Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1504/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1504
Ședința publică din 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de pârâții recurenți Ministerul Justiției B și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, împotriva sentinței civile nr.801/17.12.2007 în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C-S, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, cauza este lăsată în pronunțare.
CURTEA
După deliberare, asupra cauzei de față, constată:
Prin sentința civilă nr.801 din 17 decembrie 2007 Tribunalului C-S s-a admis acțiunea reclamanților, și, în contradictoriu cu Ministerul Justiției B, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, Tribunalul C-S și în consecință: pârâții au fost obligați să plătească reclamanților sus-menționați sumele actualizate cu rata inflației începând cu data de 01.02.2007 și până la data plății efective, reprezentând diferențe salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007 raportat la indemnizația de încadrare brută lunară din luna decembrie 2006; de 2%, începând cu 01.04.2007 în raport cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna martie 2007 și de 11%, începând cu 01.10.2007 raportat la indemnizația de încadrare brută lunară din luna septembrie 2007.
Totodată, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, respectiv magistrați în cadrul, Judecătoria Caransebeș.
Fiind părți a unui raport juridic de muncă, reclamanților li se naște dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limitări și restrângeri datorate devalorizării monedei naționale, precum și dreptul la tratament egal în materie de salarizare.
Majorările salariale anuale pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor, au fost aplicate doar anumitor categorii socio-profesionale din sistemul bugetar, nu și reclamanților în mod discriminatoriu, fără nicio justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, deși criteriul acordării indexărilor pe anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă, față de dispozițiile art. 1 din G nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002 potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
De asemenea, instanța a constatat că, în speță, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are calitate procesuală de pârât ci s-a citat și i se va comunica hotărârea pronunțată având în vedere dispozițiile art. 27 din OG nr. 137/2000, republicată.
Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Ministerul Justiției.
În cererea de recurs, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința ca fiind nelegală, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și scoaterea sa din cauză, cu aceleași motivări arătate la instanța de fond, în sensul că acest minister nu trebuie confundat cu statul și bugetul de stat, fiind ordonator principal de credite și nu poate fi obligat la plata salariaților altor instituții; între pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reclamanți și instituțiile pârâte nu există raporturi de muncă.
În recursul declarat, Ministerul Justiției a criticat sentința pentru nelegalitate, apreciind că art. 2 și art. 6 lit. c din nr.OG137/2000, textele de lege pe care instanța de fond le-a reținut pentru a pronunța această sentință, sunt neconstituționale, în măsura în care prin aplicarea acestora se permite instanțelor de judecată să cenzureze soluția aleasă de legiuitor și să acorde drepturile salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii profesionale decât reclamanților, creându-se astfel pe cale judiciară sisteme paralele de salarizare celor instituite prin actele normative.
Ca atare, a solicitat sesizarea Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor 2 și art. 6 lit. c din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Recurenta a criticat sentința pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.4 din Codul d e procedură civilă, arătând că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești, consacrând un drept care nu este prevăzut în legislația în vigoare, atribuindu-și atribuții de legiferare.
Un alt motiv de recurs a fost cel invocat la pct.9 al art.304 din Codul d e procedură civilă, în sensul că prezenta situație nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării, astfel cum aceasta a fost dată de Ordonanța nr.137/2000, iar reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi, în favoarea unor persoane ori reglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000, care privește acte sau fapte, acțiuni ori omisiuni prin care se restrânge exercițiul în condiții de egalitate a unor drepturi recunoscute de lege, iar nu asupra unor reglementări cuprinse în legi sau ordonanțe.
Examinând recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și a prevederilor art. 304 pct.3, 4, 9 Cod procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursurile nefondate, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul fondului, prima instanță a interpretat corect dispozițiile legale incidente în speță, nefiind dat motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Reclamanții sunt magistrați în cadrul Judecătoriei Caransebeș (unitate bugetară). Persoanele din acest cadru al sistemului bugetar sunt parte a unui raport juridic de muncă, guvernat de Codul muncii, prestând o muncă și, ca efect al acestor premise, li se naște dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limitări și restrângeri datorate devalorizării monedei naționale, precum și dreptul la tratament egal în materie de salarizare(art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c, și lit.f, art.154 alin.3, art.165 și 155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003).
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, tuturor persoanele care se află în aceeași situație(a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariului datorită creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației), trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: indexările salariale anuale.
Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică(nu doar comparabilă) cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul primirii unui salariu erodat de inflație la fel ca și restul personalului, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexărilor pe anul 2007 este unul și același:creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
În concluzie, după cum corect a sesizat și tribunalul, prin neacordarea adaosurilor salariale, constând în majorările anuale, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalul.
Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor 2 și art. 6 lit. c din OG nr.137/2000 este inadmisibilă, neexistând nicio contradicție între textele invocate din ordonanță și prevederile constituționale, însăși recurentul Ministerul Justiției arătând că situația de a extinde pe cale judiciară, sfera beneficiarilor unor norme juridice, în temeiul art. OG nr.137/2000 echivalează cu o încălcare nepermisă a art.1 alin.4 din Constituție care reglementează principiul separației puterilor în stat.
Critica arătată se circumscrie cazului de casare prevăzut la art. 304 punctul 4 cod procedură civilă, Curtea examinându-l ca atare.
Tribunalul nu și-a depășit atribuțiile, și nu a intrat în sfera puterii legiuitoare.
Analizând situația în care se află reclamanții în raport cu alte categorii socio-profesionale,și criteriile tratamentelor diferențiate,s-a concluzionat că reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin. 1-3, art.6 din OUG nr.137/2000, întrucât le-au fost refuzate indexările salariale pe anul 2007, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui adaos(condiția existenței creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației, concomitent cu indexarea indemnizațiilor și salariilor restului personalului bugetar), ci sub pretextul că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu(art.2 alin.1 din OUG nr.137/2000).
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală în cauză, deoarece acesta este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului local de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestora.
Totodată, conform art.19 din Legea nr. 500/2002, se instituie răspunderea acestui minister pentru elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor nu rezidă din calitatea de ordonator principal de credite, ci din calitatea de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice.
Motivul de recurs prevăzut la pct.7 a art.304, nu se regăsește în hotărârea recurată, observându-se că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină, motivele nefiind contradictorii sau străine de natura pricinii. Astfel, motivarea este clară, precisă, răspunzând în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de reclamanți și respectiv la apărările pârâților, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Față de cele ce preced, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin C-S, împotriva sentinței civile nr. nr.801 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S, vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 801/17.12.2007, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.
PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
În concediu de odihnă
VICEPREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
Red. / 28.07.2008
Tehnored. /1.08.2008/2 ex.
Prima instanță: și -Trib. C-
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Maria Ana
