Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1174/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1174/2009-
Ședința publică din 30 iunie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarate de reclamanții:, HG, în contradictoriu cu intimații pârâți: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR ambii cu sediile în O, - -, nr. 10, județul B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B, sector 1, - -, nr.1-3 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, împotriva sentinței civile nr. 230 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 230/LM din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a espins excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de Ministerul Economiei si Finanțelor si excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A fost respinsă acțiunea formulata de reclamanții, și HG, toți cu. procesual ales la Judecătoria Aleșd - nr.5, jud. B în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul in O,-, jud. B, TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O,-, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR cu sediul in B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Față de aceste dispoziții legale și ținând cont și de disp. art. 131 din Legea nr. 304/2004 conform cărora activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, instanța a constatat că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în acțiunea formulată de reclamanți și în consecință a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.
In ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, instanța a constatat că Ministerul Economiei si Finanțelor are calitatea de pârât si nu de chemat în garanție, în cauză neformulându-se cerere de chemare în garanție.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a respins-o, întrucât potrivit art.21 din OG nr.137/2000 republicată, judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a CNCD.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar la Judecătoria Aleșd.
Potrivit art. 16 alin 1 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum si din cadrul altor unități din sistemul justiției, personalul salarizat beneficiază de un spor de fidelitate în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate, calculat la salariul de baza.
Art. 4 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției stabilește că judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații -asistenți beneficiază în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror magistrat -asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personalul asimilat judecătorilor și procurorilor de o majorarea a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. 1, calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară.
Din examinarea dispozițiilor legale, instanța a reținut că legiuitorul a reglementat acest spor, a cărei rațiune este aceea de asigurare a stabilității în funcție ori de fidelizare a salariaților, în mod diferențiat în favoarea magistraților și personalului auxiliar, în ceea ce privește perioadele de vechime efectivă în specialitate și procentele corespunzătoare.
Diferențierea făcută de legiuitor se datorează faptului că suntem în prezența unor categorii profesionale diferite care, chiar dacă își desfășoară activitatea în domeniul justiției, au atribuții și responsabilități diferite, tocmai de aceea există acte normative diferite în domeniul salarizării OG nr. 8/2007 și OUG nr. 27/2006, acte care reglementează în mod distinct particularitățile ce intervin în stabilirea drepturilor salariale pentru cele doua categorii profesionale, drepturi ce în mod evident nu sunt identice.
Această diferențiere nu este arbitrară și este justificată de conținutul concret diferit al funcției ocupate, de pregătirea profesională diferențiată și de responsabilitățile pe care le implică cele doua categorii de funcții.
Potrivit art. 59 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținându-se seama de locul și rolul acestuia în desfășurarea activității de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituțiile publice.
În vederea stabilirii cadrului legislativ ce reglementează salarizarea personalului auxiliar de specialitate, legiuitorul a adoptat OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
In ce privește personalul auxiliar legiuitorul a stabilit că salariile de baza pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
Analizând actele normative în materia salarizării magistraților și personalului auxiliar de specialitate se constată că legiuitorul a reglementat și drepturi salariale similare pentru cele doua categorii profesionale, dar și anumite drepturi specifice.
Potrivit art. 1 alin. 3 din OG nr. 137/2000 exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul acestui articol privește persoanele aflate în situații comparabile, însă nu orice diferență de tratament semnifică discriminare.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de cele ale personalului auxiliar, precum și sistemele diferite de salarizare ale acestor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte: magistrați și personal auxiliar.
Este dreptul legiuitorului de a reglementa diferențiat modul de fidelizare a diverselor categorii profesionale din sistemul justiției, în funcție de natura diferită a funcției ocupate, complexitatea atribuțiilor specifice acesteia, nivelul studiilor, răspunderii funcției, elemente care toate determină o salarizare diferită a acestor doua categorii de personal, fără a putea vorbi de o atingere a principiului egalității în fața legii.
de aceste considerente instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Instanța a constatat că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, au declarat recurs reclamantele, HG, solicitând modificarea în tot a acestei, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamante.
Astfel, se susține că acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a dispozițiilor art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă, astfel singura condiție avută în vedere la acordarea sporului de fidelitate, atât pentru reclamante cât și pentru magistrați, este vechimea în muncă.
