Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1118/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul -II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1118/2009-
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană, nr. 3-5, județul S M, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M, - -, nr.8,județul S M, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, precum și cu intimații reclamanți, OG, -,-toți cu domiciliul procedural ales în S M,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 84/P din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursurile de față sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere obiectul cauzei dedus judecății, după care:
Având în vedere faptul că părțile recurente au solicitat soluționarea litigiului de față și în lipsa părților, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în starea de judecată și trece la soluționarea prezentelor recursuri.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 84/P din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea introdusă de reclamanții, OG, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, TRIBUNALUL SATU MARE, CURTEA DE APEL ORADEA.
Pârâții au fost obligați să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu data de 23 aprilie 2005 și pentru viitor pentru reclamantele și, începând cu data de 23 aprilie 2005 și până la 16 octombrie 2007 pentru reclamanta, începând cu data de 15 martie 2006 și pentru viitor pentru reclamanta și OG începând cu data de 16 aprilie 2007 și pentru viitor pentru reclamanta, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație ca urmare a devalorizării monedei naționale, la data plății efective.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor cuvenite reclamanților.
S-a admis excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției privind prescripția dreptului la acțiune vizând pretențiile solicitate pentru perioada anterioară datei de 23 aprilie 2005 și, în consecință, s-a respins acțiunea privind drepturile solicitate pentru perioada menționată.
De asemenea, s-a respins acțiunea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În primul rând, excepția invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este fondată într-adevăr acesta nu poate fi citat în cauză în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare, având în vedere prevederile art. 27 din OG nr. 137/2000 republicată care prevede că posibila victimă a unei discriminări poate introduce acțiune în instanță prin care să solicite despăgubiri, judecarea cauzei având loc cu citarea obligatorie a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Cât privește excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției, aceasta este întemeiată, întrucât sumele din pretențiile reclamanților, respectiv cele anterioare datei de 23.04.2005 sunt prescrise, ele depășind termenul general de prescripție de 3 ani la data de 23.04.2008, când a fost înregistrată acțiunea.
Consilierii de probațiune sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care i-au cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare.
Făcând parte din categoria personalului din unitățile din justiție finanțate de la bugetul de stat raporturile juridice de muncă ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor sunt guvernate de codul muncii conform prevederilor art. 295 alin. 5 din acest cod.
Reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate potrivit art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. 1 din aceeași lege raportat la art. 15 din Codul Deontologic, respectiv art. 78 alin. 1 din Legea 567/2004 și art. 9 din Codul Deontologic, obligație care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Reclamanții nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică, iar nefiind demnitari publici aceștia se află în aceeași situație ca și personalul din unitățile bugetare, acestuia din urmă însă pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate i-a fost recunoscut și dreptul corelativ salarial.
Potrivit art. 1 și art. 295 alin. 2 din codul muncii, indiferent de categoria socio-profesională, perioada în care o persoană prestează muncă îi revine obligație de confidențialitate, ca atare legiuitorul, instituind obligația de confidențialitate în sarcina reclamanților, implicit a instituit și o obligație de plată - o contraprestație salarială - pe cale de analogie a legii, pentru că în caz contrar ar fi încălcate și principiile neconstituționale privind nediscriminarea, privind dreptul la plată egală pentru muncă egală și dreptul la salariu pentru munca prestată, conform art. 16 alin. 1 și art. 41 alin. 2 din Constituția României.
Este de remarcat că reclamanții deși își execută obligația de confidențialitate, fiind debitori ai acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cadrul restului personalului din sistem,ul bugetar. În concluzie prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamanții sunt în mod evident discriminați, câtă vreme ei se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial pentru restul personalului. Doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod constant existența discriminării în materie de muncă ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale, indiferent de funcție, care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos.
Reclamanților le-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordarea a acestui spor ci sub pretextul că aparțin unei alte categorii socio - profesionale. Or, conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare. De asemenea potrivit art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, iar art. 2 pct. din Convenția nr. 11 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențierile excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație nu sunt considerate discriminatorii însă în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestuia, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate.
Față de considerentele ce preced instanța a admis excepția invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință a respins acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive, va admite excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției privind prescripția dreptului la acțiune vizând pretențiile solicitate pentru perioada anterioară datei de 23 aprilie 2005 și, în consecință, a respins acțiunea privind drepturile solicitate pentru perioada menționată, a dispus admiterea acțiunii în parte iar pe cale de consecință obligarea pârâților să calculeze și să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu data de 23 aprilie 2005 și pentru viitor pentru reclamantele și, începând cu data de 23 aprilie 2005 și până la 16 octombrie 2007 pentru reclamanta, începând cu data de 15 martie 2006 și pentru viitor pentru reclamanta și OG începând cu data de 16 aprilie 2007 și pentru viitor pentru reclamanta.
