Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 985/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 985/R-CM
Ședința publică din 20 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Veronica Șerbănoiu
Grefier
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, contestația în anulare formulată de, G și, împotriva deciziei civile nr.336/R-CM din 18 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra contestației în anulare au avut loc la 13 mai 2009 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
La data de 19 mai 2008 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Călărași contestația în anulare formulată de către contestatorii:, G și, împotriva deciziei civile nr.336/R-CM a Curții de Apel Pitești, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Tribunalul Călărași și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, prin care se solicită admiterea acesteia și anularea deciziei amintite, cu privire la modul de soluționare a capătului de cerere referitor la acordarea sporului de 10% prevăzut de art.13 din Legea nr.50/1996, cu rejudecarea recursului formulat de Ministerul Justiției referitor la capătul de cerere amintit și cu menținerea sentinței civile nr.614/2007 a Tribunalului Călărași, privind acordarea sporului de 10%, ca temeinică și legală.
În motivarea contestației se arată că, prin decizia civilă nr.336/R-CM/2008 a Curții de Apel Piteștis -a admis recursul formulat de Ministerul Justiției și s-a modificat sentința civilă nr.614/2007 a Tribunalului Călărași, în sensul că s-a admis acțiunea reclamanților numai pentru drepturile salariale reprezentând spor de vechime pe perioada: 6.07.2003 până la pronunțarea sentinței, cu indexarea sumelor, până la data plății efectivă și cu menținerea în rest a sentinței amintite.
Se arată că, deși dispozitivul deciziei contestate nu face nicio referire la soluționarea capătului de cerere privind acordarea sporului de 10% pentru activitatea de judecător sindic și judecător delegat la Oficiul Registrului Comerțului, capăt de cerere distinct și cu temei juridic distinct de primul capăt de cerere privind vechimea în muncă, soluționat distinct prin sentința civilă nr.614/2007 a Tribunalului Călărași, totuși, în considerentele deciziei contestate se reține că reclamanții, dincolo de îndreptățirea lor la acordarea sporului de 10% potrivit art.13 din Legea nr.50/1996, nu au produs nici un mijloc de probă pentru a dovedi că au desfășurat efectiv activitățile respective și perioadele când au funcționat ca judecător sindic ori judecător delegat la Oficiul Registrului Comerțului, așa cum au menționat aceștia.
Contestatorii apreciază că dezlegarea dată capătului de cerere privind sporul de 10% este rezultatul unei greșeli materiale, care pornește de la faptul că instanța de recurs nu a avut în vedere că reclamanții nu au solicitat acordarea necondiționată a sporului amintit, ci au solicitat acest spor numai pentru perioada în care fiecare dintre aceștia au desfășurat activitate ca judecători sindici sau judecători delegați la ORC.
Se menționează că instanța de fond, prin sentința civilă nr.614/2007, a acordat sporul de 10%, corespunzător perioadei efectiv lucrate de către fiecare reclamant, încât argumentația din decizia civilă nr.336/R-CM/2008, prin care se reține că nu se poate acorda sporul amintit, deoarece reclamanții nu au făcut dovada perioadelor în care au desfășurat activitățile prevăzute de art.13 din Legea nr.50/1996, este nefondată.
Se precizează că nici Ministerul Justiției, prin motivele de recurs formulate de acesta, nu a criticat sentința instanței de fond sub aspectul sporului de 10% și nu a contestat activitățile desfășurate de reclamanți, arătând însă că disp.art.13 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate, critică pe care contestatorii au combătut-
Contestatorii precizează că argumentele pentru care instanța de recurs a considerat că aceștia nu pot să primească sporul de 10% reprezintă o evidentă greșeală materială, prevăzută de art.318 Cod pr.civilă.
În altă ordine de idei, se arată că instanța de recurs, cu privire la acordarea sporului de 10%, prevăzut de art.13 din Legea nr.50/1996, reține că reclamanții, deși sunt îndreptățiți la acordarea sporului amintit, acesta nu poate fi acordat pentru că aceștia nu au administrat probe, din care să rezulte desfășurarea efectivă a activităților de judecător sindic și judecător delegat la Oficiul Registrului Comerțului.
