Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 94/
Ședința publică din 20 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul A, împotriva sentinței civile nr.156 din data de 14 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, venit spre rejudecare, după casare, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, județul A și cu intimatul-pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.3913 din data de 4.02.2009, emisă de Baroul Argeș -cabinet individual, lipsind apelantul-pârât Primarul Comunei și intimatul-pârât Consiliul Local al Comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, raportul de expertiză, întocmit de domnul expert.
Avocat, pentru intimatul-reclamant, arată că a luat cunoștință de conținutul raportului de expertiză și nu are obiecțiuni de formulat. Depune la dosar o schiță, care concordă cu cele existente la dosar și precizează că nu mai are cereri.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată. Arată că indicațiile Înaltei Curți de Casație și Justiție B au fost respectate, prin efectuarea raportului de expertiză, iar din conținutul acestuia rezultă că terenul în suprafață de 3,05 ha este aferent gospodăriei și că acest teren nu a fost restituit intimatului, nefiind trecut în titlul de proprietate pe motiv că primăria ar fi vrut ca o parte din acest teren să fie trecut în domeniul public al localității.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea formulată la data de 13.01.2005, a formulat plângere împotriva Dispoziției nr.643/22.12.2004 emisă de Primarul Comunei, prin care s-a dispus restituirea în natură a unor bunuri confiscate, solicitându-se obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în raport de valoarea bunurilor și restituirea terenului de 3,05 ha. situat în comuna, sat., județ
În motivarea plângerii s-a arătat că petentul este moștenitorul lui Gh. decedat în anul 1965, autorul său fiind condamnat penal pentru sabotaj economic, fiindu-i confiscată întreaga avere, ce consta în construcții și teren în suprafață de 35 ha. teren agricol, pe 3 ha. dintre acestea aflându-se o casă de locuit cu 4 camere, o casă de locuit cu 2 camere, un șopron 7/4, o povarnă 5/2, o cocină de porci 3/1, o magazie 12/4, o povarnă 5/2, o magazie 12/4, un pătul 10/4, un fânar grajd 8/4, o magazie 3/2, un de păsări.
Prin dispoziția din 22.12.2004 emisă de Primarul Comunei a fost dispusă restituirea în natură a imobilului construcții, iar cu privire la teren s-a încercat restituirea unei suprafețe mai mici decât cea de 3,05 ha. pe care se aflau construcțiile, motiv pentru care petentul a introdus prezenta cerere.
Primarul Comunei a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii justificat de faptul că prin Dispoziția nr. 643/22.12.2004 au fost restituite contestatorului și doamnei mai multe construcții în comuna, iar pentru teren a fost eliberat titlul de proprietate nr.-/2004, pentru suprafața totală de 10 ha.
S-a precizat, de asemenea, că până la data emiterii dispoziției atacate contestatorul nu a comunicat nici o observație față de conținutul dispoziției, deși proiectul acesteia a fost comunicat contestatorului la 29.09.2004. S-a arătat că o parte din construcții nu mai există fizic, pentru acestea cuvenindu-se acordarea de măsuri reparatorii, însă pentru realizarea acestuia este necesară parcurgerea unei anumite proceduri.
S-a susținut că fără nici o aprobare legală contestatorul a demolat toate clădirile care au format obiectul restituirii și s-a arătat că nici primarul și nici consiliul local nu pot fi obligați la plata unor despăgubiri așa cum solicită contestatorul.
Prin sentința civilă nr.30/15.03.2006, Tribunalul Argeșa admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei și Consilul Local al Comunei, județul A, a dispus anularea dispoziției nr.643 din 22.12.2004, a Primarului Comunei și a constatat că reclamantul are dreptul să primească despăgubiri pentru terenul în litigiu.
Prin decizia civilă nr.161/A/14.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, a fost admis apelul formulat de reclamant, desființată sentința și trimisă spre rejudecare cauza pentru soluționarea fondului.
