Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1037/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1037
Ședința publică din data de 15 mai 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.137 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales în P, str.-.-. nr.148,.3 1, parter,.2, județul P - la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat - din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar la fond, prin cererea introductivă, reclamanții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat - pentru recurenta-pârâtă SC "" SA depune la dosar un raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de a și. Declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că alte cereri nu mai are de formulat, cât și față de împrejurarea că intimații-reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC"" SA avocat - solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurenta în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sub nr- reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, cu ocazia aprovizionării toamnă iarnă pentru anul 2005-2007, dobânda legală și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale acordate în luna octombrie reprezentând aprovizionare toamnă iarnă, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La data de 11.11.2008 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au arătat care este cuantumul pretențiilor solicitate.
La data de 11.11.2008 pârâta a formulat o întâmpinare solicitând respingerea acțiunii pentru că drepturile solicitate au fost incluse în salariul de baza începând cu 2003, și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția prescripției dreptului la acțiune.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.137 din 20 ianuarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamnă iarnă conform art.176 din CCM la nivel de ramură pentru anul 2005-2007 calculat la nivelul salariului minim pe ramură pentru fiecare an, drepturi ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective cu ocazia executării silite. Totodată a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 1000 leu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În baza disp.art.137 cod procedura civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Astfel instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtă având în vedere că acesta a fost salariatul societății iar contractul colectiv de muncă se aplică pentru toți salariații și nu sindicatului ca instituție.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune și această excepție a fost respinsă având în vedere disp.art.155 din codul muncii care prevede că salariul cuprinde sporuri și alte adaosuri, iar in art.283 lit c din codul muncii se prevede că drepturile salariale se prescriu într-un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului. Având în vedere că drepturile solicitate de reclamanți sunt suplimentări salariale care intră în categoria salariului astfel cum este definit de lege, excepția prescripției este neîntemeiată.
Pe fondul cauzei conform actelor existente la dosar, reclamanții sunt salariații pârâtei,ocazie cu care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea de toamnă iarnă.
Disp.art.176 din Contractul colectiv de muncă pe ramura pentru anul 2000 prelungit prin acte adiționale în fiecare an stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu minim pe ramura cu ocazia aprovizionării de tomnă iarnă.
Nu pot fi reținute susținerile pârâtei potrivit cărora aceste drepturi au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003 având în vedere că drepturile solicitate de reclamant se referă la anul 2005-2007 pentru când parata nu a făcut dovada includerii în salariu a suplimentărilor salariale prevăzute în CCM.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții sunt salariații pârâtei însă, în anul 2005-2007 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă iarnă astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare instanța, în baza art.176 din Contractul colectiv la nivel de ramură sus-menționat și a art.161 și urm. muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să achite reclamanților suplimentările salariale reprezentând aprovizionare toamnă iarnă pentru anul 2005 - 2007, calculate la nivelul salariului minim pe ramură, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă cu ocazia executării silite deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamantul a suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadență.
În temeiul disp.art.274 pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei pentru fiecare reclamant reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea îl va admite, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.137 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales în P, str.-.-. nr.148,.3 1, parter,.2, județul P - la Cabinet de avocatură și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că, pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - ---
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./27.05.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
