Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1092/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1092
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 516 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în Târgoviște,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a avea posibilitatea să depună la dosar acte noi în dovedirea cauzei.
Curtea, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată de apărătorul recurentei, având în vedere că pe rolul Curții de Apel Ploiești se află dosare cu același obiect.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, iar pe fondul cauzei să se dispună, în principal, respingerea acțiunii ca prescrisă sau ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă și în subsidiar ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pârâta
, solicitand instantei ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate actualizate la data plății, pentru anii 2005, 2006 și 2007, privind aprovizionarea de toamnă-iarnă, conform art.170 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, în cuantum de un salariu minim pe, precum și drepturile bănești cuvenite și neacordate, conform art. 178 din CCM, privind contravaloarea ajutorului material egal cu 2500 - 4000 mc gaze naturale.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost salariat al pârâtei iar pe lângă salariul de bază pentru munca prestată urma să beneficieze conform prevederilor CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră de suplimentări salariale, prevăzute de art.176 alin.1 și 2, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură, că în CCM încheiat la nivel de societate pe anii 1994-1996, se prevede la art. 168 alin.1 acordarea unor suplimentări salariale în cuantum de un salariu minim pe SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște, C, ziua petrolistului, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă, iar în CCM pe societate pentru anii 1994-1996, la art.176 alin.1 se prevede dreptul salariaților de a primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale.
Reclamantul a mai arătat că un salariu minim pe SA a fost de 550 lei în anul 2005, 650 lei în anul 2006 și 700 lei în anul 2007, așa cum rezultă din adresele nr.313/2005, 713/2005 și 504/2007, emise de pârâtă.
Reclamantul a solicitat actualizarea sumelor la care este îndreptățit, în raport de indicele de inflație la momentul plății, iar în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În drept au invocat prevederile art. 38, 243, 283 alin.1 lit. c și 287 din Codul muncii, art. 145, 168 alin.1, 176, 232 din CCM la nivel de societate pe anii 2005, 2006, 2007.
La dosarul cauzei s-au depus în copie: adresele nr. 313/2005, 713/2005, 504/2007 emise de intimată; anexa 2 privind calculul drepturilor bănești aprovizionare toamnă-iarnă pe anii 2005, 2006, 2007; anexa 3 privind calculul drepturilor bănești reprezentând contravaloarea ajutorului material de gaze naturale, pe anii 2005, 2006 și 2007; carnet de muncă; sentința civilă nr. 4392 din 07.07.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj; act de identitate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii, invocand exceptiile prescriptiei dreptului material la actiune si a lipsei calitatii procesuale active a reclamantului.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că drepturile solicitate de către reclamant, sunt neîntemeiate, întrucat din anul 1997 dreptul la aprovizionarea toamnă- iarnă a fost inclus în salariu, iar drept urmare, sindicatul a renunțat din 1999 la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea toamnă-iarnă.
Inca din acel an, suma respectivă a fost inclusă în salariu, s-a acordat și a fost mărită ori de câte ori se măreau salariile.
S-a mai atașat la dosarul cauzei contract colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
Pârâta a anexat întâmpinării, înscrisuri: extras din CCM pe anul 1997, extras din CCM pe anul 1998, 2002, adresa IP nr. 2412/29.05.1998 privind includerea in salariu a ajutorului privind aprovizionarea toamna - iarna, adresa IP nr. 2520/3.04.1998 privind indexarile in baza HG nr. 208/21.03.1998, cerere privind excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, hotărâri judecătorești reprezentând practică judiciară în materie, CCM încheiat între SA și / 2005, 2006, 2007, CCM la nivel de grup de unități/2007, CCM/2006 la nivel de ramură.
In ședința publică din 26.02.2009 instanța a pus în discuție excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocate de către pârâta prin întâmpinare, excepții ce au fost respinse pentru argumentele arătate în încheierea de ședința de la acel termen.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.516 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007 și au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate între SC SA și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007, nu sunt prevăzute suplimentările salariale referitoare la aprovizionarea de toamnă-iarnă din luna octombrie.
