Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1506/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1506
Ședința publică din 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de reclamantele recurente, împotriva sentinței civile nr. 792 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr.3210/115/200, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI B, MINISTERUL FINANȚELOR B, TRIBUNALUL C-S, REȘIȚA ȘI CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, cauza este lăsată în pronunțare.
CURTEA
După deliberare, asupra cauzei de față, constată:
Prin sentința civilă nr.792 din 14 decembrie 2007 Tribunalului C-S, a fost respinsă acțiunea reclamantelor, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției - B, Ministerul Economiei și Finanțelor - B, Tribunalul C-S, Reșița și Curtea de Apel Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, respectiv consilieri de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C-S, iar drepturile salariale ale acestora sunt reglementate prin lege specială, respectiv Legea nr. 327/2006, care nu prevede dispoziții referitoare la actualizarea salariilor prin indexarea acestora, ci doar drepturile de care beneficiază această categorie profesională.
S-a arătat că reclamantele nu pot beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor, fiind salarizați în temeiul unei legi speciale, iar cu privire la discriminare, s-a reținut că aceasta nu poate fi invocată ca temei pentru pretențiile afirmate, deoarece prevederea unor drepturi în beneficiul altei categorii profesionale este o opțiune a legiuitorului atâta vreme cât sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantele, și solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii constând în obligarea pârâților la indexarea salarială aprobată prin nr.OUG 10/31.10.2007 pentru personalul bugetar salarizat ( 5% începând cu data de 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, 2% începând cu data de 01.04.2007 în raport cu luna martie 2007, 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007);obligarea pârâților la plata dobânzilor legale conform art. 3 alin.3 din OG. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzilor legale pentru obligațiile bănești raportat la sumele datorate; operarea în cărțile de muncă a mențiunilor referitoare la majorările salariale; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în măsura în care acestea vor fi efectuate și dovedite.
În motivarea cererii de recurs au arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, deoarece prin analiza modului de acordare a indexărilor, s-a reținut că este vorba de o discriminare legală prin omisiune, prevăzută de art. 2 alin.3 și alin.4 din nr.OUG 137/2000, care prevăd: "sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane și că orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant, o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane". Ori, prin indexarea veniturilor salariale numai a unor categorii profesionale din sectorul bugetar și omiterea consilierilor de probațiune de la beneficiul acestor drepturi salariale, se consideră că există o situație discriminatorie în raport cu celelalte categorii de salariați ai statului.
În drept și-au întemeiat recursul pe prevederile art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 1-3 din nr.OG 137/2000 republicată, art. 1-4 din nr.OUG 10/2007, nr.OG 16/2007, OG. nr. 27/2007 și s-a anexat copia sentinței civile nr. 18/09.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr-.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la recursul declarat, solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
A precizat că argumentele recurenților nu sunt justificate, neputându-se pune în discuție incidența dispozițiilor nr.OG 137/2000, în lipsa unui text de lege care să recunoască acestora dreptul pretins, iar reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, concluzionând că nu există temei legal pentru acordarea majorărilor solicitate de recurenți.
Analizând recursul declarat de reclamante, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul întemeiat.
Astfel, reclamantele-recurente au calitatea de consilieri de probațiune în cadrul Tribunalului C-S (unitate bugetară). Persoanele din acest cadru al sistemului bugetar sunt parte a unui raport juridic de muncă, guvernat de codul muncii, prestând o muncă și, ca efect al acestor premise, li se naște dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limitări și restrângeri datorate devalorizării monedei naționale, precum și dreptul la un tratament egal în materie de salarizare(art. 5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a,art. alin. 2 lit.c și lit.f, art.154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003).
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, tuturor persoanelor care se află în aceeași situație(a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariului datorită creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației), trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: indexările salariale anuale.
Din moment ce reclamantele sunt într-o situație identică(nu doar comparabilă) cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul primirii unui salariu erodat de inflație la fel ca și restul personalului, rezultă că nu pot fi tratate diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexărilor pe anul 2007 este unul și același:creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
Se va reține în acest sens, faptul că prin nr.OG 10/31.01.2007, tuturor demnitarilor numiți sau aleși, judecătorilor Înaltei curți de Casație și Justiție, Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta curte de casație și Justiție și adjuncții săi, judecătorilor Curții constituționale, tuturor funcționarilor publici și tuturor salariaților contractuali ai statului le-au fost acordate majorări salariale de 5% începând cu 01 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2" începând cu 01 aprilie 2007 și de 11" începând cu 01 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, pentru acoperirea inflației.
Această majorare reprezintă în fapt o indexare a salariilor cu rata inflației, ca urmare a devalorizării monedei naționale, în scopul acoperirii prețurilor la produsele agricole și industriale și a tarifelor la prestările de servicii practicate în economie.
În concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale, constând în majorările anuale, reclamantele au fost în mod evident și grav discriminate, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalului din sistemul bugetar, care au beneficiat de aceste majorări.
Reclamantele au mai solicitat obligarea pârâților și la plata dobânzii legale, cerere neîntemeiată, întrucât plata acesteia este reglementată prin art.3 alin. 3 din G nr. 9/2000 care se referă numai la obligațiile comerciale.
În conformitate cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil, avându-se în vedere devalorizarea continuă a sumelor de bani datorate, se va dispune actualizarea lor, în raport de indicele de inflație. Actualizarea în raport de rata inflației nu adaugă nicio penalizare la sumele datorate, ci doar are menirea de ale conserva, astfel încât sumele de bani datorate și plătite reclamanților să aibă valoarea reală din momentul în care le-ar fi trebuit achitate, potrivit respectării principiului echității și executării cu bună credință și întocmai a obligațiilor legale.
Prin aceeași acțiune, reclamantele au chemat în judecată și statul român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor fără a se preciza obiectul pretențiilor, iar față de dispozițiile Legii nr. 500/2002, acest minister neputând fi confundat cu Statul Român, sau cu bugetul de stat, cererea va fi respinsă.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă,raportat la art. 304 pct. 9, Curtea va admite recursul declarat de către reclamante, modificând în tot sentința recurată în sensul admiterii acțiunii, respingând acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, în reprezentarea Statului Român.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantele, și împotriva sentinței civile nr. 792/14.12.2007, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției - B, Ministerul Economiei și Finanțelor - B, Tribunalul C-S, Reșița și Curtea de Apel Timișoara.
Modifică în tot sentința civilă sus-menționată și în consecință:
Admite acțiunea reclamantelor.
Obligă pârâții: Ministerul Justiției, Tribunalul C-S și Curtea de Apel Timișoara, în solidar, să plătească reclamanților majorările salariale de 5% începând cu 1 ianuarie 2007 în raport de luna decembrie 2006, 2% începând cu 1.04.2007 în raport de luna martie 2007 și 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport de luna septembrie 2007, actualizat în raport de inflație la data plății.
Respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.
PREȘEDINTE, Pt.JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
În
VICEPREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
Red. /29.07. 2008
Tehnored. /30.07.2008/2 ex.
Prima instanță: și -Trib. C-
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Maria Ana
