Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1434/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1434
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1 împotriva sentinței nr.492 pronunțată la data de 26 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimați reclamanți, C, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură cu sediul în P,-, bloc 151,. C, etaj 8,. 36, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA B reprezentată de avocat - din Baroul Prahova lipsind intimații reclamanți C, C, și.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat - pentru recurenta reclamantă depune la dosar concluzii scrise, după care, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat - având din nou cuvântul pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului așa cum fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Reclamanții C, C, și au chemat in judecata pe parata solicitând instanței să dispună obligarea paratei la plata drepturilor salariale restante pentru anii 2005-2007 prevăzute de art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, art. 176 alin.1 și 168 alin.1 din CCM la nivel de societate, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramura constând în suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării toamna-iarna, drepturi ce nu au fost acordate in perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, in condițiile in care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cat s-a stabilit acordarea acestor drepturi in funcție de negocierile dintre patronat si sindicat si că, în speță, dreptul la acțiune este prescris in baza art.283 lit.e muncii, motivandu-se ca drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 in salariul de baza.
Prin sentința civilă nr.492/26.02.2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesuale active si excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de parata prin întâmpinare, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând c/val aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramura, pentru 2005-2007, suma ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul a luat act că reclamanții și au renunțat la judecata pricinii.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au fost salariații paratei însă în perioada menționată nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă. Disp.art.176 din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 si anexa la actul aditional nr.397/2007 prevad ca salariatii din cadrul ramurii petrol si gaze, energie, termica, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C, precum si in luna octombrie pentru aprovizionare de toamna-iarna vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixa in cuantum minim de un salariu minim pe ramura, drepturi care se acorda in cazul in care nu s-a convenit in baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora in salariul de baza. Așadar, rezulta ca reclamantul a fost salariatul paratei însă nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamna-iarnă.
Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, deoarece exista identitate intre persoana reclamantului si titularii dreptului dedus judecății, in condițiile in care reclamantul, in calitate de salariat al paratei, are dreptul sa solicite in instanță achitarea drepturilor salariale ce deriva din raporturile de munca care au existat intre părți.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de parata, tribunalul a reținut că in speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii in baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Este criticată sentința și sub aspectul respingerii excepțiilor invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Recurenta - pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În ce privește excepțiile invocate, tribunalul în mod corect le-a respins deoarece exista identitate intre persoana reclamanților si titularii dreptului dedus judecății, in condițiile in care reclamanții, in calitate de salariați ai paratei, au dreptul sa solicite in instanță achitarea drepturilor salariale ce deriva din raporturile de munca care au existat intre părți. În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune in speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii in baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea îl va admite, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței nr.492 pronunțată la data de 26 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimați reclamanți, C, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură cu sediul în P,-, bloc 151,. C, etaj 8,. 36, județul
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților care nu au renunțat la judecată ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.
3 ex/ 23.06.2009
f- Tribunalul Prahova
-
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