A reținut instanța de apel că hotărârea primei instanțe cuprinde contradicții între dispozitiv și considerente, ceea ce echivalează cu o nesoluționare a fondului cererii. Astfel, s-a reținut ca s-a solicitat de către reclamant restituirea în natură a terenului de 3,05 ha și despăgubiri pentru construcții demolate dar s-au acordat despăgubiri pentru teren deși nu s-a solicitat acest aspect.
În aceeași decizie s-a statuat ca prima instanță să aprofundeze probatoriul în sensul de a verifica dacă terenul solicitat se regăsește în titlul de proprietate emis reclamantului nr.-/28.09.2004, dacă e liber și poate fi restituit în natură.
Prin sentința civilă nr.156 din 14 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, s-a admis contestația formulată de reclamantul și s-a dispus anularea Dispoziției nr.643/22.12.2004, emisă de Primarul Comunei și s-a constatat că petentul are dreptul să primească despăgubiri pentru construcții la valoarea de 19725 lei. A fost obligată pârâta la restituirea în natură a terenului în suprafață de 10.950 mp. identificată de - fila 27, rest neatribuit conform titlului de proprietate emis reclamantului.
Au fost obligați pârâții la 150 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că autorului petentului, Gh. i-a fost confiscată averea prin sentința penală de condamnare pentru infracțiuni de natură politică - fiind considerat chiabur.
Bunurile confiscate sunt reprezentate de: o suprafață de teren de 35 ha, o casa de locuit cu 4 camere 12/5 învelită cu fier, situată pe o suprafață de 2 ha, o casă de locuit cu 2 camere 6/4, învelită cu țiglă, un șopron 7/4, învelit cu șiță, o povarnă 5/2, o cocină de porci 3/1, o magazie 12/4, învelită cu șiță, un pătul 10/4, învelit cu fier, un fânar grajd 8/4 învelit cu șiță, o magazie 3/2 învelită cu șiță, un de păsări 2/2 învelit cu carton și bunuri mobile destinate exploatării gospodăriei țărănești.
După preluarea terenului și a construcțiilor de către stat, construcțiile au fost demolate, iar terenul nu a mai fost stăpânit de către membrii familiei reclamantului.
Prin întâmpinarea depusă la fila 12 dosar fond, Primarul Comunei a arătat că o parte din imobilele construcții, trecute în proprietatea statului, nu mai există fizic, fără a preciza însă care sunt construcțiile rămase, în dispoziția nr.643/22.12.2004 regăsindu-se o casă de locuit din ostreață, acoperită cu tablă, o casă din ostreață, acoperită cu țiglă, un din cărămidă și un umbrar din lemn.
După apariția legilor cu caracter reparatoriu, petentului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenuri în suprafață de 10 ha. în temeiul Legii nr.18/1991.
După apariția Legii nr.10/2001, reclamantul a formulat notificare adresată Primăriei comunei, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului confiscat și acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate.
În conformitate cu disp. art.2 alin.1 lit.b) din Legea nr.10/2001, în categoria imobilelor preluate abuziv se încadrează și imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist. În ipoteza textului se regăsește și situația autorului reclamantului, căruia i-a fost confiscată averea conform sentinței penale nr.2722/15.08.1950 pronunțată de Tribunalul Județean
De asemenea, imobilele preluate abuziv se restituie în natură conform disp. art.9 din Legea nr.10/2001, iar în temeiul disp. art.10 din același act normativ, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Din probele administrate, din raportul de expertiză tehnică (48 dosar fond) și raportul de expertiză tehnică (70), rezultă că pe terenul confiscat nu se mai regăsesc decât temeliile vechii construcții, demolate în timpul fostului regim, astfel că pentru acestea reclamantului i se cuvin despăgubiri în echivalent.
