Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1117/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul -II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1117/2009-
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, G, -, R, -, toți cu domiciliul ales în O, Parcul, nr. 10, județul B, -, T, -, toți cu domiciliul ales S,-, județul B, intimații pârâți TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O, județul B, CURTEA DE APEL ORADEA, județul B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 480/LM din 26 mai 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursul de față este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere obiectul cauzei dedus judecății, după care:
Având în vedere faptul că partea recurentă a solicitat soluționarea litigiului de față și în lipsa părților, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în starea de judecată și trece la soluționarea recursului de față.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 480/LM din 26 mai 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B și s-a respins acțiunea față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei părți lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele, -, G, -, R, și intervenientele în interes propriu -, -, T și -, împotriva pârâților Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BIHOR, și în consecință:
A obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților și a intervenienților în interes propriu a sumelor reprezentând diferențele de drepturi salariale echivalente cu sporul de 10% din indemnizația de încadrare brută aferentă perioadei 03.12.2004 - până la zi, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant și intervenient, sume ce urmează a fi actualizate la data plății prin aplicarea coeficientului de inflație.
De asemenea pârâții au fost obligați să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților indemnizațiile de încadrare brută calculate prin aplicarea sporului de 10% conform prezentei hotărâri.
S-a respins capătul de cerere privind plata în continuare a sporului solicitat.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Reclamanții si intervenienții își desfășoară activitatea la Judecătoria Oradea în funcții de personal auxiliar de specialitate.
Potrivit art. 28 al 4 și 5 din OUG 43/2002 publicată în Of.nr.244/11.04.2002. aprobată prin Legea nr. 503/2002 " procurorii, specialiștii și ofițerii de poliție judiciară din cadrul Parchetului Național Anticorupție precum și judecătorii și personalul auxiliar de specialitate, care compun complete specializate în infracțiunile de corupție potrivit art. 29 al.2 din Legea nr. 78/2000 primesc pentru activitatea specializată în combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, pentru magistrați și 10% pentru personalul auxiliar de specialitate."
Prin acțiunea formulată, reclamanții care îndeplinesc funcția de grefier dar nu compun complete specializate în infracțiunile de corupție consideră că sunt discriminați față de colegii lor, care intră în acest complet și solicită acordarea acelui spor de 10% din indemnizația de încadrare brută.
Prin dispozițiile art.28 din OUG 43/2002, legiuitorul a prevăzut acordarea acestui spor doar pentru anumite categorii de personal auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, fără ca în acest sens să se fi prevăzut o anumită diferențiere de vechime, studii, etc. toți având același statut, fișă a postului, creându-se în mod cert un tratament diferențiat.
S-a mai reținut că potrivit art. 6 al. 2 din Codul muncii, este consacrat principiul conform căruia, toți salariații, pentru muncă egală și pregătire profesională egală trebuie să fie retribuiți în mod egal, principiu conform cu art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului art. 1 al. 2 din OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 și modificată prin Legea nr. 27/2004, a stabilit principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală iar, art. 20 din Constituția României prevede faptul că, dispozițiile constituționale referitoare la drepturile și libertățile cetățenilor, vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, art. 53 al. 2 din Constituția României, prevede faptul că, restrângerea, referitor la exercițiul unor drepturi sau libertăți, poate fi dispusă doar dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația ce determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Potrivit art. 2 al. 1 din OG nr. 137/2000 prin discriminare se înțelege, orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu ce are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice iar, conform alineatului. 2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre ce dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la al. 1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare, ori, în speță, nu s-a invocat sau făcut dovada existenței unui scop legitim ce să justifice această discriminare.
Prima instanță a mai reținut că, nu se poate contesta faptul că, nu toți grefierii desfășoară activitățile prevăzute de art. 28 al. 4 și 5 din 43/2002, dar, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului referindu-se la art. 14 al CEDO a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie atunci când se induc distincții între situații analoage comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe justificare rezonabilă și obiectivă. Aceeași C în cauza Thilinimenos vs. din 06.04.2000 a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de convenție, este încălcat nu doar atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage fără a oferi justificări rezonabile și subiective dar, și atunci când omit să trateze diferit fără justificări obiective, rezonabile persoane aflate în situații diferite, necomparabile. Unitățile de justiție (instanțele judecătorești) desfășoară o activitate complexă, atât pe linie judiciară cât și pe linie conexă administrativă. Aceasta activitate complexă se reflectă în mod direct și asupra atribuțiilor personalului auxiliar de specialitate, care concură la îndeplinirea acestei întregi activități.
Fiecare grefier, conform art. 38 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești - aprobat prin Hotărârea nr. 287/2005 a Consiliului Superior al Magistratură este repartizat pe compartimente auxiliare de specialitate diferite, astfel că, are ca activitate principală și permanentă cea corespunzătoare compartimentului respectiv în care a fost repartizat sau delegat în toate situațiile însă, grefierii îndeplinesc una și aceeași muncă - de grefier- nu o alta, de natură juridică diferită, o muncă normală, normată pentru acest sector, iar nu o muncă suplimentară întrucât prin operațiunea de repartizare, delegare se realizează doar stabilirea grefierului într-un anumit compartiment determinat de activitatea pentru care îi este normată o muncă specifică, ceea ce exclude o muncă suplimentară, peste normă.
