Pretentii civile. Speta. Decizia 979/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 979
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Rujița
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 421/02.04.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții G, (), -, și intervenienta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților-recurenți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâților-recurenți depune la dosar delegațiile de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâților-recurenți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată pentru motivele expuse în cererea de recurs, arătând că reclamanții nu fac parte din structurile Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, constată:
Prin sentința civilă nr. 421/02.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții G, (), -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții la înlăturarea pentru viitor a discriminării la care au fost și sunt supuși reclamații, ca urmare a neacordării unor indemnizații egale cu cele ale procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
A obligat pârâții la calcularea și la plata față de reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite în funcție de coeficienții de multiplicare primiți de procurorii Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, respectiv 19, pentru procurorul cu funcție de execuție și drepturile salariale primite efectiv de reclamanți, începând cu data de 01.01.2005, iar pentru începând cu luna 01.01.2005 și până la 01.01.2006, pentru - de la data de 15.03.2006, pentru - de la data de 01.09.2006, pentru de la data de 01.01.2005 până la data de 01.12.2006, pentru de la data de 01.01.2005 și până la data de 01.06.2007, pentru din data de 01.12.2006, pentru și de la data de 01.01.2005 până la data de 01.08.2006.
A admis cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții la înlăturarea pentru viitor a discriminării la care a fost și este supusă intervenienta, ca urmare a neacordării unor indemnizații egale cu cele ale procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
A obligat pârâții la calcularea și la plata față de intervenientă a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite în funcție de coeficienții de multiplicare primiți de procurorii Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, respectiv 19, pentru procurorul cu funcție de execuție și drepturile salariale primite efectiv de reclamanți, începând cu data de 01.10.2007.
A obligat pârâții la indexarea sumelor datorate reclamanților și intervenientei, prin aplicarea coeficientului de inflație începând cu momentul nașterii dreptului lor la despăgubiri 01.01.2005, respectiv 01.10.2007 și până în momentul efectuării plății efective.
A dispus efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientei cu privire la aceste drepturi salariale.
A respins pretențiile reclamanților și intervenientei la actualizarea sumelor conform Ordonanței nr. 9/2000.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin acțiune, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, să fie obligați pârâții la înlăturarea pentru viitor a discriminării la care au fost și sunt supuși ca urmare a neacordării unor indemnizații egale cu cele ale procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, deși în cauzele instrumentate de aceștia conform dispozițiilor art. 2, al. 3 din Legea nr. 508/2004 și Codului d e procedură penală au aceleași drepturi și prestează aceiași activitate; au mai solicitat obligarea pârâților la repararea prejudiciului cauzat ca urmare a acestei discriminări și la calcularea și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite în funcție de coeficienții de multiplicare primiți de procurorii Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, respectiv 19, începând cu data de 01.01.2005, iar pentru începând cu luna 01.01.2005; de asemenea, reclamanții au solicitat ca pârâții să fie obligați la plata sumelor reprezentând dobânzilor legale conform art. 3, al.3 din Ordonanța nr. 9/2000, precum și la indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație începând cu momentul nașterii dreptului lor la despăgubiri 01.01.2005 și până în momentul efectuării plății efective; au solicitat efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetele de muncă cu privire la aceste drepturi salariale.
Procurorul a formulat cerere de intervenție în interes propriu la data de 02.11.2007, în contradictoriu cu aceiași pârâți și având același obiect cu acțiunea principală.
Prima instanță a constatat că este competentă material să soluționeze atât cererea de chemare în judecată a reclamanților, cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientă, deoarece, conform art. 27 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, aceștia au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun, dar având în vedere că faptele de discriminare directă sunt săvârșite de instituțiile la care sunt încadrați în muncă, în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii, iar judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care este citat în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare; astfel că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest consiliu.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prima instanță constatat că este nefondată și fost respinsă.
Conform art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Conform art. 11 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 și a art. II din Legea nr. 45/2007, procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (nr.6-13 de la lit. A din anexă), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia, prin alte acte normative.
Cercetând sistemul de salarizare instituit prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, este de remarcat, a reținut prima instanță, faptul că, potrivit art. 3 alin.1 salarizarea personalului prevăzut de acest act normativ a fost stabilită în raport: cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, toate aceste criterii reflectându-se în mod unitar în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
În cazul procurorilor din Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a fost în mod privilegiat eliminată corelația obligatorie dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor, deoarece aceștia sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă (de 8 ani prevăzută de art. 44 alin.1 lit. c din Legea nr. 303/2004) corespunzătoare acestui nivel, ci dispun de o vechime de doar 5 ani (potrivit art. 87 alin. 2 și art. 75 alin. 4 din Legea nr. 304/2004).
Din acest motiv, restul personalului, salarizat prin OUG nr. 27/2006, este pus în imposibilitate, în mod discriminatoriu, de a beneficia de această salarizare majorată, sub pretextul că nu are vechimea necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar în același timp, pentru alte persoane (procurorii din cadrul și ) se recunoaște această salarizare majorată, deși nu li se mai solicită vechimea minimă necesară pentru acest nivel.
În plus, nu toți procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci doar în structuri teritoriale.
S-a reținut și faptul că apartenența procurorilor și la aceste structuri este doar temporară, conform art. 87 alin. 9 și art. 75 alin.11 din Legea nr. 304/2004, deci acești procurori nici nu dispun în mod real și definitiv de gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Însă în aceste condiții este discriminatorie asimilarea salarizării doar a procurorilor din cadrul și CO. cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza OUG nr.27/2006, care au aceeași vechime minimă în magistratură.
Reclamanții și intervenienta, a concluzionat prima instanță, sunt discriminați în sensul art. 2 alin. 1-3, art. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 137/2000, întrucât le-a fost refuzată asimilarea salarizării sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională și sub pretextul locului de muncă.
