Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 977/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 977
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Rujița
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 94 din 29.05.2008, dată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, Ministerul Finanțelor Publice și reclamanta-intimată, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului-recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pârâtului-intimat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtului-recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pârâtului-intimat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA depune la dosar delegațiile de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Instanța, din oficiu, față de calitatea reclamanților de funcționari publici, pune în discuție împrejurarea că în primă instanță cauza a fost soluționată de secția litigii de muncă și nu de Secția contencios Administrativ și Fiscal.
Reprezentanta pârâtului-recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pârâtului-intimat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA solicită admiterea excepției și casarea cu trimitere pentru a fi judecată de Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față.
Prin sentința civilă nr. 94 din 29 mai 2008, Tribunalul Arada admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la recunoașterea acordării sporului de fidelitate reclamanților și a majorării salariului de bază cu 5 %, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta.
A admis în parte acțiunea reclamanților, și formulată în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și, în consecință, a obligat pârâții la acordarea sporului de fidelitate în procent de 15 % pentru reclamanții, aferent perioadei 01.01.2006-01.04.2008 și pentru reclamanta aferent perioadei 01.01.2006-01.10.2007; în procent de 20 % pentru reclamanta aferent perioadei 01.01.2006-01.04.2008 și la plata pe viitor.
De asemenea, a respins capetele de cerere formulate de reclamanții privind acordarea sporului de fidelitate în procent de 20 % și asimilarea vechimii în specialitate a perioadei de 18 ani, 8 luni și 18 zile în cazul reclamantului și de 16 ani, 2 luni și 16 zile pentru reclamanta, pensionată, a asimilat vechimii în specialitate perioada lucrată de reclamanta angajată în funcția de grefier informatician la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad de 9 ani, 8 luni și 13 zile la momentul introducerii acțiunii, în baza art.93 alin.4 din Legea nr. 567/2004 si a dispus majorarea salariului de bază al reclamantei cu 5 % în baza art. 19 alin.1 din nr.OG 83/2000 pentru perioada 01.01.2006-01.10.2007.
Tribunalul a respins capetele de cerere formulate de reclamanții și pentru majorarea cu 5 % a salariului, plata și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al acestora ca nefondate, a obligat pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA să emită noi decizii de reîncadrare în funcție a reclamanților și în sensul acordării sporului de fidelitate conform prezentei și de recunoaștere a sporului de fidelitate la actualizarea pensiei reclamantei, de 15 % și a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă al reclamanților.
Tribunalul a apreciat fondată excepția autorității de lucru judecat cu privire la recunoașterea acordării sporului de fidelitate reclamanților și a majorării salariului de bază cu 5 % 21.04.2005 - 31.12.2005, reținând că prin sentința civilă nr. 1045/2.10.2007 pronunțată în dosarul nr- rămasă irevocabilă, Tribunalul Arada obligat pârâții la plata sporului de fidelitate reclamanților conform expertizei contabile efectuată în cauză și a majorării salariului de bază cu 5 %.
Tribunalul a reținut că la data promovării acțiunii - 17.04.2008, reclamantul avea o vechime în specialitate mai mică de 5 ani. Deoarece are calitatea de funcționar public, nu beneficiază de dispozițiile art. 93 alin. 4 din Legea nr. 567/2004 privind asimilarea vechimii realizate în alte domenii ca vechime în specialitate, legiuitorul arătând limitativ categoriile de personal care beneficiază de prevederile acestei norme arătată mai sus.
Cererea de majorare a salariului de bază cu 5 % a fost considerata fondată față de dispozițiile art. 19 din nr.OG 83/2000.
Reclamanta a fost reîncadrată prin decizia nr. 76/31 10 2007 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în funcția de personal auxiliar de specialitate respectiv de grefier informatician ( conform poziției nr. 62 și 63 din carnetul de muncă - fila 98 ).
Potrivit art. 18 alin.3 din nr.OG 83/2000 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și pârâta parchetelor de pe lângă acestea, beneficiază de un spor de fidelitate în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate calculat la salariul de bază în procent de 15% pentru o vechime cuprinsă între 15 și 20 de ani, de 20 % pentru o vechime de peste 20 de ani.
Potrivit art. 93 alin.4 din Legea nr. 567/2004 pentru grefierii informaticieni constituie vechime în specialitate și perioadele lucrate în același domeniu în alte unități.
Raportat la aceste dispoziții, reclamanta este îndreptățită față de dispozițiile art.93 alin.4 din Legea nr. 567/2004 și vechimea de 9 ani, 8 luni și 13 zile la data promovării acțiunii - 17 04 2008, la asimilarea acestei vechimi ca vechime în specialitate.
Reclamanta a deținut funcția de funcționar public începând cu data de 6.04.1994 până la data de 1.04.2008, când încetat activitatea prin pensionare.
A realizat o vechime în muncă până la data de 1.01.2006, de 16 ani, 2 luni și 16 zile iar până la data pensionării de 18 ani. Pentru acest motiv este îndreptățită la acordarea unui spor de fidelitate de 15 %.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și reclamanții și.
