Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1034/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1034
Ședința publică din data de 15 mai 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, toți cu domiciliul ales în comuna,-, județul D - la Cabinet de avocatură și pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.494 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat - din Baroul Prahova, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei de timbru, prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar prin pârâta, prin cererea de recurs, a solicitat suspendarea executării sentinței până la soluționarea recursului.
Avocat - pentru recurenta-pârâtă SC "" SA depune la dosar un raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de și. Declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că alte cereri nu mai are de formulat, cât și față de împrejurarea că recurenții-reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC"" SA avocat - solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurenta în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise. Cu privire la recursul reclamanților arată că este nefondat și solicită respingerea acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.5733/120/11.11.2008 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SA, au solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale restante pentru anii 2005-2007 prevăzute de art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă și a drepturilor privind contravaloarea ajutorului material egal cu 4000.c gaze naturale, drepturile urmând să fie actualizate în funcție de rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei, astfel cum rezultă din Contractele Individuale de Muncă, că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, prevăzute de art.176 alin.1 și 2, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură, că în CCM încheiat la nivel de societate pe anii 1994-1996, se prevede la art.168 alin.1 acordarea unor suplimentări salariale în cuantum de un salariu minim pe SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște, C, ziua petrolistului, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă, iar la art. 178 alin.1 se prevede dreptul salariaților de a primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 2500 - 4.000 mc de gaze naturale.
S-au invocat și prevederile art.232 din.
Reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri și au anexat cererii de chemare în judecată copii de pe carnetele de muncă și de pe cărțile de identitate.
Totodată aceștia au depus și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anul 2007 și acte adiționale care prelungesc dispozițiile din CCM 2000-2006, precizându-se că pentru urmează să se admită cererea numai pentru drepturile bănești din anul 2005.
Deși legal citată pârâta nu s-a prezentat instanță, nu a formulat întâmpinare și nu a depus nici un fel de înscris în apărarea sa.
Prin sentința civilă nr.494 din 25 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a obligat pârâta la plata către acești reclamanți a drepturilor bănești ce reprezintă aprovizionarea toamnă-iarnă pe anul 2007, calculate conform art.176 din CCM la nivel de grup de unități nr.288/2006, indexate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, respingând în rest pretențiile reclamanților. Prin aceeași sentință s-a respins cererea formulată de reclamantul, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la cererea reclamanților privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă și cota de gaze, tribunalul a reținut că în art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze în art. 176 alin.1 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997, conform unui act adițional la contract.
În CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut în art. 168 alin.2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997. Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
În CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate, în art.176 alin.1, este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
Prin urmare, instanța de fond a concluzionat că suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au depus nici un contract colectiv de muncă la nivel de ramură pe această perioadă care să prevadă respectivele drepturi.
În ce privește menționarea acestor drepturi în CCM la nivel de ramură pe anul 2006, înregistrat sub nr.288 acesta a fost publicat în Monitorul Oficial în data de 26.03.2007 și trebuie observat că acesta a intrat în vigoare la data de 26.03.2007, nefiind aplicabil în anii 2005 și 2006 pentru care se solicită aceste drepturi, astfel că acestea sunt valabile doar pentru anul 2007, pârâta nefăcând dovada că le-ar fi inclus în salariu pentru acest an, iar contravaloarea a 4000.c gaze nu este inserată în contract.
Conform art.176(1) din acest contract pe anul 2006, în vigoare din anul 2007, rezultă că pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în luna octombrie salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale ce va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit art. 238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior.
Pentru aceste motive, tribunalul a respins capătul de cerere referitor la plata suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă pentru 2005-2006 și la contravaloarea a 4000 mc de gaze, pentru care nu există prevederi nici în contractul la nivel de ramură și nici în cele la nivel de unitate și va admite pentru anul 2007 drepturile salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
În privința cotei de gaze nu s-a făcut dovada că aceste drepturi sunt prevăzute în contractele colective depuse la dosar, astfel că această cerere a fost respinsă.
Prin urmare, instanța de fond a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamanților, și, drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă pentru anul 2007 la un cuantum de un salariu minim pe ramură conform prevederilor art.176(2) din, respingând celelalte capete de cerere.
A fost respinsă și cererea formulată de reclamantul, care a solicitat aceste drepturi pentru anul 2005, însă instanța a acordat numai drepturile privind aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007 și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au exercitat recurs reclamanții și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanții au invocat art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, susținând, în esență, că în mod greșit acțiunea le-a fost admisă doar în parte, deoarece dreptul la plata suplimentărilor salariale rezultă din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze, care nu a fost corect interpretat de instanța fondului, drepturile solicitate nefiind incluse în salariul de bază. Pentru aceste motive, reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În recursul său pârâta SC SA a invocat cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ, susținând că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii, constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În ședința de astăzi, recurenta-pârâta a formulat și depus concluzii scrise la care a atașat înscrisuri.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că în ceea ce privește recursul reclamanților nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, iar recursul pârâtei îl apreciază întemeiat, pentru considerentele care succed:
Cu privire la recursul reclamanților s-a reținut că aceștia au fost salariați ai societății pârâte SC SA B, astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
S-a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților-, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/29.05.1998.
Acest înscris depus atât la instanța fondului emis și semnat de asemenea de SN SA, pe de o parte, și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998.
Și în continuare dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, întrucât salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese au natura juridică a unor veritabile acte adiționale la, clauzele negociate în conținutul lor fiindu-le opozabile reclamanților, în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
În plus, din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În concluzie, Curtea constată că recursul reclamanților este nefondat deoarece în cauză pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale recurenților-reclamanților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Cu privire la recursul pârâtei, pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea îl va admite și va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul că va respinge și capătul de cerere privind drepturile bănești reprezentând aprovizionare de toamnă-iarnă pe anul 2007, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, ca fiind legale și temeinice.
În ceea ce privește cererea formulată de recurenta pârâtă SC "" SA privind întoarcerea executării silite, Curtea urmează să o respingă ca nedovedită, având în vedere faptul că nu au fost depuse la dosar acte din care să rezulte că s-a procedat la executarea silită a hotărârii instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales în comuna,-, județul D - la Cabinet de avocatură, împotriva sentinței civile nr.494 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.494 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și, în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că respinge și capătul de cerere privind drepturile bănești reprezentând aprovizionare de toamnă-iarnă pe anul 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - ---
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./16.06.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