Împotriva sentinței civile nr. 421/2.04.2008 a Tribunalului C-S au declarat recurs în termenul legal pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor
În motivarea recursului pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a susținut, în primul rând, încălcarea competenței altei instanțe, respectiv Judecătoria Reșița, întrucât pretențiile reclamanților și intervenientei se întemeiază pe dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 137/2000, iar asemenea cauze se judecă potrivit dreptului comun, conform art. 27 alin. 1 din ordonanță.
Invocând art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, pârâtul a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Reșița.
Invocând și art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, pârâtul-recurent a susținut că prima instanță, acordând drepturile salariale și în continuare, cerere de altfel inadmisibilă, a adăugat la legea specială de salarizare a magistraților, depășindu-și atribuțiile și intrând în sfera puterii legislative.
În privința reclamantului G și a intervenientei, a arătat că au făcut parte, pentru anumite perioade de timp, din structura, fiind salarizați ca atare, iar pretențiilor lor bănești pentru perioadele respective sunt lipsite de obiect.
A mai arătat că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea sa la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite în funcție de coeficienții de multiplicare primiți de procurorii Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, respectiv 19, pentru procurorul cu funcție de execuție și drepturile salariale primite efectiv de reclamanți, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, iar acțiunea fiind inadmisibilă.
Instanța de fond adaugă la legea specială de salarizare a magistraților, schimbând în acest fel sistemul de salarizare prevăzut de legiuitor.
Discriminarea invocată de instanța de fond în raport de alte categorii de personal este utilizată printr-un raționament juridic speculativ, neputând exista niciun fel de discriminare decât în condițiile în care, în sfera acelorași dispoziții imperative ale unui act normativ, două persoane aflate în aceeași situație și în aceleași circumstanțe primesc un tratament juridic diferit, iar diferența nu poate fi susținută de argumente obiective.
Ori în cazul de față lipsește orice dispoziție imperativă cuprinsă într-o normă privind asimilarea salarizării reclamanților cu cea a procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Susținerile reclamanților și constatările instanței de fond, în sensul că există un model de salarizare diferit și că acesta are caracter discriminatoriu, se dovedesc a fi neîntemeiate, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal și plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, în cauză fiind în acest caz aplicabil art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, a invocat în motivarea recursului său inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, întrucât între acest minister și Ministerul Public nu există nicio obligație de garanție.
A susținut și lipsa calității procesuale pasive, cu motivarea că nu poate fi obligat la plata salariilor altor instituții.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Reclamanții și intervenienta nu au formulat întâmpinare la recursurile declarate în cauză.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile pârâților sunt întemeiate, urmând a fi admise pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Mai întâi însă, Curtea va înlătura excepția de necompetență materială a Tribunalului C-S, așa cum în mod corect și prima instanță a respins-o, întrucât faptele de discriminare invocate sunt săvârșite în cadrul raporturilor de muncă de către instituțiile la care reclamanții și intervenienta sunt încadrați în muncă.
În consecință, în mod corect cauza a fost judecată în primă instanță de Tribunalul C-S, ca instanță de dreptul muncii, nefiind deci aplicabil art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
Nu se poate reține nici aplicabilitatea art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, întrucât prin soluția dată prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, intnrând în sfera legislativului și adăugând la legea de salarizare a magistraților, cum susține pârâtul-recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prima instanță nu a făcut decât să interpreteze legislația existentă în materie de discriminare și în privința salarizării procurorilor.
Sentința Tribunalului C-S se impune însă a fi modificată în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea considerând că această legislație a fost greșit interpretată și aplicată.
Reclamanții și intervenienta au solicitat acordarea aceleiași salarizări cu procurorii de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - structura centrală și teritorială, considerând că toți ar avea dreptul la nivelul de salarizare al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, altfel ar exista un caz de discriminare salarială.
Art. 75 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 prevede că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar salarizarea se efectuează potrivit coeficienților de multiplicare aplicabili procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art. 2 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 77/2003, aprobată prin Legea nr. 27/2004, "sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare".
În speță însă nu se poate vorbi despre o discriminare, întrucât modul de salarizare al procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu reprezintă o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare sau categorie defavorizată, astfel cum este definită discriminarea în legea privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Tot astfel, nu sunt încălcate nici prevederile art. 154 alin. 3 din Codul muncii, în conformitate cu care "la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală".
În cauză nu se pune problema unei discriminări pe vreunul din aceste criterii prin modul de salarizare al procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prevăzut de art. 75 alin. 2 din Legea nr. 304/2004.
Pe de altă parte, această direcție a fost înființată cu un scop legitim, respectiv combaterea criminalității organizate, folosind metode adecvate și necesare pentru realizarea acestui scop.
Trebuie făcută și precizarea că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 56/2009 a fost completat art. 75 din Legea nr. 304/2004 cu alin. 111, care prevede:
"De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior ".
Prin urmare, numai în perioada în care au funcționat în structurile Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism procurorii respectivi au beneficiat de același nivel de salarizare cu procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În concluzie, întrucât reclamanții și intervenienta nu se găsesc în aceeași situație - în ceea ce privește locul de muncă - cu procurorii respectivi, nu se poate vorbi de existența unui caz de discriminare.
Față de aceste considerentele, în baza art. 304 pct. 9 și a art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 421/02.04.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Va modifica în totalitate hotărârea atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanții G, (), -, și împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Va respinge și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta împotriva acelorași pârâți.
Întrucât acțiunea a fost respinsă față de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe cale de consecință Curtea va respinge și cererea de chemare în garanție formulată de acest pârât împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 421/02.04.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Modifică în totalitate hotărârea atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții G, (), -, și împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta împotriva acelorași pârâți.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red. /08.07 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./09.07. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Rujița