Recursul declarat de pârât a fost motivat în drept cu dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă, solicitându-se casarea sentinței civile recurate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru perioada 1.01.2006-7.10.2007 și, ca lipsită de obiect începând cu 8.10.2007 și pentru viitor.
S-a arătat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, schimbând sistemul de salarizare al funcționarilor publici reglementat de nr.OUG 92/2004, iar drepturile acordate de tribunal nu sunt drepturi salariale care să includă examinarea aplicabilității sau inaplicabilității art. 40 din actul normativ mai sus menționat.
S-a mai menționat că începând cu intrarea în vigoare a nr.OG 100/2007, respectiv 8 octombrie 2007, reclamanții au beneficiat de sporul de stabilitate, astfel că cererea acestora pentru perioada 8 octombrie 2007-1 aprilie 2008 și pentru viitor este rămasă fără obiect.
În ceea ce privește obligarea pârâților să opereze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, s-a considerat că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, deoarece singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în acesta, invocându-se dispozițiile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Prin recursul declarat, reclamanții și au solicitat admiterea acordării sporului de fidelitate pentru în procent de 20% și asimilarea vechimii în specialitate, precum și perioadele lucrate în același domeniu în alte unități, pentru și.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se reține că reclamanții intimați sunt funcționari publici, drepturile acestora fiind reglementate prin Legea nr. 188/1999, drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici pe anul 2006, anul pentru care reclamanții au formulat pretenții, sunt reglementate de nr.OG 92/2004.
Enumerarea din Legea nr.188/1999 privitoare la litigiile ce sunt de competența instanței de contencios administrativ nu este exhaustivă, prevalând natura juridică a raportului de funcție publică. Ca urmare, față de prevederile art. 20 alin. 3 și art. 93 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 126 alin. 6 din Constituția României, orice litigiu între un funcționar public și instituția publică din care face parte este de competența instanțelor de contencios administrativ.
Art. 20 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, în vigoare la data introducerii acțiunii pendinte, dispune că: "Agenția Națională a Funcționarilor Publici are legitimare procesuală activă și poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă cu privire la:
a) actele prin care autoritățile sau instituțiile publice încalcă legislația referitoare la funcția publică și funcționarii publici, constatate ca urmare a activității proprii de control;
b) refuzul autorităților și instituțiilor publice de a aplica prevederile legale în domeniul funcției publice și al funcționarilor publici".
Dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, fără a distinge între categoriile actelor de autoritate privindu-i pe funcționarii publici, dau în competența instanțelor de contencios administrativ soluționarea tuturor litigiilor inițiate de Agenția Națională de Funcționarilor Publici, care în activitatea directă de control constată încălcări ale legislației referitoare la funcția publică și funcționarii publici sau refuzul autorităților sau instituțiilor publice de a aplica prevederile legale în același domeniu.
Față de această normă de competență a instanței de contencios administrativ, nu se poate justifica logico-juridic competența secției completului specializat în soluționarea litigiilor de muncă, atunci când litigiul este declanșat de către funcționarul public, victimă a încălcării sau a refuzului aplicării de către o autoritate sau instituție publică a prevederilor legale referitoare la funcția publică și funcționarul public.
Art. 93 din Legea nr. 188/1999 trimite nu doar la prevederile legislației muncii, ci și la reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, cu condiția ca acestea să nu contravină legislației specifice funcției publice.
Potrivit art. 126 alin. 6 din Constituția României, unica formă de control judiciar a actelor administrative este contenciosul administrativ.
Prin urmare, toate litigiile dintre funcționarii publici și autoritățile sau instituțiile publice la care sunt încadrați, trebuie soluționate de instanțele de contencios administrativ.
În același sens, sunt deciziile nr. 890/14.03.2000, nr. 1683/2004 și nr. 4930/14.10.2005, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție B - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Având în vedere considerentele expuse anterior, în temeiul art. 2 pct.1 lit.d Cod procedură civilă, Curtea apreciază că litigiul trebuie soluționat potrivit procedurii speciale a contenciosului administrativ de către Tribunalul C-S, care urmează a stabili dacă pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-S a refuzat justificat sau nu acordarea drepturilor salariale pretinse de reclamanți.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1, alin. 2, alin. 3 și alin. 6 Cod procedură civilă raportate la cele ale art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul ca fiind întemeiat, întrucât hotărârea recurată a fost pronunțată de un complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă, deși una din părți avea calitatea de funcționar public, va casa în tot hotărârea recurată și va trimite dosarul spre competentă soluționare în fond Tribunalului C-S, conform procedurii contenciosului administrativ, omițând a cerceta celelalte motive de recurs, față de împrejurarea că s-a stabilit incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
Ca atare, se va dispune casarea hotărârii, iar în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B împotriva sentinței civile nr. 94 din 29.05.2008, dată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează sentința civilă și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Arad - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
12 iunie 2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red. /14.07. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./14.07. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Rujița
