Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1433/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1433
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.116 din data de 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, -, G, G, -, -, -, -, toți având domiciliul ales la Cabinet de Avocatură " -", cu sediul în comuna ești, satul, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă SC "" SA B, reprezentată de avocat - din Baroul Prahova conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 17 dosar recurs și intimații reclamanți, G, -, G, G, -, -, -, -, reprezentați de avocat - din Baroul Dâmbovița, conform contractului de asistență juridică nr. 31 din 20 mai 2009.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat - pentru intimații reclamanți depune la dosar concluzii scrise, după care având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
La rândul său avocat - pentru intimații reclamanți arată de asemenea, că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat - având din nou cuvântul pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului așa cum fost formulat, arătând că la Sucursala Târgoviște introducerea suplimentar privind aprovizionarea toamnă iarnă s- făcut potrivit deciziei 230 din 5 iunie 1998. Fără cheltuieli de judecată.
La rândul său avocat - având cuvântul pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat.Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr- reclamanții, G, -, G, G, -, -, -, -, -, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector. 1 au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata contravalorii cotei de gaze prevăzută de art. 176 din CCM precum și la plata sumelor ce se acordau pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă prevăzută de art. 170 alin.1 și 2 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, pe anii 2005-2008.
Au mai solicitat obligarea pârâtei la stabilirea și acordarea gratuită a acțiunilor la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare potrivit dispozițiilor art. 168 alin.6 din Contractele Colective de Muncă pe anii 2005-2008, obligarea la plata beneficiilor conform CCM și la reactualizarea drepturilor bănești în funcție de rata inflației.
Motivând cererea au arătat că sunt salariații pârâtei, că drepturile solicitate prin CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră de art. 170 alin.1 care stipulează că " cu ocazia unor evenimente anuale și în luna octombrie salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale" în cuantum de un salariu minim pe agent economic calculat la data evenimentului, că în mod eronat drepturile prevăzute de CCM la nivel de ramură petrolieră nu au fost preluate și în, iar în legătură cu acordarea gratuită a acțiunilor ca urmare a trecerii la o formă de privatizare acțiunea este de asemenea admisibilă în raport de prevederile art. 168 alin.6 din CCM la nivel de ramură pe anii 2004-2008, care stabilesc că salariații vor beneficia de un număr de un număr de acțiuni gratuite negociate de cu SA.
Au mai arătat că acordarea acțiunilor nu este condiționată de rezultatul favorabil al negocierilor deoarece instanța are posibilitatea să stabilească cine sunt beneficiarii acestor drepturi și în ce condiții pot fi achitate.
În drept au invocat prevederile art. 38, 65-76, 243, 283 alin.1 lit. c și 286 din Codul muncii, art. 47, 48, 50, 52, 145, 168 alin.6, 232 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005-2008, OUG 98/1999.
Au solicitat proba cu înscrisuri și au anexat cererii de chemare în judecată copii de pe carnetele de muncă și de pe cărțile de identitate.
Pârâta legal citată, s-a prezentat instanță, însă nu a formulat întâmpinare și nu a depus nici un fel de înscrisuri în apărarea sa.
Tribunalul a încuviințat părților proba cu înscrisuri și a dispus emiterea unei adrese către pârâtă cu mențiunea depunerii la dosar a contractelor colective de muncă la nivel de unitate și ramură pe anii 2005-2007, eventuale acte adiționale încheiate, precum și orice alte înscrisuri de care înțelege să se folosească.
Reclamanții au depus la dosar înscrisuri cu borderou.
La termenul de judecată din 13.01.2009 reclamanții au depus la dosar o cerere de renunțare la judecată cu privire la acordarea gratuită de acțiuni și la plata beneficiilor conform CCM.
Pârâta nu s-a opus renunțării la judecată, iar instanța a luat act de această declarație rămânând învestită cu celelalte capete de cerere.
La termenul de judecată din 13.01.2009 instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița în ce privește cererea formulată de reclamantul, a disjuns cererea formulată de acesta și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vrancea.
Prin sentința civilă nr. 116 pronunțată la data de 15 ianuarie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa luat act de renunțarea reclamanților la capetele de cerere privind acordarea gratuită a acțiunilor și plata beneficiilor, a disjuns cererea formulată de reclamantul și a trimis cauza prin declinare de competență la ribunalul Vrancea.
Pe fondul cauzei a admis în parte cererea reclamanților, a obligat pârâta la plata către reclamanți, în măsura în care aceștia și-au păstrat calitatea de salariați ai pârâtei până în luna octombrie 2007 inclusiv, la plata suplimentărilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anul 2007, drepturi ce urmează a fi reactualizate.
A fost respinsă cererea privind acordarea suplimentărilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă pe anii 2005, 2006 și 2008 și a fost obligată pârâta la plata către toți reclamanții a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că în 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în alin.3 se prevede că această suplimentare salarială va fi introdusă în salariul de bază după un mod calcul ce va face obiectul unui act adițional.
În ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze în art. 176 alin.1 din CCM la nivel de unitate se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997 conform unui act adițional la prezentul contract.
În CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut în art. 168 alin.2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997.
Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
În CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate în art. 176 alin.1 este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
Se poate, prin urmare, concluziona că suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anul 2005,intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor.
În ce privește menționarea acestor drepturi în CCM la nivel de ramură, acesta a intrat în vigoare la data de 26.03.2007, nefiind aplicabil în anul 2005, 2006 și 2008 pentru care se solicită aceste drepturi.
Este adevărat că potrivit art. 238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior, însă în speță, suprimarea acestor drepturi din CCM încheiate la nivel de unitate a fost consecința includerii acestor drepturi în salarii și al compensării lor.
Instanța a reținut că nu poate fi acceptată susținerea reclamanților în sensul că deși drepturile solicitate au fost prevăzute în contractul încheiat la nivel de ramură, ele nu au fost introduse și în contractele la nivel de societate și că acestea sunt drepturi care nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, conform art. 232 din CCM, deoarece este greu de crezut că la negocierea Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate s-ar fi putut omite includerea unor prevederi care acordau drepturi substanțiale salariaților.
Eliminarea acestor prevederi poate fi justificată doar prin recunoașterea tacită de către sindicate cu ocazia negocierii CCM la nivel de unitate, a faptului că societatea nu mai datorează aceste drepturi, fiind incluse în salariu și compensate.
Situația suplimentărilor salariale pentru luna octombrie pe anul 2007 este diferită de cea a suplimentărilor pentru anii 2005, 2006 și 2008 deoarece în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură valabil pe anul 2007, în art. 176 alin.1 este prevăzut dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, iar în alin.6 al aceluiași articol se stabilește că acesta se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Or, în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2007 nu este menționată introducerea în salariu a acestor suplimentări ( nu se face nici un fel de mențiune), stipulându-se doar că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze a fost compensat prin CCM pe 1997.
A reținut instanța că dreptul la suplimentările reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă a fost din nou acordat, părțile neprevăzând includerea acestui drept în salariu așa cum au stabilit în ce privește contravaloarea unei cantități de gaze.
În contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008 în art. 176 alin.1 s-a prevăzut că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997 și că începând cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect iar în ce privește acordarea suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anul 2008, tribunalul constată că în anexa II din actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel de SA pentru anul 2008 s-a reținut că baza de calcul pentru stabilirea altor drepturi decât cele salariale, respectiv adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort este de 180 lei, astfel că din această enumerare rezultă că prin pe anul 2008 părțile nu au înțeles să mai acorde suplimentarea salarială pentru luna octombrie.
Față de considerentele de mai sus tribunalul a respins capătul de cerere referitor la plata suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă pe anii 2005-2006 și 2008 și la contravaloarea a 4000 mc de gaze pentru anul 2005, 2006, 2007, 2008 și a admis cererea reclamanților și a dispus obligarea pârâtei la acordarea suplimentării salariale constând în aprovizionarea de toamnă - iarnă pe anul 2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Este criticată sentința și sub aspectul respingerii excepțiilor invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Recurenta - pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În ce privește excepțiile invocate, tribunalul în mod corect le-a respins deoarece exista identitate intre persoana reclamanților si titularii dreptului dedus judecății, in condițiile in care reclamanții, in calitate de salariați ai paratei, au dreptul sa solicite in instanță achitarea drepturilor salariale ce deriva din raporturile de munca care au existat intre părți. În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune in speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii in baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea îl va admite, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă iarnă 2007 ca neîntemeiat.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.116 din data de 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, -, G, G, -, -, -, -, G, toți având domiciliul ales la Cabinet de Avocatură " -", cu sediul în comuna ești, satul, județul
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă - iarnă 2007 ca neîntemeiat.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Fiind in co semnează
Președintele Instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.VD
3 ex/30.06.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
