Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1121/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul -II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1121/2009-
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O,-/B, județul Bîn reprezentareaMINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B, TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B și intimații reclamanți, -, G, și -toți cu domiciliul procedural ales în O, Parcul, nr. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 688/LM din 23 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursurile de față sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere obiectul cauzei dedus judecății, după care:
Având în vedere faptul că părțile recurente au solicitat soluționarea litigiului de față și în lipsa părților, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în starea de judecată și trec la soluționarea prezentelor recursuri.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 688/LM din 23 aprilie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, G, și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții și împotriva pârâților Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BIHOR, Curtea de APEL ORADEA și Ministerul Economiei și Finanțelor
Pârâții au fost obligați la plata către reclamanții, -, a drepturilor salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data 01 februarie 2007 și pentru viitor, actualizate cu indicii de inflație la data plății.
De asemenea, pârâții au fost obligați la plata către reclamanții, G, și intervenienții și a drepturilor salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data 01 februarie 2007 și până la data pensionării, actualizate cu indicii de inflație la data plății.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
Așa fiind, în temeiul art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, raportat la art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă și art. 1084 Cod civil, instanța a admis acțiunea în sensul că a obligat pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BIHOR, să le plătească reclamanților, -, sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna februarie 2007 la zi, și în continuare, reactualizată cu indicii de inflație de la data plății, precum și reclamanților, G, și intervenienților și a drepturilor salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data 01 februarie 2007 și până la data pensionării, actualizate cu indicii de inflație la data plății.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta s-a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit articolului 15 din nr.HG 83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate de către reclamanți, nu pot fi plătite decât în măsura în care pârâtul va aloca sumele necesare plății acestora.
Așadar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților, nu în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și reclamanți, ci, avându-se în vedere că, acest pârât, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții, Ministerul Justiției dispune de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamanți și nici de către intervenienții.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice precum și Ministerul Justiției și Libertăților.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu acest pârât.
Arată recurentul faptul că întrucât raporturi juridice de muncă există între reclamanți și Ministerul Justiției și Libertăților și nu între Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și reclamanți, acesta mu poate fi obligat la plata acestor drepturi solicitate de reclamanți.
Subliniază totodată faptul că atât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cât și Ministerul Justiției și Libertăților sunt ordonatori principali de credite iar potrivit dispozițiilor legale, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Mai arată acest recurent că, concluzia instanței de fond în sensul că Ministerul Economiei și Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză în temeiul art. 15 din HG 83/2000 și art. 118 din Legea ne. 304/2004 este greșită, întrucât OG nr. 22/2002, cuprinde dispoziții aplicabile pentru toate instituțiile publice, și prin urmare și pentru Ministerul Justiției și Libertăților, cu atât mai mult cu cât cerințele se referă la drepturi salariale solicitate de către reclamanți aflați în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Justiției și nu cu Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Prin recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților arată faptul că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce-i privește pe reclamanții ce se constituie asistenți judiciari.
Subliniază în acest sens recurentul că spre deosebire de celelalte categorii de personal din sistemul justiției, drepturile salariale ale asistenților judiciari, au fost reglementate în primă fază chiar în cuprinsul Legii nr. 92/1992.
Drepturile salariale de care au beneficiat asistenții judiciari nu au inclus sporul pentru risc și suprasolicitare neuro-psihică, art. 47 și 48 alin. 4 din Legea nr. 50/1996 nu a fost vreodată incident în privința acestora, ci doar în privința altei categorii de personal din autoritatea judecătorească.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nici nu și-au precizat poziția procesuală în cauză.
Analizând recursurile formulate, prin prisma criticilor invocate, instanța constată că acestea sunt nefondate urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Greșit apreciază recurentul Ministerul Justiției și Libertăților faptul că asistenții judiciari nu sunt vizați de Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuro-psihică, calculată la indemnizația brută lunară de încadrare, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În acest sens, se impune a se avea în vedere prevederile art. 15 din OUG nr. 177/2002 prin care s-a modificat Legea nr. 50/1996, potrivit căruia magistrații consultanți numiți în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, în raport cu vechimea în funcții juridice, pentru judecătorii de la judecătorii.
Prin urmare, cum aceștia sunt asimilați judecătorilor în ceea ce privește salarizarea, nu se poate susține că decizia în interesul legii mai sus menționată nu poate fi invocată și în privința acestora, chiar dacă nu sunt arătați în mod expres ca făcând parte din categoriile de personal ce beneficiază de sporul în discuție.
Nici criticile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, axate pe lipsa calității procesuale, nu sunt fondate.
Potrivit Legii nr. 500/2002, a HG nr. 208/2005 și a HG nr. 386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, le legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Astfel, rolul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetar de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ori, în aceste condiții nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu ar avea calitate procesuală în cauză, calitate care de altfel este justificată și prin dispozițiile art. 1 din OUG nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.
Față de aceste aspecte, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, se vor respinge ambele recursuri, urmând a menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O,-/B, județul Bîn reprezentareaMINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B, TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B și intimații reclamanți, -, G, și -toți cu domiciliul procedural ales în O, Parcul, nr. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 688/LM din 23 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător -03.07.2009
- dactilografiat grefier - 06.07.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Maria Galeș
