Pretentii civile. Speta. Decizia 976/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 976
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Rujița
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți, R, și și de intervenienții în nume propriu, împotriva sentinței civile nr. 158/14.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Economiei și Finanțelor B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților intimați Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâților intimați Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara depune la dosar delegațiile de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 158/14.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad invocată de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor. A respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, R, și și cererile de intervenție în interes propriu ale intervenienților, împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiune și prin cererile de intervenție în interes propriu reclamanții și intervenienții au solicitat instanței să se constate existența unui caz de discriminare salarială și să fie obligați pârâții la stabilirea unei indemnizații de salarizare în beneficiul reclamanților procurori, corespunzătoare coeficientului 19 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/29.03.2006, la care să se adauge după caz coeficienții de ierarhizate pentru funcțiile de conducere începând cu data de 1 aprilie 2006 și pe viitor și să se calculeze și să se facă plata drepturilor bănești restante până la încadrarea conform hotărârii judecătorești, cu obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare punerii în executare a hotărârii instanței.
Referitor la excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tribunalul a reținut că acesta nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, deoarece, conform art. 16-20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, este instituția investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de discriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de același act normativ privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, având competență materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor formelor de discriminare prin orice metodă și din orice domeniu de activitate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere că Ministerul Justiției, instanțele judecătorești, Parchetul General sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, prima instanță a constatat calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cu privire la excepția de necompetență materială a tribunalului, s-a reținut că reclamanții revendică un drept salarial reglementat de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 și din acest motiv a constatat competența materială a Tribunalului Arad.
Art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2006, astfel cu fost modificat prin Legea nr. 45/2007, vizează salarizarea și alte drepturi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii, ale procurorilor de pe lângă aceste instanțe, ale magistraților - asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Legea specială de salarizare a magistraților nu face deci referire în mod expres la procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, după cum nici Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu cuprinde prevederi speciale referitoare la salarizarea magistraților cuprinși în structura centrală sau în structurile teritoriale ale acestei direcții.
Înființarea acestei direcții a avut un scop legitim, respectiv combaterea corupției, iar metodele prin care se ajunge la realizarea acestui scop sunt adecvate și necesare.
Din definiția legală a art. 75 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 rezultă că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar salarizarea se efectuează potrivit coeficienților de multiplicare aplicabilă procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Salarizarea procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a avut în vedere nivelul Parchetului în cadrul Ministerului Public, iar aceste prevederi sunt reluate și în cuprinsul art. 154 alin. 3 din Codul muncii.
Împotriva sentinței civile nr. 158/14.02.2008 a Tribunalului Arad au declarat recurs în termenul legal reclamanții, R, și și intervenienții, și.
În motivarea recursului, au susținut că aplicarea coeficienților de salarizare diferiți între procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad, cei care efectuează urmărirea penală în anumite cauze specifice, având ca obiect componentele crimei organizate, finalizate cu acte de trimitere în judecată, și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad - Secția Judiciară, cei care participă în calitate de reprezentanți ai Ministerului Public la judecarea acelorași cauze, creează între cele două categorii de magistrați un tratament discriminatoriu nejustificat, bazat pe un regim preferențial instituit în favoarea celor dintâi și pe diferențierea inechitabilă a regimului salarial.
Dacă procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism exercită acțiunea penală în faza de urmărire penală, în cauzele date în competența lor, iar procurorii de la Secția Judiciară a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad exercită acțiunea penală în aceleași procese, dar în faza de judecată, atunci condiția de echipolență (lipsa discriminării) implică, în mod necesar, ca ambele categorii de procurori să beneficieze de același coeficient de multiplicare.
În plus, au arătat recurenții, un procuror, odată selectat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și salarizat la nivelul unui procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, își păstrează aceeași indemnizație după revenirea la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, aplicându-i-se principiul din dreptul muncii potrivit căruia drepturile câștigate se mențin.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că modul de salarizare al procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu are un caracter discriminatoriu în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 și nici în raport cu art. 154 alin. 3 din Codul muncii.
A formulat întâmpinare și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți și intervenienți ca nefondat, reiterând în același timp lipsa calității sale procesuale pasive.
De asemenea, a formulat întâmpinare și pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că susținerile recurenților se bazează mai mult pe prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 137/2000 și nu pot determina casarea sau modificarea hotărârii instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul declarat de reclamanți și intervenienți este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Reclamanții și intervenienții au solicitat acordarea aceleiași salarizări cu procurorii de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - structura centrală și teritorială, considerând că toți ar avea dreptul la nivelul de salarizare al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, altfel ar exista un caz de discriminare salarială.
Art. 75 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 prevede că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar salarizarea se efectuează potrivit coeficienților de multiplicare aplicabili procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art. 2 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 77/2003, aprobată prin Legea nr. 27/2004, "sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare".
În speță însă nu se poate vorbi despre o discriminare, întrucât modul de salarizare al procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu reprezintă o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare sau categorie defavorizată, astfel cum este definită discriminarea în legea privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Tot astfel, nu sunt încălcate nici prevederile art. 154 alin. 3 din Codul muncii, în conformitate cu care "la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală".
În cauză nu se pune problema unei discriminări pe vreunul din aceste criterii prin modul de salarizare al procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prevăzut de art. 75 alin. 2 din Legea nr. 304/2004.
Pe de altă parte, această direcție a fost înființată cu un scop legitim, respectiv combaterea criminalității organizate, folosind metode adecvate și necesare pentru realizarea acestui scop.
Trebuie făcută și precizarea că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 56/2009 a fost completat art. 75 din Legea nr. 304/2004 cu alin. 111, care prevede:
"De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior ".
Prin urmare, nici din acest punct de vedere nu este întemeiat recursul reclamanților și intervenienților, care au invocat și acest aspect în susținerea cazului de discriminare.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanții, R, și și de intervenienții, și împotriva sentinței civile nr. 158/14.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, R, și și de intervenienții, și, împotriva sentinței civile nr. 158/14.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red. /7.07.2009
Tehnored.: M/ 2 ex./8.07. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Rujița
