Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1217/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1217
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI B, cu sediul în--30, sector 1, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 638 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Dezbaterile cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 8 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 15 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr- din 19 februarie 2009, reclamanții:, l, l, și, rin p. Sindicatul Învățământului Preuniversitar Bac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului B, Consiliul Local și Școala cu clasele I-VIII, solicitând obligarea acestora la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea salariului minim brut pe țară ce a fost stabilit prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel național nr. 2895/29.11.2006, intrat în vigoare la 01.01.2007, și la daune interese pentru plata cu întârziere a acestor drepturi, reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație, precum și dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au precizat că în temeiul art. 28 alin. 2 din Legea Sindicatelor pot fi reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar.
Conform art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895 din 29.11.2006, începând cu 01.01.2007 salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei, iar Ministerul Educației și Cercetării este parte semnatară a contractului și s-a obligat să respecte în totalitate prevederile acestuia. Totuși, începând cu 01.01.2007 nu au fost respectate clauzele contractului colectiv de muncă.
Prin neplata la timp a diferențelor salariale solicitate persoanele îndreptățite au fost prejudiciate pe de o parte prin efectul inflației, iar pe de altă parte prin lipsirea de folosință a banilor, fiind aplicabile dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul Muncii.
Legal citați, pârâții nu au depus întâmpinare și nici nu au trimis reprezentanți în instanță.
Prin sentința nr.638 din 12 mai 2009, Tribunalul Botoșania admis acțiunea reclamanților, și, fiind respinse pretențiile reclamanților și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Ministerul Educației, Cercetării și Baf ost chemat în judecată în considerarea atribuțiilor sale privind finanțarea învățământului.
Prin Legea nr.130/1996, art.8 alin.4, s-a statuat că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal, fără a se distinge dacă salariații provin din sectorul particular sau sunt angajații unei instituții publice.
Acest act normativ trebuie interpretat și prin raportare la Legea nr.53/2003, în care se arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau afilierea lor la organizații sindicale (art. 239).
Prin art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2895/21 din 29.12.2006, publicat în Monitorul Oficial partea a V - a nr. 5 din 29.01.2006, s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 01.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții de muncitori necalificați, calificați, personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este liceală sau postliceală, personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri, studii superioare de scurtă durată, coeficientul de ierarhizare este cuprins între 1 și 1,5.
În art. 3 alin.2 din contract se arată că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice, dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de muncă la nivel național trebuie interpretate prin raportare la prevederile Legii nr.130/1996 art. 8, cât și ale Legii nr.53/2003 art. 239, în care se arată că prin dispozițiile legale se poate stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaților, iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților indiferent dacă aceștia sunt din instituții publice sau din unități din sectorul particular.
De altfel, în Anexa 7 Contractului Colectiv de Muncă, Ministerul Educației, Cercetării și figurează ca parte semnatară, iar în Anexa 4 părțile au stabilit lista ramurilor pentru care se vor încheia contracte colective de muncă, la pct.27 figurând ramura învățământ cu un număr de salariați de 115.835.
Prin urmare, întrucât reclamanții - mai puțin sunt muncitori calificați, instanța a considerat că salariul de bază minim brut cuvenit acestora începând cu 1 ianuarie 2007, este de 528 lei.
Cât privește pe reclamantul, acesta este muncitor necalificat, astfel încât salariul de bază minim brut pentru un program complet de lucru este de 440 lei
Prin urmare, acestea sunt salariile de bază brute la care se referă art.40 din și pe care le-a avut în vedere instanța la soluționarea cauzei.
Drept urmare, întrucât din adresa nr.101/06.05.2009 a pârâtei Școala cu clasele I-VIII, rezultă că numai salariul de bază brut al reclamanților, și a fost mai mic de 528 lei în intervalul 01.01.2007 -01.10.2007, acțiunea a fost admisă doar pentru acești reclamanți și pentru această perioadă, fiind respinse pretențiile reclamanților și.
Totodată, a fost respinsă ca nefondată și acțiunea reclamantul al cărui salariul de bază brut a fost mai mare de 440 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor a criticat soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, reiterând argumentele de la prima instanță. Totodată, a arătat că în conformitate cu disp. art. 12 (1) din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, și art.3 (2) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2007, prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Or, personalul didactic și didactic auxiliar din instituțiile bugetare de învățământ este salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic și OG nr.11/2007.
Criticile sunt neîntemeiate.
Cum corect a sesizat prima instanță, potrivit dispozițiilor art.8 alin.4 din Legea nr.130/1996, la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal, fără se distinge dacă aceștia provin din sectorul particular sau din instituții publice.
Acest act normativ trebuie interpretat și prin raportare la prevederile Legii nr.53/2003, potrivit cărora contractul colectiv de muncă unic la nivel național produce efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării și de afilierea lor la organizații sindicale.