A mai reținut instanța de fond, că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură - grup de unități din industria petrolieră pentru anul 2007 la art. 170 alin. 1, se acordă salariaților SA suplimentări salariale cu ocazia unor evenimente deosebite: Paști, crăciun și ziua petrolistului precum și pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și luna octombrie.
Cum aceste dispoziții ale CCM/2007 la nivel de ramură sunt obligatorii pentru încheierea CCM la nivel de unitate, indiferent că sunt prevăzute ori nu acele suplimentări în CCM/2007, acestea devin obligatorii pentru SC SA.
Prin refuzul acordării lor, unitatea pârâtă a creat un prejudiciu material angajaților săi, inclusiv reclamanților și potrivit art. 269 Codul muncii, va fi obligată în temeiul răspunderii civile delictuale să-l despăgubească pe reclamant.
Prin urmare, în baza art. 170 alin. 1 din CCM la nivel de ramură, tribunalul a obligat pârâta la despăgubiri bănești, reprezentând suplimentări salariale - primă pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă pentru anul 2007.
Cu privire la contravaloarea a 4000 mc gaze naturale pentru anii 2005, 2006 și 2007, tribunalul a constatat că aceste suplimentări salariale nu au fost incluse în CCM la nivel de ramură și unitate pentru angajații SC SA, neconstituind o obligație în acest sens.
De altfel, în CCM la nivel de unitate, încheiat între SC SA și salariații săi pentru anul 1997, în art.176 (1) se prevede că ajutorul material reprezintă contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază, printr-un act adițional.
Așa fiind, cum nici în CCM la nivel de ramură, unitate și act adițional nu s-a prevăzut expres obligația unității pârâte să acorde acest ajutor material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, tribunalul s respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Mai mult, prin CCM încheiat la nivel de unitate, între SC SA și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007 ( file 343 - 351 dosar fond), în art.176 (1) se precizează că " ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensată prin CCM/1997, ceea ce rezultă că acest ajutor material a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
Nu există niciun protocol ori act adițional la CCM pe ramură ori unitate prin care să se precizeze obligația pârâtei la plata contravalorii cantității de 4000 mc gaze naturale.
Cu privire la acordarea unui număr de acțiuni gratuit fiecărui salariat, este adevărat că potrivit art.168 alin.5 din CCM la nivel de societate, acest drept expres prevăzut în sarcina SC SA " în situația trecerii la o formă de privatizare, salariații vor beneficia de un număr de acțiuni, negociate cu, acordate potrivit, precum și de facilități de participare directă la privatizare".
Numai că, prin protocolul nr.814 din 10 octombrie 2008 încheiat între SC SA și se precizează în art.1 că mecanismul și procedura tehnică de distribuire cu titlu potrivit a acțiunilor către salariați ( inclusiv momentul inițierii procesului de distribuire) vor fi stabilite ulterior semnării prezentului Protocol de SA, în conformitate cu prevederile legale incidente.
Cum această procedură specială de acordare a acestor acțiuni nu a fost stabilită nici până în prezent, rezultă că restituirea lor salariaților este prematură.
Așa fiind, tribunalul a respins și acest capăt de cerere ca prematur formulat, nefiind stabilite de către părți modalitățile concrete de acordare a lor potrivit unui protocol special la CCM la nivel de unitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Referitor la prima de aprovizionare toamnă-iarnă, recurenta a invocat, sub un prim aspect, faptul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției prescripție acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor ivite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
Mai mult decât atât, reclamantul este lipsit de calitate procesuală activă, el nefiind creditor în raportul juridic de drept substanțial-obligațional invocat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și recurenta pârâtă pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, există dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, trebuie respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză urmează a fi admis în temeiul art.312 Cod procedură civilă, se va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea de toamnă iarnă, ca neîntemeiat.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 516 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./05.06.2009
Dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
Judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