Afirmația făcută în întâmpinare, relativ la faptul că construcțiile ce existau pe teren au fost demolate de către contestator, nu a fost dovedită, iar pe de altă parte, pentru parte din terenul pe care s-ar fi aflat amplasate acestea s-a eliberat titlul de proprietate abia la 28.09.2004, astfel că de la momentul formulării notificării și până la punerea în posesie a reclamantului acesta nu avea la dispoziție suprafețele respective pentru a putea proceda la demolare.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 3,05 ha. solicitat de contestator a fi restituit în natură, s-a constatat că după identificarea acestuia conform raportului de expertiză tehnică, a rezultat că o suprafață de 28930 mp. din care o suprafață de 19.100. a fost reconstituită conform Legii nr.18/1991, fiind emis titlul de proprietate nr.-/28.09.2004, în care se regăsește această suprafață. Pentru diferența de 10950 mp până la 3,05 ha, însă, nu s-a dispus nici restituirea în natură nici acordarea de despăgubiri, autoritatea publică apreciind că acesta a fost deja restituit.
Diferența de teren de 10.950 mp. este liberă în prezent, a fost cultivată de către petent cu, însă ea nu se regăsește în actele de proprietate emise acestuia. Ținând seama de caracterul complementar al Legii nr.10/2001, față de prevederile legilor anterioare cu caracter reparatoriu, în speță Legea nr.18/1991, instanța a constatat împlinită ipoteza art.10 din Legea nr.10/2001, pentru această diferență de teren și a dispus restituirea acesteia în natură.
În ceea ce privește construcțiile preluate de către stat odată cu terenul, s-a constat că dispoziția emisă nu reflectă realitatea, deoarece s-a dispus restituirea acestora în natură, deși nu mai existau pe terenul în litigiu.
Deoarece toate construcțiile sunt demolate, ținând seama de disp. art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001, instanța a constatat că reclamantului i se cuvin despăgubiri în condițiile legii speciale în valoare de 19725 lei, așa cum a fost această valoare determinată de raportul de expertiză tehnică (73 dosar fond).
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat apel Primarul Comunei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive, în esență:
- în mod greșit s-au acordat de către instanța de judecată despăgubiri, deoarece regimul juridic al acestora este stabilit prin lege specială care derogă de la dreptul comun;
- în mod eronat s-au acordat despăgubiri reprezentând contravaloarea imobilelor demolate, deoarece acestea au existat inițial, au fost cuprinse în dispoziția atacată, însă au fost demolate de către intimatul-reclamant și chiar dacă în prezent nu mai există aceste construcții, obligarea la despăgubiri este nelegală;
- în mod nelegal s-a dispus restituirea în natură a terenului către intimatul-reclamant, deoarece reclamantul a solicitat numai măsuri reparatorii prin echivalent, astfel încât instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a solicitat și în plus terenul pentru care s-a dispus restituirea figurează în domeniul public al comunei, astfel încât nu poate fi retrocedat;
- nelegal s-a admis acțiunea, deoarece reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobile;
- instanța nu trebuia să se dispună admiterea acțiunii și restituirea terenului în natură, atâta vreme cât intimatului-reclamant i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață, situație față de care instanța trebuia să rețină incidența dispozițiilor art.8 din Legea nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr.313/A/14.09.2007, Curtea de Apel Piteștia respins ca nefondat apelul, obligând apelantul-pârât la plata cheltuielilor de judecată, reținând că toate criticile formulate sunt nefondate.
Recursul formulat de către pârâtul Primarul Comunei împotriva acestei decizii a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr.5945/16.10.2008, prin care s-a casat decizia nr.313/A/14.09.2007 și s-a trimis cauza aceleeași instanțe pentru rejudecarea apelului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocat de recurent, pentru că în declarația de recurs se arată că se pot acorda despăgubiri în condițiile legii speciale numai pentru construcțiile demolate, nu și pentru cele care existau pe teren la momentul preluării imobilului de către reclamant (situație reglementată de art.10 din Legea nr.10/2001), iar cu privire la teren s-a susținut că sunt incidente dispozițiile legislației funciare, conform art.8 din Legea nr.10/2001.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, notificarea formulată de intimatul-reclamant a fost soluționată până la data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, în sensul restituirii în natură a construcțiilor existente pe teren, iar intimatul-reclamant, contestând dispoziția nr.643/22.12.2004, a susținut că pe teren nu există construcțiile menționate în dispoziție.