Mai mult, potrivit disp. art.13 din Legea nr.130/1996 părțile semnatare au obligația de a preciza în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.
Or, în Anexa 7 Contractului colectiv de muncă, sindicatul figurează ca parte semnatară, iar la Anexa 4 la punctul 27 figurează ramura de învățământ între cele pentru care se vor încheia contracte colective de muncă.
În cuprinsul Legii nr.128/1997 și OUG nr.24/2000 nu există prevederi exprese privind cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învățământ, încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.12 din Legea nr.130/1996.
în proces a pârâtului recurent este justificată prin atribuțiile sale în finanțarea acestei ramuri de activitate, conferite prin HG nr.538/2001.
Astfel, potrivit art.10 lit.b și c din acest act normativ, Ministerul Educației, Cercetării și aprobă costurile medii anuale orientative, după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale Contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare județene, în vederea stabilirii necesarului de fonduri pentru finanțarea proporțională.
Așadar, asigurarea finalității actului de justiție inițiat de reclamantă, respectiv a realizării efective a dreptului pretins, prin punerea în executare a hotărârii pronunțate, impune opozabilitatea acesteia față de pârâtul recurent.
Față de cele ce preced, constatând că nu sunt date în cauză motivele invocate de pârât și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu, Curtea, văzând și disp. art. 312 alin.1 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B împotriva sentinței civile nr.638 din data de 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
cu opinie separată
judec. -
Red.
Judec. Fond:,
2 ex. 02.11.2009, dact.
OPINIE SEPARATĂ
Față de prevederile legale și actele dosarului opinez pentru admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Acțiunea reclamanților în plata unor drepturi salariale a fost întemeiată pe art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/29.XI.2006, dispoziție prin care se stabilesc coeficienții minimi de ierarhizare care se aplică la salariul minim negociat pe unitate, având în vedere încadrarea, calificarea și condiția de pregătire profesională a salariaților, precum și standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective.
Trebuie reținut faptul că reclamanții fac parte din categoria personalului didactic și nedidactic din învățământ. Personalul didactic și didactic auxiliar este retribuit conform Legii nr. 128/1997, modificată prin nr.OG 11/2007, aprobată prin Legea nr. 220/2007, iar în cazul personalului nedidactic din învățământ salarizarea se face conform nr.OG 10/2007, aprobată prin Legea nr. 231/2007.
În situația instituțiilor bugetare, prin contracte colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996).
În baza acestei prevederi cu caracter general, Statutul personalului didactic (Legea nr. 128/1997) dispune ca drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Art. 48 alin. 1 teza ultimă din același act normativ dispune că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, art. 48 al. 3 prevăzând elementele pe baza cărora se stabilesc salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar.
Din aceste dispoziții legale rezultă că salariul de bază și sporul nu pot face obiectul unei negocieri în cadrul contractelor colective de muncă, fiind stabilite conform legii.
Tot Legea nr. 128/1997 prevede că sunt supuse negocierii colective drepturile și obligațiile privind protecția muncii (art. 89 alin. 2), asigurarea transportului și a cazării de către instituțiile de învățământ superior pentru cadrele didactice care domiciliază în alte localități (art. 104 al. 4).
Însă, drepturile salariale ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, nu pot face obiectul unei negocieri colective în cadrul contractelor colective de muncă, așa cum impune art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/1996.
Legea nu stabilește expres toate clauzele pe care trebuie să le cuprindă contractele colective la diferite niveluri, deci inclusiv cel la nivel național. Există din acest punct de vedere principiul libertății depline a părților privind stabilirea conținutului contractului pe care îl încheie, singurele limite fiind cele formulate la art. 238 din Codul muncii și art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind clauzele interzise.
Faptul că Ministerul Educației și Învățământului este semnatar al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nu are nici o relevanță în cauză.
Fiind un contract colectiv de muncă unic la nivel național, clauzele lui se aplică pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, așa cum impune art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996 și art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
El își găsește aplicare și în cazul reclamanților, personal didactic și nedidactic, dar numai clauzele care reglementează alte drepturi și facilități, nu și clauzele ce reglementează salariul de bază, întrucât acesta, în cazul reclamanților, este stabilit prin dispoziții legale și în acest caz operează interdicția reglementată de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Aceste clauze ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național își găsesc aplicare în cazul salariaților ale căror drepturi salariale nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 dispune: "Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege".
În consecință, dispozițiile art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu au fost stabilite în favoarea reclamanților și nu se aplică acestor părți, întrucât, în cazul lor, salariile de bază au fost stabilite prin dispoziții legale, iar art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 dispune că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Judecător,
-
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Andrieș Catrinel