Nu este prevăzut pentru grefierii ce sunt repartizați la sectorul executări civile, penale, cercetarea averilor, exercitarea unei munci suplimentare, studii superioare, treaptă, grad profesional diferit față de ceilalți grefieri, astfel că, este cert că reclamanții sunt tratați diferențiat în funcție de criteriul discriminatoriu al sectorului compartimentului în care sunt repartizați cu încălcarea principiului " pentru muncă egală și pregătire profesională, salariu egal", cu toate că îndeplinesc aceeași muncă, cea de grefier.
Cât privește actualizarea prejudiciului suferit, conform indicelui de inflație, raportat la dispozițiile art. 1082 Cod civil, art. 161 al. 4 din Codul muncii și acest capăt de cerere a fost admis întrucât conform acestor dispoziții, debitorul este osândit de se cuvine, la plata unor daune interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată. Prin neacordarea indemnizației de 10% reclamanții s-a apreciat că au fost în mod evident și grav discriminați deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest adaos salarial și pentru restul personalului. De altfel s-a mai reținut că și doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Culpa intimaților în speță s-a reținut că este evidentă, reieșind din neacordarea sporurilor, neinițierea unor măsuri ce să ducă la eliminarea acestei discriminări.
Mai mult, conform art. 1084 Cod civil, daunele interese ce sunt debite creditorului, cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, în speță, nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare, prejudiciul fiind evident, practica fiind constantă în sensul acordării sumelor solicitate actualizate conform indicelui de inflație.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a admis-o întrucât, conform art. 16 - 10 din OG 137/2000, republicată, Consiliul este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu toate completările și modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
În această situație Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât (lipsindu-i calitatea procesuală pasivă în astfel de cauze), ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
În ce privește capătul de cerere referitor la acordarea pe viitor a indemnizației lunare de 10 % din salariul brut până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate, instanța de fond l-a respins întrucât se referă la un drept pe viitor care nu s-a născut încă.
Ținând cont de toate cele prezentate anterior, fiind încălcate dispozițiile art.16 alin 1 si alin 2 din Constituția României, art.1 alin 2 lit. e, pct. i din OG nr.137/2000, art.2 alin 1-3, art.29 pct. 2 din OG nr.137/2000, art.2 pct. 1 din Declarația Universală a drepturilor Omului, art.2 pct2 din Convenția 111 privind discriminarea în domeniul Forței de Muncă și exercitarea profesiei art.19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Sociale si Politice si art.5,6 din Codul Munci, instanța a apreciat ca întemeiata acțiunea reclamanților și intervenienților, admițând în parte acțiunea, apreciind că în speță fiind incidente și dispozițiile art.1082,1084 si 1039 din Codul civil precum si art.269,165 si 292 din Codul muncii.
Tribunalul nu a acordat cheltuieli de judecata întrucât nu au fost solicitate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul Ministerul Justiții și Libertăților, în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
În motivare arată recurentul că sentința primei instanțe este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, în condițiile în care instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Mai menționează că hotărârea este criticabilă și pentru motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, fiind dată cu aplicarea greșită a legii invocând în acest sens că, în ședința din 12 mai 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 19 al. 3 din Legea nr. 50/1996, statuând că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se atribuie decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzuți de legea specială.
Mai mult, invocă și hotărârea nr. 333/08.10.2007, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care s-a constatat într-o situație similară că faptele prezentate nu constituie acte de discriminare conform OG nr. 137/2000.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 4 și 9 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă.
Recursul a fost înregistrat sub dosar nr- la Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia nr. 721/28 ianuarie 2009 declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL ORADEA, instanță la care recursul a fost înregistrat sub dosar nr-.
În acest dosar a formulat întâmpinare Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, excepție întemeiată în drept pe dispozițiile art. 28 lit. d și e din Legea nr. 500/2002.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
În cauza dedusă judecății tema pretențiilor și probațiunii o formează obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumelor reprezentând diferențele de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de 10% din indemnizația de încadrare brută prevăzută de dispozițiile art. 29 al. 2 din Legea nr. 78/2000, invocând în acest sens tratamentul discriminatoriu în raport de personalul care compune completele specializate menționate în articolul menționat, solicitându-se totodată și înscrierea în carnetele de muncă indemnizațiilor de încadrare brute, calculate prin aplicarea sporului de 10%.
Această problemă de drept a fost tranșată însă prin decizia nr. 24/12 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care admițând recursul în interesul legii a statuat că: dispozițiile art. 19 al. 3 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată și ale art. 3 al. 8 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul ca indemnizație lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzuți de normele mai sus menționate.
Potrivit dispozițiilor art. 329 al. 3 Cod procedură civilă, deciziile pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, astfel că în condițiile în care obiectul speței cu care a fost investită instanța de fond vizează îndreptățirea reclamanților la indemnizația lunară de 10% se reține că decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție are aplicabilitate în cauză.
În conformitate cu decizia mai sus menționată și în condițiile în care reclamanții nu se încadrează în categoria grefierilor expres și limitativ prevăzuți de lege ca beneficiind de această indemnizație, acțiunea formulată de reclamanți, argumentată în principal pe temeiul discriminării, este apreciată ca nefondată motiv pentru care instanța va admite recursul formulat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și va modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanți.
Se reține că Ministerul Finanțelor și Economiei prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, nu a fost chemat în judecată, neavând calitatea de parte în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, G, -, R, -, toți cu domiciliul ales în O, Parcul, nr. 10, județul B, -, T, -, toți cu domiciliul ales S,-, județul B, intimații pârâți TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O, județul B, CURTEA DE APEL ORADEA, județul B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 480/LM din 26 mai 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR,pe care o modifică în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, G, -, R, -, -, T, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător -03.07.2009
- dactilografiat grefier - 06.07.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Maria Galeș