Prin decizia atacată, fără ca situația de fapt să fie pe deplin stabilită, instanța de apel a păstrat sentința primei instanțe, prin care s-a constatat dreptul intimatului-reclamant la despăgubiri pentru construcții și s-a dispus restituirea suprafeței de 10.950. teren, reținându-se că toate construcțiile au fost demolate "în regimul anterior" și că, datorită caracterului de complinire al Legii nr.10/2001 față de prevederile legilor anterioare cu caracter reparatoriu (în speță Legea nr.18/1001), se poate dispune restituirea în natură a terenului liber.
Față de conținutul procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc, la cererea intimatului-reclamant la data de 19 septembrie 2003, în care sunt consemnate construcțiile existente pe teren, construcții înscrise și în dispoziția contestată, la data emiterii dispoziției nu erau demolate toate construcțiile, iar, potrivit art.9 din Legea nr.10/2001, imobilele se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire.
Expertul a constatat inexistența construcțiilor la data efectuării expertizei, însă raportul de expertiză a fost întocmit la 5 septembrie 2005, ulterior emiterii dispoziției.
Parte din construcții existând pe teren la data cererii de restituire și a emiterii dispoziției contestate, dreptul intimatului-reclamant la despăgubiri există pentru construcțiile demolate anterior datei când s-a formulat cererea de restituire, precum și, potrivit art.41 (1) din Legea nr.10/2001, pentru distrugerile și degradările cauzate imobilelor după intrarea în vigoare a acestei legi, până în momentul predării efective către persoana îndreptățită.
De aceea, pentru constatarea existenței și întinderii dreptului la despăgubiri pentru construcții, trebuie să se administreze probe pentru a se stabili când a fost predat imobilul reclamantului, care este starea construcțiilor existente pe teren la momentul predării, ce distrugeri s-au produs după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 și cine le-a produs.
Stabilirea acestor împrejurări de fapt se impune, față de susținerile recurentului-pârât că intimatul-reclamant a preluat imobilul în anul 1991 și de reținerea de către prima instanță că pentru parte din teren s-a reconstituit dreptul de proprietate în condițiile Legii nr.18/1991 și că reclamantul folosește efectiv și terenul în suprafață de 10.950. neînscris în titlul de proprietate, care este cultivat cu.
În privința terenului, expertul a stabilit întinderea și amplasamentul suprafeței de 28.930. fără să arate care sunt înscrisurile în raport de care a stabilit acest amplasament pentru întreaga suprafață de teren care face obiectul pricinii, iar în sentința penală nr.2722/15 august 1950 există mențiunea că terenul pe care era situată o casă de locuit avea suprafața de 2 ha. fără indicarea terenului pe care se aflau celelalte construcții.
Recurentul-pârât a susținut că pentru întreaga suprafață de teren pe care s-au aflat construcțiile a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, iar la instanța de apel s-au depus la dosar înscrisurile aflate la filele 47-56, care privesc mai multe suprafețe de teren pentru care s-a stabilit dreptul moștenitorilor defunctului, în baza Legii nr.18/1991.
De aceea, trebuie completat raportul de expertiză topografică, urmând ca expertul, pe baza mențiunilor din hotărârea de condamnare a autorului reclamantului și a actelor emise în baza Legii nr.18/1991, să stabilească dacă întreaga suprafață de 3,05 ha. care face obiectul pricinii a fost aferentă construcțiilor preluate prin confiscare, dacă acest teren a făcut obiectul cererilor de reconstituire și dacă pentru întreaga suprafață de teren menționată în hotărârea de condamnare s-a stabilit dreptul în baza legilor fondului funciar.
Față de faptul că parte din teren este înscrisă în titlul de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991, așa cum s-a reținut prin sentința primei instanțe, păstrată prin decizia atacată, trebuie stabilit dacă și suprafața de 10.950. care face obiectul pricinii are regimul juridic reglementat prin legile fondului funciar.