De asemenea se mai arată că, recurentele sunt într-o situație identică, nu doar comparabilă cu magistrații, sub aspectul prestării unei munci în mod continuu și succesiv, cu efectul recunoașterii vechimii în specialitate, însă la aplicarea sporului de fidelitate, recurentele sunt tratate diferit, în mod discriminatoriu față de magistrați, fără a exista nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
Existența discriminării directe a recurentelor rezultă și din dispozițiile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, art. 14 din Convenția Europeană.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului civil de față.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
În mod corect a apreciat instanța de fond că sunt neîntemeiate pretențiile reclamantelor pentru plata sporului de fidelitate în alt cuantum decât cel prevăzut de actul normativ care reglementează salarizarea acestora, respectiv de nr.OG 8/2007.
Salarizarea judecătorilor, procurilor și a personalului asimilat acestora precum și a magistraților asistenți este reglementată de nr.OG 27/2006 care la art. 4 prevede o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. 1 calculată în procente la indemnizația brută lunară în raport cu vechimea numai în aceste funcții de judecători, procurori, iar salarizarea personalului auxiliar de specialitate este reglementată de nr.OG 8/2007 aprobată prin Legea nr. 97/2008 care la art. 16 alin. 1 prevede pentru personalul salarizat potrivit acestei ordonanțe sporul de fidelitate în raport cu vechimea efectivă în funcția de personal auxiliar de specialitate.
Nu se poate vorbi de discriminare în stabilirea salariului în sensul prevăzut de art. 2 din nr.OG 137/2000, deoarece este vorba de două categorii distincte de salariați cu responsabilități diferite, pentru care legiuitorul a prevăzut criterii diferite de retribuție.
Este evident că reclamanții în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Aleșd, nu pot beneficia de drepturile salariale prevăzute de actele normative speciale pentru magistrați, art. 73 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților stipulând că stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător, iar în Legea nr. 567/2004 la art. 59 se prevede că stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar de specialitate se face ținându-se seama de locul și rolul acestora în desfășurarea activității de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții.
Prin urmare este evident că personalul auxiliar de specialitate nu se află în aceeași situație comparabilă cu judecătorii pentru a se pune în discuție tratamentul diferențiat discriminatoriu invocat de reclamanți cu privire la sporul de fidelitate.
A acorda drepturile pretinse de reclamanți, ar însemna modificarea legii de salarizare a acestora, practic depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece potrivit art. 61 alin. 1 din Constituție, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG 137/2000 care la art. 1 alin. 3 stabilește că exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile, această dispoziție fiind în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a decis în mod constant în sensul că pentru a putea fi vorba de discriminare situațiile în discuție trebuie să fie comparabile, adică să fie persoane aflate în situații comparabile sau analoage în materie, să beneficieze de un tratament preferențial. Mai mult, chiar dacă cele două situații sunt comparabile, Curtea a stabilit că este permisă distincția între astfel de situații dacă există o justificare obiectivă și responsabilă, jurisprudența Curții nedefinind noțiunea de situații analoage sau comparabile.
În acest sens în mod corect instanța de fond a apreciat că având în vedere conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu al magistraților și personalului auxiliar de specialitate, nu poate fi reținută o situație comparabilă între cele două categorii distincte.
Este evident că în speța de față unde se ridică problema unei discriminări de natură salarială existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată din punctul de vedere al reglementărilor legale incidente în ceea ce privește conținutul concret al funcțiilor de judecător și personal auxiliar de specialitate.
Ori, nu se poate reține o situație comparabilă între două categorii distincte în ce privește statutul acestora, fiind evident că prin stabilirea unor drepturi distincte ale magistraților față de personalul auxiliar nu sunt încălcate dispozițiile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, întrucât așa cum s-a reținut aceste categorii profesionale au un statut diferit, nefiind încălcate nici dispozițiile art. 20 din Constituția României, doar legiuitorul fiind în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă. În acest sens este și practica Curții Constituționale care în deciziile date a stabilit că " diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții, în acest sens fiind, așa cum s-a mai reținut, și practica constată a Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu în cauza Marks împotriva Belgiei - 1979, care a statuat că principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în baza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii, nici discriminări.
Este de menționat că prin Hotărârea nr. 232/29.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a reținut că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
Pentru toate aceste motive, instanța de recurs apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat și va fi menținută în totalitate sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții:, HG, în contradictoriu cu intimații pârâți: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR ambii cu sediile în O, - -, nr. 10, județul B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B, sector 1, - -, nr.1-3 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, împotriva sentinței civile nr. 230 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /08.07.2009
Jud.fond. -
Dact./08.07.2009
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Roman Florica, Cigan Dana
