Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1318/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.1318
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 28 octombrie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Camelia Drăghinpreședinte secție civilă
- -- JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- -- JUDECĂTOR 3: Sorina Romașcanu
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamantul SINDICATUL " C M" AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N împotriva sentinței civile nr.482/C din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că recursul are ca obiectdrepturi bănești, este la al doilea termen de judecată și că procedura este completă.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat și față și de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cererea aflată la fila 26 dosar, instanța constată cauza în stare de judecată, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.482/C din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul cel M al din Administrația Publică Locală, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei cel M și Comuna cel, județul N,reținându-se următoarele:
Reclamantul Sindicatul " cel M" al angajaților din Administrația Publică Locală N în numele și pentru funcționarii publici precum și personalul contractual-membri de sindicat, și - în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei cel M și Comuna cel Mas olicitat acordarea și plata următoarelor drepturi bănești, pentru perioadele arătate mai jos, actualizate în raport de rata inflației calculată de la data nașterii dreptului și până la data plății efective:
1.SPORUL DE STABILITATE ȘI DE, în procent de 20% din salariul de bază brut al funcționarilor publici și personalului contractual, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
2. SPORUL DE,în procent de 15% din salariul de bază brut al funcționarilor publici și personalului contractual, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
3. SPORUL DE NEUROPSIHICĂ ȘI DE,de 10% din salariul de bază brut al funcționarilor publici și personalului contractual, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective
4. SUMELE DE BANIreprezentând contravaloarea tichetelor de masă, începând cu luna octombrie 2005 și a tichetelor cadou, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 193/2006, 26.05.2006, până la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective
5. INDEMNIZAȚIA DE DISPOZITIVîn cuantum de 25% începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Prin încheierea de ședință pronunțată de Secția Comercială și de contencios Administrativ a Tribunalului Neamț pe rolul căreia a fost înregistrată cauza s-a disjuns cererea pentru personalul contractual-membri de sindicat, și, dispunându-se scoaterea de pe rol și trimiterea spre competentă soluționare Secției civile a Tribunalului Neamț.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției Civile a Tribunalului Neamț la data de 03.04.2009, sub nr-.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei cel M și nu au beneficiat de drepturile solicitate prin prezenta acțiune, cu toate că acestea au fost solicitate instituției pârâte, prin cererea nr. 298/03.11.2008, Primăria comunei cel M răspunzând sub nr. 4344/13.11.2008 că drepturile solicitate nu pot fi acordate, deoarece în bugetul său nu au fost prevăzute fonduri bănești cu destinațiile respective.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 13 și 14 din nr.OG 10/2007, Legea nr. 544/2001, Ordinul MAI nr. 275/2002 și 496/2003, OUG nr. 1/2009m, OUG nr. 31/2009, art. 8 lit. B din HG nr. 281/1993, Legea nr. 193/2006, nr.HG 1193/2006 și Legea nr. 138/1999.
În dovedire s-a depus în copie contractele de muncă, adresele menționate în petit și practică judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului față de motivele invocate, Tribunalul a reținut r următoarele:
Reclamantul a solicitat plata sporului de fidelitate și de stabilitate, potrivit precizărilor făcute în ședința publică din data de 8 mai 2009, în baza art. 17 din OG nr. 10/2007, iar sporul de confidențialitate în baza art.13 din OG nr. 10/2007, a Legii nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public, Ordinele MAI nr. 275/2002 și 121/2007, OUG nr. 1/2007 și OUG nr. 31/2009.
Sistemul de salarizare, a personalului contractual din Primării nu prevede în favoarea acestora acordarea unui spor de fidelitate și de stabilitate și nici a celui de confidențialitate.
Aceste două sporuri nu se regăsesc în dispozițiile legale invocate, iar atâta timp cât în lege nu sunt reglementări privind solicitările formulate, nu se poate reține o obligație a instituției pârâtului, de acordare a acestor sporuri.
Sporul de dispozitiv a fost solicitat în temeiul dispozițiilor Ordinului MAI nr. 496/2003 și a Legii nr. 138/1999.
