Pretentii civile. Speta. Decizia 980/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 980/R-CM
Ședința publică din 20 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE-PRIN, împotriva sentinței civile nr.544/CM din data de 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile, respectiv: recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-prin A, intimatul-reclamant, intimații-pârâți Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține, în vederea deliberării.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 25.02.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș, Curtea de APEL PITEȘTI și Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând obligarea la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu data de 23.10.2008 și pe viitor, obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, însă acest text a fost abrogat prin nr.OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
A mai arătat reclamantul, că Înalta Curte de Casație și Justiție i-a recunoscut dreptul la acest spor prin soluția adoptată în cadrul recursului în interesul legii promovat pentru unificarea practicii privitoare la această problemă, iar același spor trebuie să-i fie acordat și pentru viitor.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.544/CM/13.03.2009, a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, începând cu 23.10.2008 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul este judecător la Curtea de APEL PITEȘTI.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996 deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc i abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizata prin nr.OG83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantului.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamant, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, reclamantul a fost lipsit de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, care a abrogat art.48 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional a la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
În cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care, la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Mai mult, faptul că reclamantul este îndreptățit să primească în continuare acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, a fost recunoscut chiar de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.21, pronunțată la data de 10.03.2008, în cadrul soluționării recursului în interesul legii promovat, pentru clarificarea acestui aspect, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa fiind, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară începând cu 23.10.2008 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în temeiul disp. art.161 alin.4 Codul muncii.
Potrivit art.40 alin.2 Codul muncii, coroborat cu art.3 alin.1 din Decretul nr.92/1976, pârâta Curtea de APEL PITEȘTIa fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, potrivit art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și proiectul legii de rectificare bugetară. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamant, astfel că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A criticând-o pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând, în esență, următoarele:
- în mod greșit a fost admisă acțiunea față de recurent, fără a se motiva hotărârea și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia;
- sentința este nelegală deoarece între reclamant și recurent nu există raporturi de muncă, recurentul nu poate fi confundat cu statul, iar ministrul finanțelor este ordonator principal de credite, ca și ministrul justiției, iar ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare;
- instanța trebuia să constate inadmisibil capătul de cerere referitor la recurent, față de dispozițiile art.6 și 17 al.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora legile bugetare pot fi modificate prin legi ale Parlamentului, instanța depășindu-și atribuțiile puterii judecătorești.
Recursul este nefondat.
În mod corect a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice față de atribuțiile acestuia, astfel cum sunt reglementate de lege, respectiv Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, nr.HG208/2005, nr.OG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, precum și față de dispozițiile art.131 al.1 din Legea nr.304/2004.
Potrivit acestor reglementări, Ministerul Finanțelor Publice răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, iar în situația obligării la plata drepturilor salariale doar a celor doi pârâți, fără obligarea recurentului de față la alocarea fondurilor necesare, pârâții ar fi în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor solicitate de reclamant.
Este adevărat că legea bugetului este o lege organică și nu poate fi modificată de către pârâtul-recurent, dar rectificarea acestei legi implică și întocmirea proiectelor de rectificare a bugetului, proiecte ce se întocmesc atât de către ordonatorii principali de credite, cât și de către Ministerul Finanțelor Publice.
Chiar dacă nu există un raport de muncă între reclamant și recurent, recurentul este cel ce răspunde de proiectele de rectificare ale bugetului de stat pe baza proiectelor de rectificare întocmite de ordonatorii principali de credite.
Prima instanță a reținut corect că potrivit art.2 din nr.OUG22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună de toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlu executoriu.
Mai mult, potrivit art.131 al.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.544/CM/13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/05.06.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
