Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 15
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Corneliu
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2611 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata pârâtă, lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului, în raport de motivele invocare în întâmpinarea scrisă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la data de 08.12.2008, reclamantul, a chemat în judecată pârâta CAB Membru Grup-Combinatul C, pentru ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale, respectiv 4000 mc de gaze naturale aferente anilor 2005-2008, drept prevăzut de art. 187 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramura Energiei Electrice, petrol și Gaze, precum și la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă din luna octombrie pe anii 2006-2008, în cuantum de un salariu minim pe ramură, drept prevăzut de art. 176 alin.1 și 2 din același contract colectiv de muncă, drepturi reactualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii a arătat că este salariat la SC SA B, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă depus la dosar.
În conformitate cu art.187 din CCM la nivel de ramură " angajații agenților economici nominalizați în anexa nr.1, pct.B vor primi anual, un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale"iar la art.176 din CCM la nivel de unitate s-a prevăzut că aceste drepturi s-au compensat, dar în realitate nu s-a efectuat.
Reclamantul a susținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate nici în ceea ce privește plata dreptului salarial reprezentând aprovizionarea toamnă iarnă
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.128 alin.5, art.129 și art.176 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
În scop probator a depus la dosarul cauzei în copie: carte de identitate și carnet de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocatexcepția prescripției dreptului la acțiune, considerând că drepturile solicitate nu sunt drepturi salariale în accepțiunea dreptului muncii ci suplimente acordate de patronat în baza contractului colectiv de muncă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit e din Codul Muncii șiexcepția lipsei calității procesualeactive a reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât din anul 1997 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază.
În susținere, a depus la dosar în copie: extras CCM 1997, extras CCM la nivel de ramură 2007, adresele IP nr.2412/29.05.1998, IP nr.2520/03.06.1998, IP nr.1721/18.07.1997, IP nr.1738/21.07.1997.
La data de 27.02.2009, reclamantul a precizat temeiul de drept pe care și-a întemeiat cererea, respectiv dispozițiile art.68 din Legea nr.168/1999 raportat la art.11, art.40, art.155, art.238, art.248 și art.269 Codul Muncii, arătând că drepturile pretinse reprezintă despăgubiri constând în ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale și dreptul salarial reprezentând c/v unei cote de gaze naturale, respectiv 4000 mc gaze naturale și conform acestor dispoziții termenul de prescripție este de 3 ani, potrivit art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii.
La termenul din data de 24.03.2009, pârâta a invocat și excepția necompetenței teritoriale a instanței, precum și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima teză din Legea nr.53/2003, reclamanții formulând răspuns la excepțiile invocate prin care au solicitat respingerea acestora
Prin încheierea de ședință din data 27.03.2009 instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.
Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei încheieri a fost respins prin decizia nr.2786/05 mai 2009 Curții de APEL CRAIOVA.
Tribunalul, prin sentința civilă nr.2611 din 29 iunie 2009 respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC SA
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Asupraexcepției prescripțieidreptului la acțiune invocată de pârâtă, reținând temeiul de drept invocat de reclamant și anume art. 269 Codul Muncii, instanța a respins-o ca neîntemeiată, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani in cazul in care obiectul cererilor de chemare in judecata îl constituie drepturi de natura salarială sau despăgubiri.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut căprima pentru aprovizionare toamnă-iarnă,din luna octombrie ce este reglementată în art. 176 din CCM la nivel de ramură se acordă conform art. 176 alin. 6 din același contract colectiv de muncă " în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea sa în salariul de bază".
Aceiași prevedere se regăsește în art. 176 alin 1 și cu privire la ajutorul material constând încota de gaze. În acest articol s-a prevăzut că "începând cu 01.06.1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază."
În art. 168 alin.3, respectiv art. 187 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil în 1997, în urma negocierilor partenerilor sociali, s-a prevăzut expres că"începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă -iarnă va fi introdusă în salariul de bază"și respectiv că ajutorul constând în cota de gaze se acordă, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază", cuantumul și condițiile de acordare fiind stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. În anii următori, inclusiv în anul 2005 s-a menționat expres în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate că "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe 1997"
Ca urmare a acestei prevederi în anii următori, în contractele colective la nivel de unitate, nu s-au mai reglementat aceste drepturi pentru salariați, nu a mai fost menționat deloc.
Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța a reținut că cererea reclamantului este neîntemeiată, drepturile solicitate fiindu-i acordate de angajator prin includerea sumelor respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și prima de toamnă - iarnă, respectiv contravaloarea cotei de gaze, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestor prime.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că instanța de fond, respingând acțiunea, a reținut în mod greșit, în ceea ce privește plata drepturilor pentru aprovizionarea toamna-iarna, că sindicatul a dat dovadă de pasivitate și nu a demarat negocierile care ar fi facilitat salariaților nașterea dreptului de a încasa această sumă de bani.
În acest sens, recurentul a susținut că dreptul salariaților este născut prin CCM la nivel de ramură, că doar cuantumul dreptului este negociat, că obiectul negocierilor îl reprezenta, în speța de față, valoarea concretă și modalitatea de acordare, dar că acordarea acestor drepturi nu era condiționată de negocierea însăși a dreptului pretins.
A mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 238 alin. 1 din Codul Muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior, iar lipsa negocierilor privind modalitatea de acordare nu înlătură dreptul salariaților de a solicita acest drept și nici obligația angajatorului de a acorda acest drept.
În ceea ce privește contravaloarea cotei de gaze naturale, recurentul a susținut că este nelegală reținerea că drepturile au fost incluse în salariul de bază, întrucât astfel s-ar da posibilitatea angajatorilor să stabilească un salariu de bază care să nu poată fi controlat de salariat.
A mai arătat recurentul că instanța de fond s-a raportat în mod greșit la situația de la nivelul anului 1997, întrucât chiar dacă s-ar reține că în salariul reclamantului s-a inclus contravaloarea cotei de gaze naturale încă din acest an, trebuia avut în vedere că dreptul său la contravaloarea a 4.000. de gaze îi este acordat prin CCM, în fiecare an și diferă de la an la an.
Consideră recurentul că obligația a fost să acorde aceste drepturi salariale și chiar dacă s-ar admite că ele au fost acordate pentru anul 1997, modificarea unui element esențial al, respectiv salariul, nu se putea realiza decât printr-un act adițional la contract, iar nu în baza unor adrese semnate de liderul de sindicat și director, care nu s-au materializat într-un act adițional la contractul individual de muncă.
A mai susținut că, pentru anii următori, acest artificiu creează salariaților un prejudiciu patrimonial, întrucât prețul gazelor naturale s-a majorat an de an, dar majorarea salariilor nu a acoperit și diferența prețului gazelor.
Totodată, a arătat recurentul că includerea salariului de bază a fost inițiată în anul 1997, când exista o altă formulă de calculare salariului minim de bază, mod de calcul care s-a modificat începând cu anul 2005, aplicându-se o nouă formulă de salarizare, în baza căreia salariul mini pe este de 500 de lei, astfel că în opinia recurentului se ajunge la încălcarea disp.CCM la nivel național cu privire la salariul mini pe economie.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Temeiul juridic contractual invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 176 și art.187 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, Petrol și Gaze pe anii 2005,2006 și 2007.
Potrivit Art. 176 - (1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
(3) Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
(4) Cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare din adaosuri vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
(5) În contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare pot fi stabilite, cu ocazia altor evenimente, și alte facilități sub formă de adaosuri, stimulente etc.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
(7) Salariații, organizațiile patronale și sindicale, precum și agenții economici pot participa la înființarea unor instituții gen asociații profesionale, fonduri mutuale, de asigurări sociale etc. Contribuția agenților economici va fi stabilită, cu respectarea prevederilor legale, prin negociere cu federațiile sindicale și organizațiile patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. Cu acordul salariaților, aceștia pot contribui și cu o parte din cota ce le revine din profitul agentului economic.
La negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii, părțile contractante au stabilit expres (la art. 176 alin. 6) modalitățile concrete de acordare a drepturilor menționate la alin. 1 și anume: fie suplimentările salariale se acordă distinct, fie acestea sunt incluse în salariul de bază, în funcție de modul în care aceste drepturi sunt negociate la nivelul unității.
Cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pe anul 1997, partenerii sociali au stabilit introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, stabilind la art. 168 alin. 3:
"Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Această hotărâre luată în deplin acord de partenerii sociali s-a concretizat abia începând cu 01. 03.1998.
În contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA 1998 s-a menționat la art. 168 alin. 3 ca "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
În telexul nr. 2412/1998 este menționat faptul că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu data de 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă.
Se constată astfel că dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu data de 01.03.1998, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 176 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, iar obligația de acordare a suplimentării salariale a fost executată începând cu data de 01.03.1998 în forma includerii acestui drept în salariul de bază.
Prin urmare, față de aceste argumente se reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă respingând cererea reclamantului privind acordarea ddrepturilor pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
În ceea ce privește criticile recurentei referitoare la respingerea cererii privind contravaloarea cotei de gaze naturale, Curtea apreciază că și aceste sunt nefondate, deoarece instanța de fond nu a reținut că negocierea drepturilor la nivelul unității reprezenta o condiție pentru acordarea acestora, ci, dimpotrivă, că negocierea nu a mai fost necesară în condițiile includerii acestor drepturi în salariul de bază.
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și în art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA ( fila 16 dosar recurs), rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 ( filele 16 verso și 17 dosar recurs) rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Critica recurentului legată de necesitatea încheierii unui act adițional la contract colectiv de muncă este de asemenea nefondată, în condițiile în care această formă de acordare a drepturilor salariale pretinse este în deplin acord cu dispozițiile art. 137 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, privind introducerea adaosurilor în salariul de bază, iar acest fapt a fost confirmat expres prin mențiunile din contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2008.
În aceste condiții sunt apreciate ca neîntemeiate criticile recurenților în ceea ce privește fondul cauzei și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, se va respinge recursul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2611 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.-
19.01.2010
Jud.fond /
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Florența Carmen Cojocaru, Corneliu