Reglementarea acestei indemnizații de dispozitiv s-a realizat prin dispozițiile art. 3 din Legea nr. 138/1999 ca o componentă a soldei lunare cuvenită cadrelor militare și militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, al Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/05.06.2002 care cuprinde dispoziții legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, având în vedere prevederile Legii nr. 138/1999, a fost completat de Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003. Astfel, după pct. 9.1 fost introdus pct. 9.2 care prevede dreptul la indemnizația de dispozitiv și în favoarea personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Prin personal civil în sensul prezentului Ordin înțelegându-se funcționari publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor (pct. 3.1). Prin urmare, limitele de aplicare a Ordinului 275/2002 cu modificările și completările aduse de Ordinul 496/2003 sunt circumscrise de categoriile de personal ce compuneau Ministerul Administrației și Internelor după reorganizarea reglementată de dispozițiile OUG nr. 63/2003, precum și cele avute în vedere de prevederile Legii nr.138/1999, ca beneficiare a indemnizației de dispozitiv.
Membrii de sindicat, în numele cărora a acționat reclamantul, fac parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că nu subzistă condițiile de egalitate salarială, iar statutul socio-profesional, cariera profesională, îndatoririle de serviciu și răspunderile fiind diferite.
Nu există nicio legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr. 215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
Reclamantul invocă că neacordarea tuturor sporurilor solicitate, inclusiv sporul de dispozitiv ar reprezenta o discriminare în raport cu ceilalți angajați, încălcându-se dispozițiile imperative ale art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 16 din Constituția României și a altor reglementări interne, care, toate statuează principiul egalității de șanse și tratament, între toți cetățenii.
Nefiind o situație de egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar și o instituție publică cu reglementări legale diferite instanța constată inexistența discriminării în prezenta cauză.
În ceea ce privește practica existentă la nivelul instanțelor judecătorești din țară, se constată, pe de o parte, că în sistemul judiciar român, practica instanțelor nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, că prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului - Secția a II-a din 06.12.2007, în cauza BEIAN contra României, în ceea ce privește art. 14 din convenție, s-a reținut neîndeplinirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acesteia de regulator al divergențelor de jurisprudență, iar nu existența unor simple conflicte de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanțe de fond.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă"Salariații din sectorul bugetar și din cadrul celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator."
În îndeplinirea acestor dispoziții, prin art. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 aprobate prin HG nr. 5/1999, s-a prevăzut că angajatorii, împreună cu organizațiile sindicale legal constituite, stabilesc prin contractele colective de muncă numărul salariaților care pot primi lunar tichete de masă, criteriile de selecție a acestora, valoarea nominală a tichetelor și numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie acestea.
Reiese că acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă nu constituie o obligație legală pentru angajator, ci este condiționată pe de o parte de posibilitățile sale financiare, iar pe de altă parte de disponibilitatea sa de a le acorda.
În concret, tichetele de masă se acordă dacă: a) persoana beneficiară este angajată cu contract individual de muncă; b) angajatorul are capacitatea financiară de a suporta contravaloarea tichetelor; c) prin contractul colectiv de muncă s-a convenit asupra acordării acestora.
Pentru ca persoanele în numele căruia s-a acționat în speța de față - ce fac parte din personalul contractual din administrația publică locală salarizat în baza Legii nr. 154/1998 - să fi beneficiat de tichete de masă, trebuia îndeplinită cerința din art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, ce condiționează acordarea lor de prevederea în bugetul local a sumei necesare pentru suportarea contravalorii acestora, care să permită, în urma negocierii cu sindicatul reprezentant, negocierea condițiilor concrete de acordare a tichetelor de masă.
Tot astfel, prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2006 și ale pct. 2.3 din Normele de aplicare a acestui act normativ aprobate prin HG nr. 1317/2006, permit instituțiilor din sectorul bugetar să acorde salariaților lor bilete de valoare sub forma tichetelor cadou, în limita sumei prevăzute în bugetul de venituri de cheltuieli aprobat potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli denumită"Tichete cadou"pentru cheltuieli sociale.
Nici acordarea tichetelor cadou nu constituie, așadar, o obligație legală pentru angajatori, ci este condiționată tot de posibilitățile lor financiare și de disponibilitatea lor de a le acorda.
Cum tatutul juridic al personalului contractual din autoritățile publice locale se circumscrie principiului prevederii în lege a drepturilor de natură salarială ce i se cuvine iar în bugetul comunei cel M nu a fost prevăzut un capitol special de cheltuieli având ca destinație suportarea contravalorii tichetelor de masă și a tichetelor cadou, cererea reclamantului de acordare a acestor tichete pentru membrii săi de sindicat apare ca nefondată.
