Pretentii civile. Speta. Decizia 1117/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1117
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.956 din 1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții intimaților Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Ministerul Finanțelor Publice B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, precum și reclamanții intimați,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia învederează și faptul că reclamanții intimați au depus la dosar concluzii scrise.
Curtea, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la 16 iunie 2009 pe rolul Tribunalului Botoșani reclamantele, -, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Libertăților () și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâți, în solidar, la plata actualizată unei despăgubiri egale cu sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculată la salariul brut lunar, începând cu 1 martie 2009 și pe viitor, cu acordarea și a dobânzii legale prevăzută de OG 9/2000, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni cu privire la sporul acordat, în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, au arătat că sporul pentru risc și solicitare neuropsihică a fost prevăzut prin art.47 din Legea nr.50/1996, care a fost abrogat prin nr.OG83 /2000.
Însă această ordonanță emisă de Guvern intră în categoria legilor ordinare și potrivit art. 144 din Constituția României nu ar fi putut să modifice un act normativ organic fiind încălcat principiul ierarhiei actelor juridice și prin raportare la dispozițiile Legii 24/2000 atâta timp cât prin această ordonanță au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență.
Pe de altă, parte conform art. 41 alin. 2 din Constituția României salariații au dreptul la măsuri de protecție socială iar în temeiul art. 53 din același act fundamental exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în anumite situații, respectiv apărarea securității naționale a ordinii, a sănătății ori a moralei publice etc. Prin urmare, abrogarea dispozițiilor privind sporul de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut loc cu încălcarea dispozițiilor constituționale și ca urmare aceste drepturi salariale li se cuvin pentru perioadele invocate.
Susținerile reclamantelor au fost întemeiate pe Decizia 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) care a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art 47 din Lg. 50/1996 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată, acesta a arătat că în prezent există grefieri tot din cadrul aceleași instanțe care beneficiază de acest spor întrucât le-a fost recunoscut prin hotărâre irevocabilă și pentru viitor, încât se consideră discriminate față de aceștia care au funcții identice și lucrează la același angajator.
În ipoteza adoptării unei soluții de respingere a acțiunii reclamantelor care nu se află în situația de a avea hotărâri judecătorești și pentru viitor, s-ar ajunge la menținerea unei stări de discriminare în cadrul aceleiași categorii socioprofesionale, respectiv a persoanelor care s-au încadrat în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate, care să justifice înlăturarea acestui spor.
Prin sentința civilă nr. 956 din 1 iulie 2009, Tribunalul Botoșania admis acțiunea, a obligat pârâții să plătească reclamanților o despăgubire egală cu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru timpul efectiv lucrat în perioada 1.03.2009 - 1.07.2009 și în continuare, actualizată în funcție de indicii de inflație și dobânda legală.
Prin aceeași sentință, pârâtul Tribunalul Botoșania fost obligat să efectueze în carnetele de muncă ale reclamantelor mențiunile referitoare la sporul de 50%, acordat prin prezenta hotărâre.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantele au calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Botoșani iar prin hotărâri judecătorești li s- recunoscut dreptul la acordarea sporului de risc și suprasolicitate neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pentru intervalul 1 octombrie 2000- 1 martie 2009.
Dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art.47 din Legea nr.50/1996, republicată.
Cu privire la acest spor, prin Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată că, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Or, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă dezlegarea dată de instanța supremă problemele puse în discuție este obligatorie pentru instanță.
Cu privire la cererea de acordare în continuare a acestui spor, instanța a constatat că cererea este admisibilă în baza art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției și Libertăților invocând motive de netemeinicie și nelegale.
În dezvoltarea acestor motive, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă, recurentul susține că prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, instanța a depășit limitele puterii judecătorești, aspecte reținute de Curtea Constituțională în deciziile nr. 818/2008 și 1325/2008 și că acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Astfel se arată că în ședința din data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de ÎCCJ, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României și a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională, în sensul că ÎCCJ nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
În concluzie, recurentul susține că față de cele reținute de instanța de control constituțional, rezultă cu claritate că Decizia nr. 21/10.03.2008 a ÎCCJ, invocată de reclamanți și de prima instanță în motivarea soluției pronunțate nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de față prin care se solicită în fapt modificarea și completarea unor acte normative.
Recurentul a criticat și modul de aplicare al legii în cauză, arătând că prin OG nr. 8/2007 a fost edictată o nouă lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, actul normativ abrogând Legea nr. 50/1996 (art. 30).
Instanța supremă a fost sesizată doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000, respectiv ale Legii nr. 334/2001.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este nefondat, din următoarele considerente:
Prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
atribuției prevăzută de art.146 lit.e din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de constituționalitate, legalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Însăși Curtea Constituțională arată în cuprinsul deciziei mai sus-menționate că această decizie pronunțată în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor pronunțate deja de ÎCCJ în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 Cod procedură civilă.
Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale ce sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia nr. 998 din 1.10.2008).
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, Curtea reținând că începând cu data de 1 februarie 2007 reclamantele au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate, astfel că acțiunea este întemeiată.
Referitor la critica formulată în recurs privind extinderea limitelor efectelor deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, instanța reține că prin acțiune s-a solicitat verificarea legalității modului de calcul și al plății drepturilor salariale la care erau îndreptățiți reclamanții în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești. S-a solicitat astfel să se constate că angajatorii direcți, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA, ordinatori secundari și terțiari de credite, cât și cei indirecți, Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, fac o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale referitoare la salarizarea personalului din domeniul justiției. Dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/2008 este în continuare respinsă de recurent care susține că art.47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat. Chiar dacă decizia dată în interesul legii a fost pronunțată de instanța supremă la data de 10 martie 2008, pârâtul recurent a invocat abrogarea temeiului juridic al acțiunii de la data de 1 februarie 2007, aspect ce nu poate fi reținut de instanță în condițiile în care recursul în interesul legii este pronunțat ulterior datei la care se invocă a fi operat abrogarea.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B împotriva sentinței civile nr.956 din 1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
2 ex. 28.10.2009, dact.
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Andrieș Catrinel