Însă, instanța de recurs a făcut o greșeală materială evidentă, încălcând grav regulile aplicabile în domeniul litigiilor de muncă, privind administrarea probatoriilor. Potrivit art.287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Se constată că pârâtele, în calitate de angajator, nu au contestat activitățile desfășurate de către reclamanți, în perioada 2000-2008, iar reclamanții nu puteau să dețină acte din care să rezulte desfășurarea activităților amintite, deoarece acest spor nu figurează în cărțile de muncă ale acestora, numai Tribunalul Călărași putând să depună astfel de acte.
În drept, se invocă dispozițiile art.318 Cod pr.civilă și art.287 Codul muncii.
La dosar a fost depusă decizia civilă contestată (21-23 dosar); decizia civilă nr.395/R-CM/7.05.2008.
Prin încheierea din 10.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosar nr-, s-a dispus scoaterea de pe rol a dosarului și înaintarea acestuia spre soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere prevederile art.II alin.3 din OUG nr.75/11.06.2008, având în vedere că obiectul cauzei vizează drepturile salariale ale personalului din sistemul justiției.
Prin decizia nr.1323 din 9.02.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-, s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, având în vedere dispozițiile art.319 alin.1 Cod pr.civilă, potrivit cărora contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă, decizia contestată în cauză fiind pronunțată de Curtea de Apel Pitești, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 25.03.2009, cu termen la 15.04.2009.
Curtea, analizând contestația în anulare formulată în cauză, prin prisma motivării acesteia și a temeiului de drept invocat de către contestatori, respectiv art.318 alin.1 teza I Cod pr.civilă, constată că aceasta este nefondată, urmând aor espinge ca atare, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.318 alin.1 teza I Cod pr.civilă.
Dispozițiile art.318 alin.1 teza I Cod pr.civilă prevăd că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Însă, motivele arătate în contestația în anulare nu se înscriu în dispozițiile art.318 alin.1 teza I Cod pr.civilă, nefiind greșeli materiale, ci greșeli de judecată.
Astfel, contestatorii susțin că instanța de recurs, verificând din oficiu sentința recurată, prin prisma dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, a constatat în mod greșit că reclamanții, dincolo de îndreptățirea lor la acordarea sporului de 10%, în baza art.13 din Legea nr.50/1996, nu au produs probe pentru a dovedi că au desfășurat efectiv activitatea de judecător sindic ori judecător delegat la Oficiul Registrului Comerțului.
Se constată că aceasta este o greșeală de judecată, ci nu o greșeală materială, prevăzută de art.318 alin.1 teza I Cod pr.civilă.
Pe de altă parte, contestatorii susțin în continuare că, instanța de recurs, în soluționarea capătului de cerere referitor la acordarea sporului de 10%, a reținut greșit că, deși reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea sporului amintit, acest spor nu se poate acorda pentru că nu s-au administrat probe din care să rezulte desfășurarea efectivă a activităților de judecător sindic și delegat la ORC, susținându-se că instanța de recurs a făcut o greșeală materială evidentă, referitoare la regulile aplicabile în domeniul litigiilor de muncă, privind administrarea probatoriilor, în situația în care dispozițiile art.287 Codul muncii prevăd că sarcina probei în conflictelor de muncă revine angajatorului.
Curtea constată că nici această critică nu se încadrează în dispozițiile art.318 alin.1 teza I Cod pr.civilă, nefiind o eroare materială prevăzută de dispozițiile legale amintite anterior, ci o greșeală de judecată.
Pentru considerentele arătate, curtea constată ca neîntemeiată contestația în anulare, urmând aor espinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de, G și, împotriva deciziei civile nr.336/R-CM din 18 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, intimați fiind: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, MINISTERUL JUTIȚIEI și TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
29.05.2009
Red.
EM/2 ex.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Georgiana Nanu, Veronica Șerbănoiu