S-a dispus totodată ca plata drepturilor sus menționate să fie actualizate cu indicele de inflație la data efectuării efective a plății având în vedere că o atare actualizare a creanței cu data inflației exprimă acoperirea prejudiciului produs reclamanților prin erodarea acesteia, art. 161 alin. 4 din codul muncii referindu-se la daunele interese, principiul indexării constituindu-se într-un principiu al sistemului de salarizare ce are ca scop prevenirea eroziunii puterii de cumpărare și atenuarea efectelor inflației, iar acoperirea integrală a prejudiciului presupune și acordarea actualizării creanței.
De asemenea s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor de bani cuvenite reclamanților având în vedere atribuțiile acestuia privitoare la coordonarea acțiunilor ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, elocvente în acest sens fiind articolele 19 lit. a și g din 500/2002 și respectiv art.28 din aceeași lege, fără alocarea fondurilor necesare de către acest pârât plata drepturilor salariale acordate prin hotărârea de față neputându-se executa, iar o asemenea situație ar constitui o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Prin recursul declarat recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată acest recurent faptul că acest recurent nu este direct plătitor al drepturilor pretinse de reclamanți, acesta neaflându-se în raporturi directe în temeiul cărora să fie obligat la plata unor sume de bani, reprezentând drepturi salariale.
Subliniază totodată că potrivit art. 22 pct. 1 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite, sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Prin recursul declarat Ministerul Justiției a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței alte instanțe, sens în care arată că fiind vorba despre un litigiu de muncă competența de soluționare în primă instanță îi aparține tribunalului.
Totodată arată că reclamanții în calitate de consilieri de probațiune, nu se circumscriu G nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției care se aplică magistraților și personalului auxiliar de specialitate și nu consilierilor de probațiune.
În continuare se arată că un alt motiv de recurs are în vedere incursiunea autorității judecătorești în sfera activității executive sau legislative.
Arată că instanța de judecată trebuia să analizeze pretențiile afirmate de reclamanți prin prisma prevederilor legale speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi ale consilierilor de probațiune.
Mai subliniază apoi că în cazul neacordării sporului de confidențialitate nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor G 137/2000, a dispozițiilor Constituției și Convenției Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
De asemenea, se arată că reclamanții nu au indicat nici un act normativ care să prevadă dreptul de a primi spor de confidențialitate consilierilor de probațiune.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nici nu și-au precizat poziția procesuală în cauză.
Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor invocate, instanța constată că acestea sânt nefondate, urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Cea dintâi critică invocată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, prin care se susține că Curtea de APEL ORADEA a soluționat cauza cu încălcarea normelor de competență materială se constată a fi nefondată, în condițiile în care prin art. 2 al. 1 și 2 din G 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, s-a stabilit competența de soluționare a cauzelor având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției începute sub legea anterioară, în favoarea curților de apel.
De asemenea nu vor putea fi primite nici susținerile aceluiași recurent legate de neîndreptățirea reclamanților de a beneficia de sporul de 15 %, în condițiile în care aspectele legate de îndreptățirea acestora la sporul de confidențialitate de 15% au fost tranșate prin decizia nr. 46/15 decembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a soluționării recursului în interesul legii în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin 1 lit. d din Legea nr. 303 /2004 privind statutul judecătorilor și al procurorilor, raportat la art. 16 alin 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază lunar.
Ori, cum deciziile pronunțate în soluționarea recurilor în interesul legii sânt obligatorii pentru instanțe, nu se mai poate pune în discuție îndreptățirea ori neîndreptățirea acestei categorii de personal la un astfel de spor.
Nici criticile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin care se susține că nu are calitate procesuală în cauză nu sânt fondate sens în care se vor avea în vedere prevederile Legii nr. 500/2002, a G nr. 208/2005 și a G nr. 386/2007, potrivit căruia Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetar de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ori în aceste condiții nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu ar avea calitate procesuală în cauză, calitate care de altfel este justificată și prin dispozițiile art. 1 din G nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.
Față de aceste aspecte criticile ambilor recurenți fiind nefondate în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, vor fi respinse recursurile, menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană, nr. 3-5, județul S M, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M, - -, nr.8,județul S M, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, precum și cu intimații reclamanți, OG, -,-toți cu domiciliul procedural ales în S M,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 84/P din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător -03.07.2009
- dactilografiat grefier - 06.07.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Maria Galeș
