Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1216/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1216
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în B, sector 1,--30, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 663 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Dezbaterile cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 8 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 15 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani, înregistrată sub nr-, reclamanții, reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al județului B, Consiliul Local, Școala cu clasele I-VIII, să se dispună obligarea acestor pârâți la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea salariului minim garantat pe țară ce a fost stabilit prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel național nr. 2895/29.11.2006, intrat în vigoare la 01.01.2007 și la daune interese pentru plata cu întârziere a acestor drepturi reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație, precum și dobânda legală aferentă.
S-a susținut că potrivit art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895 din 29.11.2006 începând cu 1.01.2007 salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare este de 880 lei. Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a Contractul colectiv este aplicabil salariaților din toate unitățile din țară indiferent de forma de capital social iar așa cum rezultă din anexa 7 Ministerul Educației, Cercetării și T este parte semnatară a contractului și s-a obligat să respecte în totalitate prevederile acestuia. Cu toate acestea, începând cu 1.01.2007 nu au fost respectate clauzele contractului colectiv de muncă.
Întrucât prin neplata la timp a diferențelor salariale solicitate persoanele îndreptățite au fost prejudiciate pe de o parte prin acțiunea de devalorizare a inflației iar pe de altă parte prin lipsirea de folosință a banilor, au solicitat și plata despăgubirilor, invocând aplicabilitatea disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepțiile nulității acțiunii pentru lipsa semnăturii și a lipsei calității procesuale pasive, susținând lipsa calității de angajator.
Pe fondul cauzei a arătat că potrivit art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr. 663 din 19 mai 2009, respins excepțiile nulității acțiunii și lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtul Ministerul Educației,Cercetării și T și admițându în parte acțiunea reclamantei -, a obligat pârâții Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local să calculeze și să-i plătească diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază brut de 880 lei și salariul de bază brut efectiv acordat corespunzător perioadei 1.09.2007 - 30.09.2007, actualizată în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cât și dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000 de la 25.03.2009 până la data plății efective;
Totodată tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanții, precum și capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea hotărârii s-a reținut că, în ce privește excepțiile nulității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Educației, Cercetării și T, acestea nu sunt date întrucât privitor la prima excepție, la termenul de judecată din 5.05.2009 reprezentanta reclamanților a semnat cererea de chemare în judecată iar referitor la cea de a doua excepție pârâtul are atribuții în procedura de finanțarea învățământului, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 10 din HG nr. 538/2001.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit art. 12 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații din instituțiile bugetare. Prin aceste acte nu se pot însă negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Pe de altă parte, potrivit art. 13 din același act normativ, părțile au obligația să precizeze în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate, unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.
Instanța a mai avut în vedere faptul că art. 8 din Legea nr. 130/1996 statuează că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal fără a se distinge dacă salariații provin din sectorul particular sau sunt angajații unei instituții publice.
Acest act normativ trebuie interpretat și prin raportarea la Legea nr. 53/2003 în care se arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații indiferent de data angajării sau afilierii lor la organizații sindicale (art. 239).
Prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2895/21 din 29.11.2006, publicat în Monitorul Oficial partea V- nr. 5 din 29.01.2006, s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare salariul de bază minim brut negociat este de 880 lei începând cu 1.01.2007.
În art. 3 alin. 2 din contract se arată că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de muncă la nivel național trebuie interpretate prin raportare la prevederile Legii nr. 130/1996, art. 8 cât și al Legii nr. 53/2003, art. 239, în care se arată că prin dispozițiile legale se poate stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaților iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților, indiferent dacă aceștia sunt din instituții publice sau din unități din sector particular.
A mai reținut că prin anexa 7 Contractului colectiv de muncă, Ministerul Educației, Cercetării și T figurează ca parte semnatară, iar în Anexa 4 părțile au stabilit lista ramurilor pentru care se vor încheia contracte colective de muncă, la pct. 27, figurând ramura "Învățământ" cu un număr de 115.835 salariați.
S-a constatat că în conținutul Legii nr. 128/1997, nu există nici un articol în care să se arate cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învățământ, astfel că nu devin aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996 atâta timp cât legiuitorul nu a stabilit un nivel minim al salariului aplicabil personalului didactic ce ocupă funcții pentru care condiția de pregătire este de studii superioare.
În raport cu cele arătate, instanța a constatat că prevederile art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr- sunt aplicabile și personalului din instituțiile publice deci, implicit și celui din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și T, relevantă în acest sens fiind prevederea din art. 95 din Legea nr. 128/1997 care arată că personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din legislația în vigoare, din prezentul statut, din Carta universitară, precum și din prevederile contractului colectiv de muncă.
Instanța de fond a reținut de asemeni că potrivit Ordonanței nr.11/2007 a fost modificată Legea nr. 128/1997 în sensul că au fost incluse anexele 1.1, 1.2, 2, 3, 4, 5 prin care au fost stabiliți coeficienții de multiplicare aplicabili pentru funcțiile didactice din învățământul universitar și preuniversitar.
În temeiul acestui act normativ a fost emis Ordinul nr. 1350/2007 privind metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la OG nr. 11/2007.
Potrivit art. 2 alin. 2, salariul de bază este format din:
- salariul de bază al funcției didactice conform grilei de salarizare care include sporul de stabilitate numai la tranșele de vechime de peste 10 ani precum și sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate tranșele de vechime;
- îndemnizația de conducere;
- îndemnizația pentru învățământ special;
- gradație de merit;
- salariu de merit;
- îndemnizație pentru personalul didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor și educator.
Acesta este salariul de bază brut la care se referă art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe care l-a avut în vedere instanța la soluționarea cauzei prin raportare și la art. 41 din Contractul nr- în care se arată că părțile contractante vor întreprinde demersuri pentru includerea în salariul de bază a unor sporuri astfel încât salariul de bază să aibă o pondere majoră în ceea ce privește drepturile salariale.
Dispozițiile art. 4o din Contractul colectiv de muncă nu se aplică profesorilor care, deși au studii superioare, nu sunt de specialitate și nu pot valorificate pentru funcția de profesor calificat. Pe de altă parte, începând cu 31.08.2008 a avut un salariu de bază brut mai mare de 880 lei și deci nu are dreptul la diferențe salariale. Numita -- a fost angajată ca profesor fără studiile necesare în perioada 1.01.2007 - 16.06.1007 iar de la 1.09.2007, a îndeplinit funcția de profesor I debutant cu un salariu de bază brut de 777 lei.
Deoarece salariul de baza brut este mai mic de 880 lei, s-a constatat că acestea i se cuvin diferențe de drepturi salariale începând cu 1.09.2007.
După data de 1.10.2007 acordarea de diferențe drepturi salariale nu se mai justifică întrucât după această dată valoarea coeficientului de multiplicare a crescut, situație în care salariul de bază minim brut al funcției didactice este mai mare decât cel stabilit în art. 40 din Contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 161 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
În temeiul art. 1088 din Codul civil la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justificat despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii de judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În consecință, în aplicarea principiului arătat de art. 78 alin. 1 din legea nr. 53/2003 a fost admisă și solicitarea privind acordarea actualizării de la data scadenței până la data plății efective a sumelor rezultate.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor a criticat soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, reiterând argumentele de la prima instanță. Totodată, a arătat că în conformitate cu disp. art. 12 (1) din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, și art.3 (2) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2007, prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Or, personalul didactic și didactic auxiliar din instituțiile bugetare de învățământ este salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic și OG nr.11/2007.
Criticile sunt neîntemeiate.
în proces a pârâtului recurent este justificată prin atribuțiile sale în finanțarea acestei ramuri de activitate, conferite prin HG nr.538/2001.
Astfel, potrivit art.10 lit.b și c din acest act normativ, Ministerul Educației, Cercetării și aprobă costurile medii anuale orientative, după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale Contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare județene, în vederea stabilirii necesarului de fonduri pentru finanțarea proporțională.
Așadar, asigurarea finalității actului de justiție inițiat de reclamați, respectiv a realizării efective a dreptului pretins, prin punerea în executare a hotărârii pronunțate, impune opozabilitatea acesteia față de pârâtul recurent.
Cum corect a sesizat prima instanță, potrivit dispozițiilor art.8 alin.4 din Legea nr.130/1996, la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal, fără se distinge dacă aceștia provin din sectorul particular sau din instituții publice.
Acest act normativ trebuie interpretat și prin raportare la prevederile Legii nr.53/2003, potrivit cărora contractul colectiv de muncă unic la nivel național produce efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării și de afilierea lor la organizații sindicale.
Mai mult, potrivit disp. art.13 din Legea nr.130/1996 părțile semnatare au obligația de a preciza în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.
Or, în Anexa 7 Contractului colectiv de muncă, sindicatul figurează ca parte semnatară, iar la Anexa 4 la punctul 27 figurează ramura de învățământ între cele pentru care se vor încheia contracte colective de muncă.
În cuprinsul Legii nr.128/1997 și OUG nr.24/2000 nu există prevederi exprese privind cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învățământ, încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.12 din Legea nr.130/1996.
Față de cele ce preced, constatând că nu sunt date în cauză motivele invocate de pârât și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu, Curtea, văzând și disp. art. 312 alin.1 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, împotriva sentinței nr. 663 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
cu opinie separată
judec. - -
Red.
Judec. fond:, 2 ex. 28.10.2009, dact.
OPINIE SEPARATĂ
Acțiunea reclamanților în plata unor drepturi salariale a fost întemeiată pe art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.2895/29.11.2006, dispoziție prin care se stabilesc coeficienții minimi de ierarhizare care se aplică la salariul minim negociat pe unitate, având în vedere încadrarea, calificarea și condiția de pregătire profesională a salariaților, precum și standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective.
Trebuie reținut faptul că reclamanții fac parte din categoria personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic din învățământ. Personalul didactic și didactic auxiliar este retribuit conform Legii nr.128/1997, modificată prin nr.OG11/2007, aprobată prin Legea nr.220/2007, iar în cazul personalului nedidactic din învățământ salarizarea se face conform nr.OG10/2007, aprobată prin Legea nr.231/2007.
În situația instituțiilor bugetare, prin contracte colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale (art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996).
În baza acestei prevederi cu caracter general, Statutul personalului didactic (Legea nr.128/1997) dispune ca drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Art.48 alin.1 teza ultimă din același act normativ dispune că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, art.48 al.3 prevăzând elementele pe baza cărora se stabilesc salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar.
Ce rezultă din aceste dispoziții legale: că salariul de bază și sporul nu pot face obiectul unei negocieri în cadrul contractelor colective de muncă, fiind stabilite conform legii.
Tot Legea nr.128/1997 prevede că sunt supuse negocierii colective drepturile și obligațiile privind protecția muncii (art.89 alin.2), asigurarea transportului și a cazării de către instituțiile de învățământ superior pentru cadrele didactice care domiciliază în alte localități (art.104 al.4).
Însă, drepturile salariale a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, nu pot face obiectul unei negocieri colective în cadrul contractelor colective de muncă, așa cum impune art.12 al.1 din Legea nr.130/1996.
Legea nu stabilește expres toate clauzele pe care trebuie să le cuprindă contractele colective la diferite niveluri, deci inclusiv cel la nivel național. Există din acest punct de vedere principiul libertății depline a părților privind stabilirea conținutului contractului de care îl încheie, singurele limite fiind cele formulate la art.238 din Codul muncii și art.12 din Legea nr.130/1996 privind clauzele interzise.
Faptul că Ministerul Educației și Învățământului este semnatar al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nu are nici o relevanță în cauză.
Fiind un contract colectiv de muncă unic la nivel național, clauzele lui se aplică pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, așa cum impune art.11 alin.1 lit.d din Legea nr.130/1996 și art.241 alin.1 lit.d din Codul muncii.
El își găsește aplicare și în cazul reclamanților, personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic, dar numai clauzele care reglementează alte drepturi și facilități, nu și clauzele ce reglementează salariul de bază, întrucât acesta, în cazul reclamanților, este stabilit prin dispoziții legale și în acest caz operează interdicția reglementată de art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996.
Aceste clauze ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național își găsesc aplicare în cazul salariaților ale căror drepturi salariale nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art.8 alin.1 din Legea nr.130/1996 dispune: "Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege".
Se reține astfel că dispozițiile art.40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu au fost stabilite în favoarea reclamanților și nu se aplică acestor părți, întrucât, în cazul lor, salariile de bază au fost stabilite prin dispoziții legale, iar art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 dispune că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, ar trebui admis recursul, modificată în parte sentința civilă atacată și respinsă acțiunea ca nefondată.
Judecător,
- -
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Andrieș Catrinel
