Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 16

Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marin Covei

JUDECĂTOR 2: Florența Carmen Cojocaru

JUDECĂTOR 3: Corneliu

Grefier

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2429 din 16 iunie 2009 pronunțată de tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata pârâtă, lipsind recurentul reclamant.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat, pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului, în raport de motivele invocare în întâmpinarea scrisă.

CURTEA

Asupra recursului de față;

tribunalul Dolj prin sentința civilă nr.2429 din 16 iunie 2009 respins cerererea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC SA

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Pretențiile reclamantului s-au întemeiat pe dispozițiile art. 176 și art. 187 din contractele colective de muncă aplicabile în perioada 2005-2006 la nivelul ramurii energiei electrice, termică, petrol si pe dispozițiile art. 50 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil la nivelul anului 2006.

Cum reclamantul a fost salariatul pârâtei în perioada dedusă judecății angajatorul făcând parte din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă ce reglementează drepturile pretinse, fără îndoială că aceasta justifică legitimare procesuală activă.

Pentru aceste considerente instanța arespins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.

Asupraexcepției prescripției dreptului la acțiuneinvocată de pârâtă, instanta a respins-o ca neintemeiata, apreciind ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art.283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii potrivit carora termenul de prescriptie este de 3 ani in cazul in care obiectul cererilor de chemare in judecata il constituie drepturi de natura salariala.

Potrivit art. 22 din nr.OG 7/2001 sunt considerate venituri din salarii, denumite in continuare salarii, toate veniturile in bani si/sau in natura, obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca si indiferent de denumirea veniturilor sau sub forma in care ele se acorda.

In teoria de specialitate unii autori au sustinut acelasi lucru, respectiv ca sunt venituri de natura salariala toate sumele cuvenite in baza unui raport de munca, in executarea unui raport individual de munca.

In speta nu are relevanta ca suma primita este adaos, ajutor material sau indemnizatie de concediere, pentru ca denumitele date nu exclud calificarea data de legiuitor ca fiind venituri din salarii, conform art. 22 din nr.OG 7/2001, astfel ca incidente cu privire la prescriptie sunt prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, in raport de care actiunea este formulata in termenul de 3 ani.

Un alt argument ca aprovizionarea toamna-iarna reprezinta drepturi de natura salariala este acela ca sumele respective au fost incluse in salarii asa cum a sustinut parata in intampinare si cum rezulta si din interpretarea prevederilor contractelor colective de munca.

Pe fondul cauzei

Cota de gaze reglementată de art. 187 din CCM la nivel de ramură se acordă potrivit aceluiași articol alin.2 "în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază", cuantumul și condițiile de acordare fiind stabilite prin CCM la nivel de unitate.

În CCM la nivel de unitate din anul 1997 la art. 176 alin 1 s-a prevăzut că "începând cu 01.06.1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază."

În contractele colective de muncă aplicabile la nivel de unitate în perioada 2005-2007, la art.187 alin. 1 s-a menționat expres că "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/ 1997".

Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța a reținut că cererea reclamantului sub acest aspect este neîntemeiată, dreptul solicitat fiind acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005, 2006, 2007.

Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și contravaloarea cotei de gaze naturale, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime si prin urmare acest capăt de cerere va fi respins.

Pentru aceleași considerente, instanța nu a reținut nici concluziile raportului de expertiza, si, in consecință, a respins cererea.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate susținând că, chiar dacă c/val, cotei de gaze a fost introdusă în salariu încă din anul 1997, acest drept este acordat prin CCM, an de an, iar aceasta diferă deoarece a fost scumpit în fiecare an.

Recursul este nefundat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură, salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin. 2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedre la alin. 1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în Anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.

Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceiași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la Contractul Colectiv de Muncă introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.

Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SC SA, în care se precizează la art. 176 alin. 1 că începând cu 01.06.1977 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale c e se acordă fiecărui salariat va fi inclusă în salariul de bază.

Din adresa nr. 1721/ 18.07.1997 emisă de rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1,27 în medie pe regie începând cu 01.07.1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.

Din adresele nr. 1738/21.07 1997 și nr. 1818/21.07.1997 rezultă faptul că acest coeficient de 1,27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe, care cuprinde și prevederile art. 176 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentatul și reprezentantul.

Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură.

Mai mult, din prevederile art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin Contractul Colectiv de Muncă din 1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.

Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 1998 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin Contractul Colectiv de Muncă pe anul 1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.

Susținerea reclamantului în sensul că, se impunea majorarea contravalorii cote de gaze naturale la care este îndreptățit deoarece în fiecare an au fost efectuate creșterea prețului acestora, este neîntemeiată nefiind înscrisă nici o prevedere, în acest sens în Contractul Colectiv de Muncă sau contractul individual de muncă al recurentului reclamant.

Față de cele prezentate Curtea constată că recursul este nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2429 din 16 iunie 2009 pronunțată de tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.

Irevocabilă

Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2010

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

2ex/

Red.jud. -/21.01.2010.

Jud.fond /

Președinte:Marin Covei
Judecători:Marin Covei, Florența Carmen Cojocaru, Corneliu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Craiova