Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1416/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1416/R-CM
Ședința publică din 16 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții: COMUNA -PRIN PRIMAR, cu sediul în, județul A și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.364/CM din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurenții-pârâți Comuna -prin Primar, Ministerul Educației, Cercetării și, intimatul Sindicatul Preuniversitar "Muntenia" în numele și pentru membri săi reclamanții, -, --a, -, I, -, C, -, OG, -, -, -a, și intimații-pârâți Școala și Inspectoratul Școlar Județean
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin intermediul serviciului registratură, intimatul Sindicatul Preuniversitar "Muntenia" a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de Ministerul Educației, Cercetării și.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, curtea, constatând recursurile în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra lor, pentru cel declarat de pârâta Comuna pe excepția de tardivitate.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 31.10.2008, reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat, -a, I, C, OG, -, -a, au chemat in judecata Școala, Comuna prin Primar, Inspectoratul Școlar Județean A, Ministerul Educației și Cercetării B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanta pe perioada 2001-2008, actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor în cauză.
Au mai solicitat reclamanții obligarea paratei ȘCOALA la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de munca, precum si obligarea tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții arată că în vederea aplicării principiului egalități de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2008, potrivit disp.art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 referitoare la statutul funcționarului public.
Se face trimitere la Deciziile nr. XXIII/12.12.2005, nr. XII/5.02.2007 și nr. LXXVII/5.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.
Deoarece, prin OUG nr.146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții apreciază că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că și ei desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Pârâta Comuna a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată de faptul că nu este angajatorul reclamanților și nu există nici un fel de raporturi juridice între cadrele didactice și această instituție. De asemenea, se arată că pârâtul în cauză nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanții nu au calitatea de funcționari public și, prin urmare, nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999.
Tot pe cale de excepție, din oficiu, s-a invocat și prescripția dreptului la acțiune, pentru perioada 2001-2004, în raport de dispozițiile art. 166 din Codul muncii, conform cărora termenul de prescripție aplicabil în cauză este de ani. În timpul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri în temeiul disp.art. 172.pr.civ.
Prin sentința nr.364/CM din 18 februarie 2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă - a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004 și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL PREUNIVERSITAR MUNTENIA, în numele și pentru membrii de sindicat și a obligat pe pârâta Școala să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetul de muncă și cererile privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 2001-2004 și pentru viitor și a obligat pe pârâta Comuna să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
A respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean
A obligat pe pârâta Școala la 280,09 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate, astfel:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Comunei, invocată prin întâmpinare, tribunalul apreciază ca neîntemeiată având în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 13 din OUG nr. 32/2001 pentru reglementările unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
De asemenea, având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile OG nr. 17/2006, în calitate de ordonator secundar de credite, Municipiul P are calitatea de a vira celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, urmează a fi analizat, în primul rând, dreptul reclamanților la prima de vacanță, astfel cum aceasta a fost solicitată prin acțiune.
Reclamanții au invocat, în susținerea cererii de chemare în judecată, existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art. 35 alin.2 din Legea nr. 188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nici o situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 241 alin.1 lit. ( c )din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produs efecte pentru toți angajatorii din ramura e activitate pentru care sa încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel național prevede la art. 8 alin.2 că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică, cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr. 128/1997 - Statutul Personalului Didactic -personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ a prevăzut, încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art. 37 lit. (g) din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective e muncă este, potrivit disp.art. 30 din Legea nr. 130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
Or, în cauză nu a intervenit nici o clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, astfel încât să se pună problema suspendării cursului prescripției extinctive.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că pentru perioada 2001 - 2004, dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris în raport de disp.art. 166 din Codul muncii.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente:
- sentința este nelegală și a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare a recurentului-pârât, întrucât acesta a trimis prin fax, așa după cum rezultă din dovada anexată la data de 13.01.2009, o întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții, precum și apărările pe fond, ambele nefiind luate în considerare de către prima instanță;
- instanța de fond a pronunțat o soluție contradictorie în stabilirea calității procesuale pasive a recurentului, deoarece din considerente rezultă că are calitate procesuală pasivă, iar din dispozitiv nu rezultă în mod clar care sunt obligațiile acestei instituții;
- au fost încălcate disp.art.166 din Codul muncii, deoarece s-au acordat drepturi salariale pentru perioada 2005-2008, deși acțiunea a fost depusă la 11.11.2008 și trebuia respectat termenul de 3 ani prevăzut de lege;
- nu s-a luat în considerare altă excepție ridicată prin întâmpinare și anume aceea referitoare la capacitatea procesuală pasivă a, în sensul că acesta nu este ordonator de credite pentru școli, grădinițe, licee și deci nu are calitatea de angajator al reclamanților;
- pe fondul cauzei au fost aplicate în mod eronat prevederile art.50(12) din Legea nr.128/1997, cât și ale Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, deoarece, chiar dacă din contractul colectiv de muncă rezultă obligativitatea acordării acestei prime de vacanță mențiunea trebuie coroborată cu faptul că aceasta se acordă din venituri proprii, or, în lipsa unor fonduri, soluția instanței de fond este nelegală. În plus, acordarea acestor drepturi nu este prevăzută în Legea nr.128/1997.
