Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1122/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1122
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, LJ., toți prin Liga Sindicatelor din Învățământ B, cu sediul în municipiul B, nr.40, județul B, împotriva sentinței civile nr.950 din 1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți și reprezentanții pârâților intimați Grupul Școlar și Consiliul local.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 16 martie 2009 și precizată ulterior, Liga Sindicatelor din Învățământ B, în calitate de reprezentant legal pentru membrii de sindicat, Gh., și chemat în judecată pe pârâții Grupul Școlar " " și Consiliul Local solicitând obligarea pârâților la acordarea și la plata retroactivă a sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile pentru personalul nedidactic - îngrijitori, fochiști,paznici, bucătari, pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, actualizate în funcție de indicii de inflație până la data plății efective.
În fapt, reclamanții au arătat că au calitatea de îngrijitori/paznic/muncitor calificat la unitatea de învățământ pârâtă, lucrând în condiții penibile/periculoase de muncă, ocupându-se printre altele de curățenia din unitatea de învățământ, inclusiv în grupurile sanitare.
Au mai arătat că, deși contractele colective unice la nivel național valabile pentru anii 2005-2006 și 2007-2010 prevăd, la art. 40 alin. 3 lit. a, respectiv art. 41 alin. 3 lit. a că salariații beneficiază de un spor de 10% din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, iar ei lucrează în asemenea condiții, nu li s-a acordat acest spor.
Reclamanții au menționat că în unele județe sporul respectiv se acordă ca urmare a hotărârilor comisiilor paritare a sindicatelor și a inspectoratelor școlare, aceste hotărâri fiind date în baza dispozițiilor contractelor colective unice la nivel național, contracte care au caracter obligatoriu, conform art. 41 alin. 5 din Constituție și care se aplică tuturor salariaților din țară, indiferent de forma de capital social al angajatorului, conform art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr.130/1996.
În mod similar și în cazul unităților de învățământ din județul B aceste sporuri ar trebui să se acorde în baza Hotărârii nr. 1/2007 a Comisiei paritare a Inspectoratului Școlar al județului
Pârâții nu au depus întâmpinare la acțiunea reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 950 din 1 iulie 2009 Tribunalului Botoșania fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților, în motivare reținându-se că, în cazul județului B, comisia paritară a condiționat acordarea acestui spor de parcurgerea procedurilor prevăzute de lege, astfel că instanța nu poate stabili dacă activitatea reclamanților s-a desfășurat în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, atâta timp cât monitorizarea activității zilnice, efective, a salariaților trebuie efectuată de către organele abilitate, stabilite de HG nr. 281/1993 raportat la Regulamentul 6366 al Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii.
S-a mai reținut că posturile reclamanților nu sunt enumerate în anexa 4 la Regulament referitoare la locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții penibile și nici nu există dovada că s- negociat și stabilit recunoașterea unui asemenea caracter al locurilor de muncă în discuție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții pentru motivele prevăzute de art.304 pct.9, 3041Cod procedură civilă, susținând că lipsa evaluării locurilor de muncă nu le este imputabilă și nu poate fi de natură a-i priva de un drept ce le este recunoscut prin, obligatoriu pentru angajator.
Instanța a dat o interpretare eronată hotărârii comisiei paritare care are un caracter generic, de coordonare, urmând ca ulterior să se parcurgă procedurile legale de punere în practică în sensul identificării beneficiarilor și acordării sporului.
Soluția primei instanțe apare inechitabilă și față de practica unităților școlare din alte județe unde cei încadrați în posturi similare primesc acest spor, fie prin aplicarea legii de către angajator, fie prin acordarea acestui spor prin hotărâre judecătorească.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.2 alin.1, art.3 alin.1 lit.a, art.41 alin.3 lit.a, art.100 din pe anii 2007 - 2010, art.2 alin.1, art.3 alin.1 lit.a, art.101, art.40 alin.3 lit.a din pentru anii 2005 - 2006, art.11 alin.1 lit.d din Legea nr.130/1996, art.41 alin.5 din Constituția României.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, valabil ca urmare a nedenunțării lui și pentru perioada 9.01.2005 - 9.01.2006 prevedea, la art. 36 alin. 4, că pentru condiții grele de muncă salariații beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de către minister, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Finanțelor Publice.
Art. 24 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006, dispune că, pentru prestarea activității în locurile de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, salariații au dreptul, după caz, la sporuri la salariul de bază, prevăzute de contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă clar și neechivoc că tot ceea ce ține de condițiile de acordare a sporului pentru condiții grele de muncă, respectiv: locurile de muncă, salariații care urmează să beneficieze, mărimea sporului, trebuie să se stabilească de minister, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Finanțelor Publice.
HG nr. 281/1993, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, stabilește că, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, poate fi acordat pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective (art. 8 alin. 1 lit. a).
Însă și acest act normativ dispune că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor.
angajării negocierii colective aparține însă și organizației sindicale sau reprezentanților salariaților, așa cum prevăd art. 3 alin. 6 și următoarele din Legea nr. 130/1996.
Față de cele reținute, în mod întemeiat instanța de fond a apreciat acțiunea reclamanților ca nefondată, cât timp nu s-a dovedit parcurgerea procedurii arătate de HG nr.281/1993 raportat la Regulamentul 6366/1993 al Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii și nici îndeplinirea condițiilor obligatorii impuse de contractele colective de muncă.
Cât privește susținerea referitoare la modul de interpretare a Hotărârii Comisiei Paritare constituită la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B, se constată că și aceasta condiționează acordarea sporului pentru condiții deosebite de muncă de parcurgerea tuturor procedurilor legale și cuprinderea sumelor aferente în buget.
Față de cele expuse, nu are relevanță în cauză nici împrejurarea că, în unități școlare din alte județe, sporul a fost acordat, așa cum de altfel a argumentat pe larg și prima instanță în considerentele sentinței atacate.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 cod procedură civilă și al dispozițiilor legale arătate, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de, LJ., toți prin Liga Sindicatelor din Învățământ B, împotriva sentinței civile nr.950 din 1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
2 ex. 2.11.2009, dact.
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Andrieș Catrinel
