Pretentii civile. Speta. Decizia 1175/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1175/2009-AR
Ședința publică din 30 iunie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de reclamanții:, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Satu Mare, cu sediul în S M,-, de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, Romană, nr. 3 - 5, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M,- și CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, Parcul -, nr. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 262 din 17 martie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, cauza având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recurenții reclamanți a prin registratura instanței au depus la dosar la data de 17.06.2009, cerere de renunțare la recurs, că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.262/D din 17 martie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, în dosar nr-, s-a dmis în parte acțiunea reclamanților, cu domiciliul procedural ales în S M,-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-, județul B, TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,- și, în consecință au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamanților a drepturilor salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50 % din indemnizația brută lunară pentru perioada 01.02.2007-28.02.2009, actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamanți.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Satu Mare.
Sporul de 50 % pentru suprasolicitare neuropsihică și risc prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești nu a mai fost acordat reclamanților după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, ca urmare a abrogării textului de lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI din 10.05.2008 dată în interesul legii în interpretarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 a statuat că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Noua lege de salarizare a personalului auxiliar de specialitate - OG nr. 8/24.01.2007 - nu vine în contradicție cu decizia Înaltei Curți, ulterioară emiterii ordonanței, această normă nefăcând referiri la sporul de risc și suprasolicitare, motiv pentru care apărarea în acest sens a pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI nu a fost primită.
Că reclamanții sunt îndreptățiți la sporul ce face obiectul litigiului rezultă și din Decizia nr. 45/09.03.2009 luată de Președintele Curții de APEL ORADEA potrivit căreia personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor judecătorești, începând cu data de 01.03.2009 beneficiază de plata sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază.
Această decizie a fost emisă având în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXI/2008, practica unitară a instanțelor judecătorești, precum și adresa Ministerului Justiției și Libertăților nr. 24956/2009.
Față de cele de mai sus, instanța în baza art. 283 și art. 284 Codul muncii raportat la art. 166 Codul munciis -a admis acțiunea reclamanților astfel cum a fost formulată pentru perioada 01.02.2007-28.02.2009, constatând ca fiind lipsită de obiect cererea privind aceleași pretenții pentru perioada ulterioară datei de 01.03.2009, dată de la care beneficiază de plata sporului solicitat.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea acesteia în parte, în sensul obligării pârâților la acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor, respectiv, începând cu data de 28.02.2009.
În motivarea recursului s-a arătat că prin hotărârea atacată a fost admisă doar în parte acțiunea, fiindu-le refuzat dreptul la sporul din litigiu pentru viitor, cu toate că prin decizia nr.XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că, drepturile în discuție se cuvin lună de lună, cu atât mai mult cu cât pârâții refuză să execute aceste obligații de plată.
Împotriva aceleași sentințe, în termen a declarat recurs și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând modificarea acestuia în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, deoarece art. 47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art. 42 din OG. nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Că, potrivit deciziei nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat că procurorii, judecătorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, însă, ca urmare a intrării în vigoare a OG. nr.8/24.01.2007, pretențiile reclamanților nu mai sunt justificate după data de 01.02.2007.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 raportat la art. 312 alin. (3) teza finală Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr.262/2008 a Tribunalului Satu Marea declarat recurs și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP. S M, solicitând modificarea acestuia, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive în cauză.
În motivarea recursului său, recurentul a susținut că nu este direct plătitor al drepturilor pretinse de reclamanți, astfel că el nu poate fi obligat la plata sumelor solicitate, deoarece nu se află în raporturi juridice directe în temeiul cărora să fie obligat la plata drepturilor salariale.
Pe de altă parte s-a învederat că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat, rolul său fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Prin scriptul înregistrat la 12.06.2007, recurenții - reclamanți au arătat că înțeleg să renunțe la recursul declarat în cauză, deoarece prin sentința civilă nr.413/24.04.2009 a Tribunalului Satu Marea fost admisă acțiunea lor și pentru viitor.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Problema în discuție, și anume aceea a îndreptățirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic în cuantum de 50 %, a făcut obiectul recursului în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a practicii neunitare constatate la nivelul instanțelor judecătorești.
Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a admis recursul și a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG. nr.83/2000.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe, cu privire la problemele de drept judecate, potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă.
Așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanții recurenți au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Satu Mare, iar potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996, beneficiau de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul brut lunar, dispoziție legală abrogată prin art. 1 indice 1 pct. 47 din OG. nr. 83/2000.
Art. 1 indice 1 din nr.OG83/2000, prin art. 30 alin. (2) din OUG. nr. 177/2002 a fost la rândul său abrogat, însă prin art. 41 lit. "a" din OUG. nr.27/2005 a fost abrogată și OUG. nr. 177/2002.
Din cele expuse mai sus, se reține faptul că salariații din justiție au beneficiat de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % aplicat la salariul brut având un drept de creanță, deci un bun în sensul art. 1 al Protocolului nr.1 al CEDO, iar prin abrogare, reclamanții au fost lipsiți de acest bun fără a li se oferi o compensație în acest sens. Mai mult, conform art. 1 al Protocolului adițional nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, lipsirea de proprietate se poate face doar pentru cauză de utilitate publică, ori, din cuprinsul OG. nr.83/2000 ce a abrogat art. 47 din Legea nr.50/1996, nu se poate reține care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților, celuilalt personal auxiliar din justiție, de dreptul lor de creanță referitor la sporul din litigiu, ce reprezintă un bun.
Tocmai datorită faptului că ulterior abrogării, salariile din justiție au fost majorate, această dispoziție apare ca fiind lipsită de utilitate publică, existând astfel un conflict, o neconcordanță între reglementările interne și CEDO.
Conform art. 20 alin. (2) din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele, tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții legale mai favorabile.
Este cert că potrivit celor expuse, există conflict între art. 1 pct. 42 din OG. nr. 83/2000, ce a abrogat art. 47 din Legea nr.50/1996, și art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel că are aplicabilitate dispoziția din cel din urmă act normativ enunțat, favorabilă reclamanților, lipsirea acestora de dreptul protejat fiind nejustificată.
Cât privește critica invocată de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, se apreciază că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea în contradictoriu cu acesta, reținând că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.
În acest sens este de relevat că potrivit art. 15 din HG. nr. 83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr.304/2004.
Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate de reclamanți, nu pot fi plătite decât în măsura în care pârâtul va aloca sumele necesare plății acestora, iar obligația impusă în sarcina acestuia nu a fost stabilită în virtutea unor raporturi de muncă între pârâtul recurent și reclamanți, ci în considerarea faptului că acesta, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie s asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții, Ministerul Justiției dispunând de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat, întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
Față de toate aceste considerente, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 al. (1) Cod procedură civilă va respinge ca nefondate recursurile declarate de ei doi pârâți, iar în baza art. 246 Cod procedură civilă, va lua act de renunțarea la recursul declarat de către reclamanți împotriva sentinței civile nr.262/17.03.2009 a Tribunalului Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la recursul formulat de reclamații, împotriva sentinței civile nr. 262 din 17 martie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE.
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, Romană, nr. 3 - 5, în contradictoriu cu reclamații, intimații pârâți TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M,- și CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, Parcul -, nr. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 262 din 17 martie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /03.07.2009
Jud.fond. -
Dact./07.06.2009
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Roman Florica, Cigan Dana
