Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1414/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1414/R-CM
Ședința publică din 16 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.344/CM din 4 aprilie 2008 și a încheierii de ședință din 8 aprilie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant, lipsind recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, intimații-reclamanți, G, -, G, G, HG, G, a, -, I, -, -a, -, - și intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-reclamant arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, consideră recursul ca fiind nefondat și solicită respingerea lui, menținerea sentinței și a încheierii de ședință din 8 aprilie 2008, ca fiind legale și temeinice. Susține că recursul vizează lipsa calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice-reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, calitate care este precis determinată și în mod corect tribunalul a respins excepția invocată în acest sens.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11 februarie 2008 reclamanții, G, G, G, G, I, au chemat în judecată pârâții ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată prima pârâtă la calcularea și la plata drepturilor rezultând din sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna ianuarie 2005 până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, obligarea aceleiași pârâte la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea celui de-al doilea pârât la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor solicitate.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt judecători, respectiv magistrați asistenți în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și sunt discriminați, contrar prevederilor art. l - 6 din OG nr. 137/2000 si a art.5 si al art. 154 alin.3 din Codul muncii față de restul personalului din sistemul bugetar prin neacordarea sporului de confidențialitate.
La data de 18.03.2008 s-a formulat cerere din partea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor de comunicare a actelor de procedură la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice A, precum și întâmpinare, invocându-se de către acesta lipsa calității procesuale pasive a sa, susținându-se că acest minister nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.344/CM din 4.04.2008 a admis în parte acțiunea, după cum urmează: a obligat pe pârâții ÎCCJ să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 11.02.2005 - 4.04.2008, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pe pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor că vireze celeilalte pârâte fondurile necesare achitării drepturilor bănești sus menționate.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția invocat de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă ca neîntemeiată, prin încheierea din 2 aprilie 2008, față de dispozițiile Legii nr.500/2002 și HG nr.2001/2005.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții sunt, sau au fost judecători, respectiv magistrați asistenți în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar prin lege le-a fost impusă o obligație profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate (art.99 lit.d din Legea nr.303/2004 și art.4 alin.1 din Legea nr.303/2004 raportat la art. 15 din Codul deontologic, art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 și art.9 din Codul deontologic). Prin însuși natura sa, activitatea juridică desfășurată de reclamanți implică administrarea sau cel puțin contractul cu informații confidențiale, constând, de exemplu, în date privind: arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, etc.
Reclamanții se află în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare, însă, în acestea, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate, i-a fost recunoscut și dreptul corelativ salarial.
Conform art.26 raportat la art.1 și art.295 alin.2 din Codul muncii indiferent de categoria socio - profesională, perioada în care o persoană prestează munca îi revine obligația de confidențialitate. Această obligație reprezintă o clauză legală a raportului de muncă, o clauză obligatorie, iar raportul de muncă are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic.
Din acest motiv, obligația și prestația de confidențialitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației unității bugetare de plată a drepturilor salariale corelative îndeplinirii prestației de confidențialitate de către reclamanți.
Reclamanții se află într-o situație identică cu tot celălalt personal din unitățile bugetare, însă, deși își execută obligația de confidențialitate, nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate așa cum este recunoscut în cazul restul personalului din sistemul bugetar.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește la art.19 pct.3 că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia conform considerentelor expuse că acordarea unor sporuri doar unor categorii de personal a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Acest aspect atrage incidența dispoz.art.27 alin.2 din OG nr.137/2000, coroborat cu art.269 Codul muncii, dispoziții legale, în baza cărora acțiunea a fost considerată ca fiind întemeiată în parte, neputându-se acorda aceste drepturi pentru viitor.
S-a reținut, totodată, că acordarea acestor despăgubiri nu se confundă cu adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.259 din Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Cererea de actualizare a prejudiciului suferit este admisibilă față de prevederile art.1082 cod civil și art.161 alin.4 Codul muncii.
Instanța de fond a apreciat că reclamanților li se cuvine acest spor începând cu data de 11.02.2005 și nu din luna ianuarie a anului 2005, în cauză fiind incidente dispozițiile art.3 alin.1 coroborate cu cele ale art.1 din Decretul nr.167/1958, drepturile solicitate fiind prescrise pentru perioada 1.01.2005 - 10.02.2005.
Potrivit art.40 alin.2 Codul munciis -a dispus ca pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Prin încheierea din 8.04.2008, Tribunalul Argeșa îndreptat, din oficiu, eroarea materială strecurată în minuta pronunțată în data de 4.04.2008 în sensul că sporul acordat reclamanților este cel de confidențialitate, de 15% și nu de 50%, cum greșit s-a menționat.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 8.04.2008 a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, care o critică pentru nelegalitate, invocând motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea recursului, se arată, în esență, că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în art.19-35 din Legea nr.500/2002.
În speță, Ministerul Economiei și Finanțelor nu este ordonator principal de credite al reclamantului, Guvernul fiind cel răspunzător de repartizarea sumelor de la bugetul de stat către ordonatorii principali de credite.
Pe de altă parte, sporul de 15% este recunoscut, prin lege doar anumitor categorii de funcționari publici, cu statut special, categorie din care nu fac parte reclamanții iar în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 din OG nr.137/2000.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, în sensul admiterii excepției invocate, iar pe fond respingerea acțiunii față de acest minister.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile formulate Curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce preced:
Potrivit dispozițiilor art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004, republicată, privind organizarea juridică, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Conform art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, privind pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Prin urmare, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, ceea ce-i conferă calitate procesuală pasivă în cauză.
În lipsa acordării fondurilor necesare plăților acestor diferențe bănești, ordonatorul principal de credite este în imposibilitate de a efectua plățile dispuse prin prezenta hotărâre.
Așadar, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și față de acest recurent, obligându-l să vireze Înaltei Curți de Casație și Justiție fondurile necesare achitării sporului dispus prin această hotărâre față de justificarea calității sale procesuale pasive, astfel că, în baza art.291 Codul muncii și art.312 alin.1 Cod pr.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTR ACESTE MOTIVE
ÎN NUJMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.344/CM din 4 aprilie 2008 și a încheierii de ședință din 8 aprilie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-. intimații-reclamanți fiind, G, -, G, G, HG, G, a, -, I, -, -a, -, - și intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/
21.10.2009
Jud.fond.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
