
S-a mai reținut de instanța de fond că prin nici un mijloc de probă reclamanta nu a făcut dovada că a depus la sediul pârâtei vreo cerere de demisie, fiind respinsă astfel solicitarea de schimbare a temeiului de drept al încetării contractului de muncă.
Cât privește cercetarea disciplinară prealabilă, instanța a reținut că, prin adresele din 28.03.2007 și 4.04.2007, unitatea pârâtă a făcut dovada convocării, conform cerințelor art. 63 alin. 1 din Codul muncii, nefiind astfel motive de anulare a deciziei de concediere și nici pentru plata celor patru salarii minime pe economie.
Din analiza statelor de plată depuse la dosar, instanța de fond a reținut că pentru perioada iulie 2005- noiembrie 2006, drepturile salariale au fost achitate, mai puțin cele aferente perioadei 1 decembrie 2001 - 17.01.2007, acțiunea reclamantei fiind admisă parțial și pentru plata dobânzii legale, calculate de la data scadenței până la achitarea efectivă a debitului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit a reținut instanța de fond că nu a depus cererea de demisie. A arătat că în mod abuziv unitatea angajatoare a refuzat să înregistreze cererile de demisie formulate de mai multe ori și să efectueze demersurile necesare pentru încetarea raporturilor de muncă, motiv pentru care a fost nevoită să sesizeze Inspectoratul Teritorial d e Muncă
A mai susținut că, în mod greșit s-a reținut că a fost efectuată cercetarea disciplinară, invocând faptul că, la data de 23.08.2007, i s-a comunicat de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă S că unitatea angajatoare nu a depus decizia de încetare a raporturilor de muncă, fiind sancționată de această instituție, solicitând acordarea salariilor pentru perioada 15.04.2007 - 1.09.2007, întrucât a fost în imposibilitatea de a se angaja.
Totodată a solicitat plata drepturilor salariale aferente perioadei iulie 2005 - noiembrie 2006, susținând că pentru perioada 1.12.2006 - 15.04.2007 există o hotărâre definitivă și irevocabilă, respectiv sentința civilă nr. 509 din 20.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, astfel încât solicită acordarea drepturilor salariale doar pentru perioada iulie 2005 - noiembrie 2006, respectiv 15.04.2007 - 1.09.2007.
Recursul, nemotivat în drept, dar care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. este întemeiat, dar pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 509 din 20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, privind conflictul de muncă dintre reclamantă și aceeași unitate angajatoare, Serv, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, în sensul că unitatea pârâtă a fost obligată să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei decembrie 2006 - 15.04.2007 și dobânda legală aferentă acestor drepturi începând cu 25.10.2007 până la data plății, a fost obligată pârâta să achite contribuțiile la bugetul de stat în favoarea reclamantei, a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei și la încetarea contractului de muncă în temeiul art. 79 din Codul muncii, fiind respins capătul de cerere pentru plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 1201 Cod civil, există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, având aceeași calitate.
Având în vedere că prin sentința civilă nr. 509 din 20.03.2008 a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin decizia nr. 958 din 1.07.2008 a Curții de APEL SUCEAVA, societatea angajatoare a fost obligată să plătească aceleiași reclamante, drepturile salariale aferente perioadei decembrie 2006 - aprilie 2007, cu dobânda legală aferentă, va fi admis recursul, cu consecința modificării în parte a sentinței și admiterea excepției autorității de lucru judecat, cu respingerea capătului de cerere pentru plata drepturilor salariale aferente perioadei decembrie 2006 - aprilie 2007.
Cum pentru perioada iulie 2005 - noiembrie 2006, unitatea angajatoare nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale, statele de plată nefiind semnate de reclamantă, va fi admis acest capăt de cerere, prin obligarea unității pârâte la plata acestor drepturi.
Deși recurenta a criticat sentința și cu privire la cererea de demisie, cercetarea disciplinară efectuată și emiterea deciziei de concediere, se constată că reclamanta nu a mai insistat asupra acestui motiv de recurs. Având în vedere faptul că prin sentința nr. 509 din 20.03.2005 și aceste aspecte au fost soluționate cu putere de lucru judecat, fiind respinsă cererea privind obligarea pârâtei la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și la încetarea contractului de muncă în temeiul art. 79 din Codul muncii, vor fi respinse criticile reclamantei, pentru considerentele arătate.
Față de cele reținute, pentru argumentele enunțate, recursul reclamantei va fi admis, cu modificarea parțială a sentinței, în sensul celor arătate și menținerea celorlalte dispoziții, în temeiul art. 304 pct. 9. pr. civ.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 1646 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția autorității de lucru judecat și respinge cererea privind plata drepturilor salariale aferente perioadei decembrie 2006 - aprilie 2007, în puterea lucrului judecat.
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei iulie 2005 - noiembrie 2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
09.02.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Gheorghiu Neculai, Apetroaie Eufrosina
