Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 978/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 978
Ședința publică din 12 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Rujița
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 393 pronunțată la 12 noiembrie 2007 de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Direcția Națională Anticorupție, având ca obiect litigiu de muncă - asigurare de risc profesional.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B cj., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtei intimate Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 23 ianuarie 2007 sub nr. 610/30, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții la încheierea anuală pentru fiecare dintre reclamanți a asigurărilor pentru risc profesional, pentru viață, sănătate și bunurile afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucrați în aceste funcții de către reclamanți, dar nu mai mult de 15 ani de activitate, conform dispozițiilor art. 78 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 republicată, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere pentru fiecare reclamant.
In motivarea acțiunii arată că deși art. 78 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 prevede beneficiul asigurării pentru risc profesional realizată din fondurile bugetare, nici la doi ani de la intrarea în vigoare a legii nu a fost adoptată hotărârea de guvern care să reglementeze condițiile în care magistrații beneficiază de asigurare; că pasivitatea Guvernului nu poate lipsă de efecte juridice textul legal imperativ și că intervenția instanțelor de judecată este singura modalitate juridică prin care pot obține valorificarea drepturilor legitime pentru a putea beneficia și în fapt, iar nu doar în drept de protecția recunoscută de legiuitor în considerarea riscurilor specifice ce decurg din exercitarea profesiei de magistrat.
În drept invocă art. 78 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 republicată, art. 2 pct. 1 lit. c, art. 112 cod procedură civilă.
La 21 februarie 2007, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție a chemat în garanție Guvernul României solicitând instanței ca în ipoteza în care se va admite acțiunea reclamanților să dispună prin aceeași hotărâre ca Guvernul României să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de hotărâre de guvern în aplicarea prevederilor art. 78 din Legea nr. 303/2004.
Prin încheierea nr. 60 pronunțată la 5 iunie 2007 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, constatând că la nivelul Tribunalului Timiș nu se mai poate constitui complet de judecată datorită admiterii cererilor de abținere a tuturor asistenților judiciari, a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul C-S pentru soluționare.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul C-S sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 393 pronunțată la 12 noiembrie 2007, instanța a respins excepția de necompetență materială invocată de pârâta Direcția Națională Anticorupție, a respins acțiunea reclamanților, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că obiectul litigiului îl constituie drepturi decurgând din raporturile de muncă, fiind incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c cod procedură civilă.
Sub aspectul fondului a reținut că în temeiul art. 78 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, magistrații beneficiază de asigurare pentru risc profesional în temeiul legii, drept care nu este condiționat de încheierea unor contracte de asigurare.
A apreciat că încheierea unor contracte de asigurare ar reprezenta doar o modalitate formală de realizare a dreptului la asigurare de risc profesional, or condițiile de realizare a acestui drept trebuie stabilite prin hotărâre de guvern, hotărâre care până în prezent nu a fost adoptată.
A apreciat că în absența unui text legal care să prevadă obligația pârâților de a încheia contracte de asigurare pentru risc profesional, cererea reclamanților este neîntemeiată.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs reclamanții, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
Arată că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale incidente speței și că faptul că acest drept este prevăzut ca atare în Legea nr. 303/2004 republicată nu înseamnă că magistrații beneficiază de asigurare în temeiul legii fără încheierea unor contracte de asigurare, deoarece existența unui drept într-o lege nu se identifică și cu valorificarea acestuia; că în lipsa unei modalități practice de exercitare a acestui drept se poate considera că dreptul este lipsit de substanță, ceea ce contravine ordinii de drept interne și internaționale; că atâta timp cât nu este cunoscut asigurătorul și nu sunt identificate resursele bugetare alocate special în vederea achitării despăgubirilor în momentul producerii riscului asigurat, dreptul are caracter pur declarativ, fiind lipsit de orice conținut juridic care să permită valorificarea în mod legal a acestuia; că instanțele nu pot refuza să judece pe motiv că nu a fost adoptată hotărârea de guvern care să stabilească condițiile de realizare a dreptului, încălcându-se prevederile art. 3 Cod civil.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041, 312 cod procedură civilă, art. 78 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 republicată, art. 2 pct. 1 lit. c, 112 cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că art. 78 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 reglementează o formă de asigurare obligatorie, prin efectul legii, în favoarea unei anumite categorii de beneficiari - magistrații; că aceste dispoziții nu pot fi aplicate în lipsa hotărârii de guvern, care să detalieze conținutul și limitele dreptului recunoscut; că Ministerul Public nu are competența de a emite reglementări în aplicarea acestei dispoziții.
Urmare a apariției OUG nr. 75/2008, cauza a fost înaintată ICCJ B pentru ca urmare a declarării neconstituționalității a acestor dispoziții, cauza a fost înaintată Curții de Apel Timișoara, unde a fost înregistrată sub nr-.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente speței.
Conform prevederilor art. 78 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, judecătorii și procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional realizată din fondurile bugetare ale ÎCCJ, ale Ministerului Justiției, Ministerului Public sau, în cazul judecătorilor și procurorilor, din fondurile Ministerului Apărării Naționale, pentru viață, sănătate și bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucrați în aceste funcții, dar nu mai mult de 15 ani de activitate.
Rezultă din interpretarea acestui text de lege că asigurarea de risc profesional pentru viață, sănătate și bunuri este un beneficiu recunoscut magistraților în ipoteza în care acestea sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură ce acestea.
Acest beneficiu rezultă din lege și nu este condiționat de încheierea unui contract de asigurare.
Încheierea contractelor de asigurare reprezintă o modalitate formală de realizare a acestui drept, însă ea nu poate fi realizată decât după ce executivul va stabili condițiile în care se va realiza această asigurare.
Împrejurarea că până în prezent executivul nu a adoptat aceste norme nu lipsește de conținut dispozițiile art. 78 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, în cazul producerii riscului, magistratul putând pretinde despăgubiri din fondurile bugetare de la Ministerul Justiției, respectiv Ministerul Public.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de către reclamanți ca neîntemeiat.
PENRTU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 393 pronunțată la 12 noiembrie 2007 de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Direcția Națională Anticorupție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 12 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
10.07.2009
Primă instanță:
, - Tribunalul C
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Rujița