Sentința a fost recurată și de către pârâta Comuna, care a criticat sentința instanței de fond invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, după cum urmează:
- în mod greșit a fost admisă acțiunea deoarece acordarea acestor drepturi nu este prevăzută în Legea specială nr.128/1997;
- în mod greșit instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, precum și a Inspectoratului Școlar Județean A pe considerentul că între aceste instituții și reclamanți nu ar exista raporturi juridice de muncă, în realitate, aceste contracte de muncă ale cadrelor didactice sunt încheiate de A, subordonat Ministerului Educației, Cercetării și.;
- au fost încălcate dispozițiile Legii nr.486/2006, ale Legii nr.388/2007 și ale Legii nr.215/2001 potrivit cu care Consiliul Local are prerogativa de a aproba bugetul local și de asigura, potrivit competențelor sale, condițiile materiale și financiare ale instituțiilor și serviciilor publice, situație față de care Comuna nu are obligația legală de a calcula și de a acorda drepturi salariale solicitate de către intimații-reclamanți.
Referitor la acest recurs, în ședința din 16 octombrie 2009, Curtea, din oficiu, a rămas în pronunțare pe excepția tardivității declarării acestuia potrivit disp.art.162 din Codul d e procedură civilă și va rămâne în pronunțare pe această excepție pentru următoarele considerente:
În baza disp.art.303 alin.1 Cod pr.civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În speța dedusă judecății, recurenta-pârâtă a primit sentința instanței de fond la data de 17 aprilie 2009 și a declarat și motivat recursul la data de 29 aprilie 2009.
Potrivit disp.art.306 alin.1 Cod pr.civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, iar în materia dreptului muncii dispozițiile art.80 din Legea nr.168/1999 prevăd că termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Față de cele arătate mai sus, reținând deci că recurenta-pârâtă a declarat și motivat recursul peste termenul prevăzut de lege, Curtea va rămâne în pronunțare pe excepția tardivității declarării recursului.
În ceea ce privește recursul declarat de, Curtea apreciază că acesta este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Așa după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către recurentul-pârât, respectiv fila 13 și următoarele, a trimis o întâmpinare prin fax la data de 13.01.2009, întâmpinare aflată la filele 8-12 din recurs, în care și-a formulat toate apărările necesare și a invocat mai multe excepții și anume: excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția privitoare la capacitatea procesuală pasivă a acestei instituții, precum și apărări pe fond invocate de altfel în motivele de recurs.
Instanța de fond s-a pronunțat la data de 18 februarie 2009, fără ca această întâmpinare să ajungă la dosar și fără să ia în considerare, evident, toate excepțiile și apărările formulate de către recurentul-pârât.
Deși instanței de fond nu i se poate reproșa faptul că nu a avut în vedere toate aceste excepții și apărări de fond pentru considerentul simplu că întâmpinare depusă de către recurentul-pârât prin fax până la data pronunțării sentinței nu a ajuns la dosar, această situație nu-i poate fi imputată în nici un fel recurentului-pârât, care a depus toate diligențele legale necesare și a respectat termenul prevăzut de lege pentru depunerea acestei întâmpinări.
Astfel, prin modul de soluționare al cauzei de către tribunal a fost încălcat dreptul la un proces echitabil în accepțiunea dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la privarea părții de dreptul la apărare, un drept fundamental prevăzut și în Constituția României.
Activitatea de judecată a instanței presupune aplicarea cu prioritate a principiilor de bază ale procesului civil, între care se află și acela al asigurării dreptului la un proces echitabil.
În practica CEDO se reține că, Convenția nu-și propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, iar dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt într-adevăr examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat.
Altfel spus, art.6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor părților cu excepția aprecierii pertinenței lor, iar dreptul la apărare face parte din dreptul fundamental al omului, situație în care se verifică compatibilitatea Convenției cu respectarea acestor drepturi pentru buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice.
Recurentul-pârât este evident prejudiciat în drepturile sale procesuale, cu atât mai mult cu cât, deși în considerentele sentinței civile prima instanță a reținut calitatea procesuală pasivă a, în dispozitivul sentinței civile atacate nu este reținută în sarcina sa nici o obligație legală și, după cum se știe și în jurisprudența recentă a CEDO, precum și în dreptul intern, în situația sentințelor irevocabile, considerentele fac corp comun cu dispozitivul sentinței, iar acestea trebuie să fie convingătoare, motivate în drept și în fapt, iar argumentele prezentate de către instanță trebuie să reflecte întrutotul toate excepțiile și apărările invocate de către părțile din proces pentru a fi asigurat dreptul de acces la un tribunal în accepțiunea dispozițiilor art.6 din CEDO, precum și a accesului liber la justiție garantat de Constituție.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.312 alin.5 și art.316 Cod pr.civilă, va admite recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și și va casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
Va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de Comuna.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.364/CM din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul SINDICATUL PREUNIVERSITAR "MUNTENIA" în numele și pentru membri săi:, -, --a, -, I, -, C, -, OG, -, -, -a, toți cu domiciliul ales în P,--6, județul A și intimații-pârâți ȘCOALA, comuna, județul A și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A, P, - nr.4-6, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Respinge ca tardiv declarat, recursul formulat de COMUNA -PRIN PRIMAR, cu sediul în, județul A, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.JD/21.10.2009
EM/7 ex.
Jud.fond /
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