Având în vedere principiul enunțat mai sus nici sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres nu poate fi acordat persoanelor reprezentate de reclamant cu atât mai mult cu cât temeiul legal invocat - art. 8 lit. b din HG nr. 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare - prevede că de el poate beneficia personalul de specialitate din unele activități medicale, din unitățile sanitare cu specific deosebit, stabilite de Ministerul Sănătății, personalul medico - sanitar de intervenție din stațiile de salvare, precum și șoferii de pe autosalvări, cel care lucrează în compartimentele de pediatrie, obstetrică - ginecologie și în unități de asistență socială și de ocrotire, din instituțiile care se ocupă de îngrijirea și/sau educarea specială a copiilor, calificarea și ocrotirea invalizilor și deficienților și îngrijirea bătrânilor, personalul didactic care asigură predarea simultană la două - patru clase de elevi în învățământul primar, care îndrumă practica psihopedagogică și cel care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor, personalul navigant din Centrul de a Personalului din Civilă care execută misiuni de instruire în zbor, personalul de pe navele școală pe perioada cât se află în larg și personalul de pază din cadrul unităților bugetare cu obiective de patrimoniu.
În alin. 3 al art. 8 din HG nr. 281/1993 se prevede că e sporul de până la 15% din salariul de bază poate beneficia și personalul din cadrul Corpurilor gardienilor publici, precum și personalul de pază din unitățile teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Materiale, care își desfășoară activitatea în condiții specifice personalului militarizat.
De asemenea, alin. 3 al art. 8 din hotărâre prevede că " concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor", condiție ce nu este îndeplinită în cauză deoarece salariații reprezentați de reclamant nu se încadrează în categoriile de personal enumerate mai sus și de aceea nici nu a fost posibilă stabilirea în concret, printr-un act al consiliului local al unității administrativ - teritoriale pârâte avizat de minister, a cuantumului sporului și al condițiilor de acordare a sporului.
Față de toate aceste considerente tribunalul a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, prin care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit acțiunea a fost respinsă ca nefondată, având în vedere dispozițiile art.II pct.1 din Ordinul 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, de modificare a Ordinului Ministrului de Interne nr.275/2002.
De asemenea, recurentul a susținut că pârâții dispun de surse proprii de finanțare din care pot să asigure acordarea sporurilor salariale solicitate.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recurentul a susținut că cererea de chemare în judecată formulată la prima instanță cuprinde în ce privește sporurile solicitate, temeiuri juridice pe care prima instanță nu le-a avut în vedere, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
Această susținere a recurentului-reclamant este neîntemeiată. Astfel, în ce privește sporurile de fidelitate, de stabilitate și de confidențialitate, acestea nu sunt prevăzute în Legea nr.154/1998, lege specială care reglementează salarizarea personalului contractual din unitățile publice locale. Faptul că aceste categorii de sporuri sunt prevăzute în alte acte normative nu poate justifica acordarea lor către categorii de personal salarial distincte și a căror salarizare este reglementată special, prin dispoziții legale speciale.
Referitor la sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres, solicitat în baza art.8 lit.b din HG nr.281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare cu modificări și completările aduse prin OG nr.10/2007, se reține că sentința dată de prima instanță este corectă, întrucât reglementarea pe care recurenții își întemeiază cererea se referă la personalul din unele activități medicale și sanitare, unități de asistență socială și de ocrotire, din instituțiile care se ocupă de îngrijirea și educarea specială a copiilor și din alte sectoare de activitate, altele decât cele în care își desfășoară activitatea recurenții.
Prin urmare, cererea recurenților se găsește a fi nelegală.
În ceea ce privește solicitarea recurenților de acordare a tichetelor de masă și tichetelor cadou, Curtea reține că aceasta nu a făcut obiectul judecății la prima instanță, și este inadmisibilă în recurs, conform art. 316 coroborat cu art.294 alin.1 Cod procedură civilă.
Așa fiind, în temeiul art. 312 procedură civilă, recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, promovat de reclamantul SINDICATUL, C M, AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N, împotriva sentinței civile nr.482/C din12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.- /
Red.dec.rec.- /16.11.
Tehn.- /17.11.2009/5 ex./com.tuturor părților.
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu
