Pretentii civile. Speta. Decizia 1197/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1197
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B, cu sediul în B, Sector 5,-, împotriva sentinței nr.924 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului - recurent, reprezentanții pârâților-intimați Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani, Ministerul Finanțelor Publice B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și reclamanta-intimată.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, constatând recursul în stare de judecată a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la 12.06.2009 pe rolul Tribunalului Botoșani reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției și Libertăților () și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâți la plata actualizată a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculată la salariul brut lunar, pentru perioada 1.10.2000 și până la data de 1.08.2004, precum și de la 1.01.2007 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și pe viitor, cu acordarea și a dobânzii legale prevăzută de OG 9/2000. De asemenea a mai solicitat obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul său de muncă.
În motivarea acțiunii, a arătat că sporul pentru risc și solicitare neuropsihică a fost prevăzut prin art.47 din Legea nr.50/1996, care a fost abrogat prin nr.OG83 /2000.
Însă această ordonanță emisă de Guvern intră în categoria legilor ordinare și potrivit art. 144 din Constituția României nu putea să modifice un act normativ organic. A fost încălcat principiul ierarhiei actelor juridice și prin raportare la dispozițiile Legii 24/2000 atâta timp cât prin această ordonanță au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență.
Pe de altă parte conform art. 41 alin. 2 din Constituția României salariații au dreptul la măsuri de protecție socială iar în temeiul art. 53 din același act fundamental exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în anumite situații respectiv apărarea securității naționale a ordinii, a sănătății ori a moralei publice etc.
Consideră că, abrogarea dispozițiilor privind sporul de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut loc cu încălcarea dispozițiilor constituționale și ca urmare aceste drepturi salariale li se cuvin pentru perioadele invocate.
A mai solicitat a se avea în vedere că diferite instituții europene au emis reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă vizând inclusiv limitarea efectelor stresului în muncă.
Poziția exprimată prin acțiune este fundamentată pe Decizia 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și justiție (ÎCCJ) care a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art 47 din Lg. 50/1996 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă această dezlegare dată de instanța supremă problemei juridice pusă în discuție este obligatorie pentru instanțe.
Prin sentința civilă nr.1462 din 23.11.2007 a Tribunalului Botoșani, i-au fost acordate aceste drepturi salariale pentru intervalul 1.08.2004 - 01.02.2007.
Până la data de 10.03.2008 dreptul său nu era actual, soluțiile posibil a fi pronunțate de instanță fiind incerte atâta vreme cât norma care conferea acest drept fusese abrogată. Ca urmare, cursul prescripției extinctive a început să curgă la această dată în condițiile art. 1015 Cod civil. În ceea ce privește acordarea sporului pentru viitor apreciază că sunt îndeplinite cerințele art. 1082 -1084 cod civil pentru justa și echitabila desdăunare pecuniară.
La 30.06.2009 a depus întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților prin care a invocat excepția prescripției extinctive dreptului la acțiune cu privire la perioada 2000 -2004.
În ceea ce privește fondul cauzei solicită a se constata în primul rând că prevederile art. 47 din Lg. 50/1996 au fost abrogate total și exclusiv. Invocă și intervenirea OG nr. 8 din 24.01.2007.
De asemenea a depus întâmpinare și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia deoarece potrivit art. 9 alin. 1 pct. 11 lit. a și art. 11 lit. a din Lg. 507/2003, art. 8 din Lg. 511/2004 ordonatorii principali de credite sunt cei care stabilesc numărul de posturi, salariile de bază și indemnizațiile de conducere.
Pe fondul cauzei apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o răspundere privind alocarea sumelor necesare plății diferențelor salariale.
La termenul din 29 iunie 2009, prin cererea scrisă depusă reclamanta a arătat că renunță la judecată cu privire la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioadele 1.10.2000 - 1.08.2004 și 1.01.2007- 28.02.2009.
Prin sentința civilă nr.924 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Botoșanis -a luat act că reclamanta a renunțat la judecarea capătului de cerere privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioadele 01.10.2000 -1.08.2004 și 01.01.2007 - 28.02.2009, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, ca fiind rămasă fără obiect și s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice"consecința fiind respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu acest pârât.
Pe fond s-a dispus admiterea în parte a acțiunii, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Botoșani și Curtea de Apel Suceava fiind obligați să-i plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art.47 din legea 50/1996, pentru perioadele 1.03.2009 - 30.06.2009 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicii de inflație.