Această împrejurare se impune a fi stabilită, deoarece "caracterul de complinire al Legii nr.10/2001 față de prevederile Legii nr.18/1991", reținut de instanța de apel, nu înlătură aplicarea art.8 din Legea nr.10/2001, invocat de recurent, text care prevede în mod expres ce terenuri nu intră sub incidența Legii nr.10/2001.
În rejudecarea apelului, această instanță a dispus suplimentarea probatoriului prin completarea raportului de expertiză tehnică de către același expert, urmând a se răspunde la obiectivele stabilite potrivit deciziei de casare, obiective menționate în încheierea din 25.02.2009.
Părțile nu au solicitat administrarea altor probe.
Expertiza tehnică a fost depusă la dosar la data de 13.05.2009, iar părțile nu au formulat obiecțiuni la aceasta.
Examinând criticile formulate de pârât prin apel, față de probele administrate în cauză și de indicațiile date prin decizia de casare, se constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Criticile privind greșita acordare a despăgubirilor pentru construcții sunt nefondate pentru că, pe de o parte, Dispoziția nr.643/2004 a fost atacată de contestator la data de 22.12.2004, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005 care, potrivit Deciziei în interesul legii nr.52/2004, nu se aplică deciziilor emise anterior intrării în vigoare a acestei legi și atacate în termenul legal.
Pe de altă parte, deși prin decizia de casare s-a stabilit necesitatea administrării de probe pentru a se stabili când a fost predat imobilul, respectiv construcțiile, care era starea acestora la momentul predării, ce distrugeri s-au produs după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 și cine le-a produs, față de susținerile apelantului-pârât, acesta nu a înțeles să solicite administrarea vreunei probe în acest sens.
Or, dacă nu există nici o dovadă a predării unor construcții către contestator, ci doar susținerile apelantului-pârât, susțineri contrazise de constatările celor două expertize efectuate în cauză, rezultă că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă în ceea ce privește construcțiile.
Raportat la această situație de fapt, rezultă că dispozițiile art.9 și 10 din Legea nr.10/2001 au fost aplicate corect în cauza de față, în ceea ce privește construcțiile preluate abuziv și care nu mai existau pe teren la data emiterii dispoziției de soluționare a notificării formulată în baza Legii nr.10/2001.
În ceea ce privește terenul, trebuie reținut că prin expertiza efectuată în rejudecarea apelului, expertiză la care părțile, deci nici apelantul-pârât, nu au formulat obiecțiuni, s-a stabilit clar că întreaga suprafață de 3,05 ha. a fost aferentă construcțiilor, iar terenul a făcut obiectul cererilor de reconstituire și face parte din cele 35 ha. menționate în hotărârea de condamnare a autorului reclamantului.
Prin aceeași expertiză tehnică efectuată în rejudecarea apelului s-a mai stabilit de către expert că suprafața de 10.950. ce face obiectul cauzei, face parte din cele 3,05 ha. teren, dar nu i-a fost atribuită reclamantului prin titlul de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991, fiind prinsă în domeniul public al comunei.
Prin expertiză s-a mai arătat că pârâtul-apelant, prezent la desfășurarea expertizei tehnice, nu a avut obiecții asupra limitelor și mărimii suprafeței identificată de expert, întrucât "nu au fost atacate limitele altor proprietăți".
Ca atare, și criticile privind restituirea nelegală a terenului sunt nefondate.
În aceste condiții, fiind îndeplinite cerințele deciziei de casare și lămurindu-se situația construcțiilor și a terenului în litigiu, se constată că sentința apelată este legală și temeinică, fiind stabilită corect situația de fapt a imobilelor preluate abuziv și aplicate corect dispozițiile art.9 și 10 din Legea nr.10/2001, în baza cărora s-a anulat Dispoziția nr.643/22.12.2004 și s-a constatat dreptul reclamantului de a primi despăgubiri și s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 10.950.
În consecință, curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul de față, iar în baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la 300 lei cheltuieli de judecată în apel, reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul A, împotriva sentinței civile nr.156/14.05.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul A și pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, județul
Obligă pe apelantul-pârât Primarul Comunei să plătească intimatului-reclamant suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 5/11.06.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă
