Drepturi bănești. Jurisprudență. Sentința 148/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 148/F-CM
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu Monica
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată de reclamanții:, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA ȘI MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești, expert în domeniul discriminării fiind CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic, în baza împuternicirii nr.5486/III/5/2008, pentru pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și consilier juridic, în baza delegației depusă la dosar, pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura, legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanții părților prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu au cerere prealabile de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra ei.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, consideră acțiunea ca fiind neîntemeiată și solicită respingerea ei, achiesând la întâmpinarea formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor. Pe fondul cauzei, susține că reclamanții nu au făcut dovada existenței unor condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar legea nu prevede acordarea unui spor de calculator pentru această categorie de personal. Cu privire la cererea de chemare în garanție, susține că nu sunt îndeplinite cerințele art. 60-63 Cod procedură civilă. Solicită respingerea acțiunii, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, pe care a susținut-o oral în ședință.
Consilier juridic, pentru pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât prin întâmpinare, susține că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 10.09.2008, reclamanții, -, -, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, să fie obligați, în calitate de ordonatori de credite, la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de lucru la calculator de 15% din salariul de bază brut, începând cu luna septembrie 2005 și în continuare, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, urmând să fie efectuate înscrierile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată și în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca acesta să fie obligat să vireze fondurile necesare achitării drepturilor bănești de mai sus.
Reclamanții au mai solicitat acordarea unui număr suplimentar de 3 zile de concediu de odihnă, în considerarea condițiilor grele de muncă, începând cu luna septembrie 2005.
În motivarea acțiunii au arătat că lucrează numai la calculator pe toată durata programului de lucru, însă pentru munca depusă în aceste condiții nu au primit drepturile bănești recunoscute salariaților din alte domenii de activitate ori salariaților din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, se arată, sporul de lucru la calculator este încasat de salariații Ministerului Justiției conform unui ordin intern, de cei din domeniul sanitar, de salariații din industria chimică și petrochimică, aceștia din urmă în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități.
Împrejurarea că reclamanților li se plătește un alt spor pentru condiții grele de muncă nu poate fi o explicație deoarece sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite.
Concediul suplimentar de odihnă pentru condiții grele de muncă este prevăzut de art.142 din Codul muncii, coroborat cu art.40 pct.1 lit.c din același cod.
Prin întâmpinare, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a cererii privind plata sporului de utilizare a calculatorului în procent de 15% și pe viitor.
Dispozițiile pe care își întemeiază acțiunea reclamanții, respectiv nr.OUG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, art.2 alin.1 și art.11, precum și art.27, au fost declarate neconstituționale, decizie obligatorie pentru instanță.
În legătură cu solicitarea reclamanților, se susține că nu i se poate da curs cererii, întrucât instanța și-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege.
Totodată, pârâtul cheamă în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor în scopul asigurării opozabilității sentinței pronunțate față de acest minister pentru eventuala elaborare a proiectului de rectificare a bugetului pe anul 2008.
Pe fondul cauzei, se arată că reclamanții au solicitat acordarea sporului de 15% pentru lucrul la calculator, în condițiile în care acesta nu este prevăzut în legislația în vigoare și deja au beneficiat de un astfel de spor acordat conform Ordinului Procurorului General nr.80/20.04.2006.
Potrivit art.22 din nr.OG8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, personalul salarizat conform acestei ordonanțe beneficiază de sporul de 15% din salariul de bază proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, însă locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor se aprobă prin ordin.
Se susține că este nejustificată și abuzivă solicitarea celor 3 zile de concediu de odihnă și în acest caz instanța ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu are calitate de ordonator principal de credite și de aceea nu poate fi obligat să ordoneze credite către salariații altui minister.
Reclamanții nu fac dovada refuzului acestui minister de a deschide creditele, cu atât mai mult cu cât MINISTERUL PUBLIC nu recunoaște dreptul reclamanților de a beneficia de spor de 15% pentru lucrul la calculator.
Pe fond, se arată, nu rezultă din susținerile reclamanților existența condițiilor grele, vătămătoare sau periculoase, în sensul art.48 din Legea nr.50/1996 și art.22 din nr.OG8/2007.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a înaintat instanței un punct de vedere formulat în scris, în care a arătat mai întâi că nu poate fi chemat în judecată ca pârât în cauzele în care se invocă încălcarea principiului nediscriminării. Această instituție este abilitată prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, completată și modificată, să se pronunțe cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Examinând în prealabil admisibilitatea acțiunii în care se invocă principiul nediscriminării instanța reține următoarele:
În interpretarea dispozițiilor art.14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a - Fundamentale, în hotărârea dată în cazul Thlimmenos vs. din 6 aprilie 2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
Protecția egală a legii consacrată de Constituția României din 2003 - art.16 - se concretizează în următoarele obligații ale statului: de a se abține de la tratamentul diferențiat nejustificat în procesul de adoptare și aplicarea legii, de a interzice și sancționa prin lege discriminarea, de a crea remedii legale eficiente pentru victimele discriminării.
Această din urmă obligație pozitivă a statului presupune asigurarea accesului liber la justiție pentru repararea prejudiciului suferit prin discriminare.
Tratamentul diferențiat interzis de norma internațională menționată anterior trebuie să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
În cazul de față legea recunoaște, prin dispozițiile art.5 și art. 6 alin.(3) Codul muncii, dreptul la salarizare egală pentru muncă egală și pregătire profesională egală.
Prin Hotărârea Frett din 2002 Curtea de la Strasbourg a rupt complet clauza de nediscriminare din art.14 de celelalte drepturi garantate prin Convenție, conferindu-i caracter autonom.
Prin urmare, prezenta acțiune este admisibilă, iar soluționarea acesteia se face cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert în materia nediscriminării pentru a-și exprima punctul de vedere conform art. 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată. De altfel, reclamanții nu au formulat pretenții împotriva acestei instituții.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor instanța are în vedere dispozițiile art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările Contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, etc.
În baza acestor atribuții legate de execuția bugetară, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort. Rezultă că față de cererea formulată împotriva sa, această parte are calitate procesuală pasivă.
Pe fond, din examinarea susținerilor părților, instanța reține următoarele:
Utilizarea în mod obișnuit a calculatorului - echipament cu ecran de vizualizare - pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru - necesită evaluarea riscului pentru vedere, probleme fizice și solicitare mentală, potrivit prevederilor nr.HG1028/2006, constituind, în caz afirmativ, o activitate care se desfășoară în condiții vătămătoare pentru suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului.
Trebuie reținut mai întâi că pentru perioada septembrie 2005- 31.01.2007 nu a fost recunoscut prin lege personalului auxiliar de specialitate dreptul la sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a suferit mai multe modificări și completări, însă nu și pe aceea de reglementare a acestui spor.
Argumentul potrivit căruia sporul de calculator este reglementat și de dispozițiile contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură sau de grupuri de unități, astfel încât se cuvine reclamanților în baza acestora și a prevederilor art.40 pct.1 lit.c din Codul muncii, nu poate fi primit.
Caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile, suportate din fondurile defalcate de la bugetul de stat sau bugetele fondurilor speciale, nu pot fi, în principiu, negociabile. Altfel spus, modul de salarizare este stabilit prin lege.
Sunt categorii de personal bugetar - personalul didactic - pentru care legea permite negocierea cuantumului pentru un drept salarial suplimentar stabilit în prealabil prin lege între limite minime și maxime.
Prin urmare, chiar și acolo unde este permisă negocierea, aceasta este circumstanțiată și poate opera numai pentru drepturi recunoscute inițial în acte normative.
Pentru perioada în care se află în vigoare nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției a fost reglementat prin art.22 sporul de 15% din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Din interpretarea gramaticală a textului de lege rezultă că în situația în care activitatea reclamanților se desfășoară atât în condiții vătămătoare, cât și în condiții periculoase, sporul de 15% din salariul de bază nu poate fi acordat decât o singură dată.
Cum reclamanții primesc deja acest spor pentru condiții vătămătoare de muncă, sub aspectul analizat mai sus, noua pretenție nu are temei în legea specială de salarizare.
Nu poate fi reținut nici tratamentul diferențiat, pentru a se vorbi de discriminare în sensul art.14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sporul fiind deja plătit.
De altfel, nu s-a probat situația de comparabilitate dintre reclamanți - personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești - și salariații care lucrează în domeniile contabilitate și informatică sub aspectul duratei de utilizare a calculatorului în programul de lucru și a numărului de sporuri primite de către aceștia din urmă pentru prestarea muncii în condiții vătămătoare.
Legat de cererea de acordare a unui număr suplimentar de trei zile de concediu de odihnă trebuie observat că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază anual, potrivit art.65 alin.(1) din Legea nr.567/2004, de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare.
Câtă vreme locurile de muncă ale reclamanților au fost încadrate, cu procedura prevăzută de lege, în categoria celor care beneficiază de sporul de 15% reglementat de art.22 din nr.OG8/2007 pentru alte condiții vătămătoare, activitatea la calculator nu poate constitui singură temei pentru acordarea concediului suplimentar de odihnă.
Nu s-a constatat în cazul reclamanților că, prin durata efectivă de lucru la calculator, aceștia prestează munca în condiții vătămătoare, grele sau periculoase în sensul art.142 din Codul muncii, ca urmare a evaluării riscului pentru sănătate.
Nu a rezultat din lucrările dosarului că nu au fost luate măsuri de protecție sau prevenire a riscului profesional, așa cum stabilesc dispozițiile art.6 și următoarele din Legea nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă ori că, deși acestea au fost luate, riscul pentru sănătate nu poate fi evitat.
Odată reținută netemeinicia cererilor principale, cererile accesorii de actualizare cu indicele de inflație a drepturilor bănești solicitate, de efectuare a înscrierilor corespunzătoare în carnetele de muncă și de alocare a fondurilor necesare efectuării plății vor fi respinse.
Față de soluția adoptată se constată că cererea de chemare în garanție a rămas fără obiect și va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, b-dul. - nr.14, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești, b-dul. - nr.47, județul A, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- - - ---
Asistenți judiciari,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
38 ex./05.11.2008
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Veronica Șerbănoiu Bădescu Monica