La aceste sume, pârâții au fost obligați și la plata dobânzii legale, prevăzută de OG nr.9/2000.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu privire la excepția prescripției că prin concluziile depuse pentru termenul din 30.06.2009 reclamanta a arătat că renunță la pretențiile având ca obiect acordarea sporului pentru perioada de până la 28.02.2009.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice instanța a reținut că reclamanta nu este salariata acestui minister, atribuții privind angajarea și salarizarea având ceilalți pârâți.
Acest pârât ar avea atribuții doar de alocare a fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamantei,însă o astfel de cerere nu face obiectul cauzei de față.
Reclamanta ocupă funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Botoșani conform mențiunilor din carnetul de muncă.
Pe fond, din examinarea susținerilor părților și a înscrisurilor depuse la dosar, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art.47 din Legea nr.50/1996, republicată.
Cu privire la acest spor, prin Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată că, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Cu privire la cererea de acordare în continuare a acestui spor, instanța constată că cererea este admisibilă în baza art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă
De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea Deciziei nr. 21/2008 dată la recursul în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Acest fapt, de notorietate, rezultă și din modul de emitere al Ordinelor Ministrului Justiției cu privire la plata acestui spor începând cu luna martie 2009.
În ipoteza adoptării unei soluții de respingere cererii pentru viitor s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul aceleiași categorii socioprofesionale, respectiv a persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
În mod inevitabil s-ar ajunge la situația în care, în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept. În acest fel s-ar încălca prevederile dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, ale art. 5 alin 1 și 3 din Codul Muncii și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru a se asigura îndeplinirea exactă a obligației de plată a diferențelor salariale cuvenite reclamantei avându-se în vedere deprecierea monedei naționale prin inflație, instanța a admis cererea reclamantei de actualizare a acestor sume în raport cu indicii de inflație, de la data scadenței la data plății efective.
Întrucât prin întârzierea plății acestor sume, reclamanta a fost lipsită de folosința banilor, în baza art.161 alin.4 coroborat cu art.295 alin.1 Codul muncii și art.1088 Cod civil, instanța a obligat pârâții și la plata dobânzii legale prev. de OG9/2000 aplicată la sumele datorate, începând cu data punerii în întârziere, respectiv 12.06.2009, până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției și Libertăților invocând motive de netemeinicie și nelegale.
În dezvoltarea acestor motive, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă, recurentul susține că prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, instanța a depășit limitele puterii judecătorești, aspecte reținute de Curtea Constituțională în deciziile nr. 818/2008 și 1325/2008 și că acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Astfel se arată că în ședința din data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de ÎCCJ, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României și a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională, în sensul că ÎCCJ nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
În concluzie, recurentul susține că față de cele reținute de instanța de control constituțional, rezultă cu claritate că Decizia nr. 21/10.03.2008 a ÎCCJ, invocată de reclamanți și de prima instanță în motivarea soluției pronunțate nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de față prin care se solicită în fapt modificarea și completarea unor acte normative.
Recurentul a criticat și modul de aplicare al legii în cauză, arătând că prin OG nr. 8/2007 a fost edictată o nouă lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, actul normativ abrogând Legea nr. 50/1996 (art. 30).
Instanța supremă a fost sesizată doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000, respectiv ale Legii nr. 334/2001.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este nefondat, din următoarele considerente:
Prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
atribuției prevăzută de art.146 lit.e din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de constituționalitate, legalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Însăși Curtea Constituțională arată în cuprinsul deciziei mai sus-menționate că această decizie pronunțată în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor pronunțate deja de ÎCCJ în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 Cod procedură civilă.
Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale ce sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia nr. 998 din 1.10.2008).
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, Curtea reținând că începând cu data de 1 februarie 2007 reclamanta a avut calitatea de personal auxiliar de specialitate, astfel că acțiunea este întemeiată.
Referitor la critica formulată în recurs privind extinderea limitelor efectelor deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, instanța reține că prin acțiune s-a solicitat verificarea legalității modului de calcul și al plății drepturilor salariale la care era îndreptățită reclamanta în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești. S-a solicitat astfel să se constate că angajatorii direcți, Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava, ordinatori secundari și terțiari de credite, cât și cei indirecți, Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, fac o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale referitoare la salarizarea personalului din domeniul justiției. Dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/2008 este în continuare respinsă de recurent care susține că art.47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat. Chiar dacă decizia dată în interesul legii a fost pronunțată de instanța supremă la data de 10 martie 2008, pârâtul recurent a invocat abrogarea temeiului juridic al acțiunii de la data de 1 februarie 2007, aspect ce nu poate fi reținut de instanță în condițiile în care recursul în interesul legii este pronunțat ulterior datei la care se invocă a fi operat abrogarea.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B împotriva sentinței civile nr.924 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond:
Tehnored.
Ex.2 /10.11.2009,
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Maierean Ana, Timofte Cristina
