Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1507/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1507
Ședința publică din 17 iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Sandovici Vasilica
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Maria Biberea
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții: a, împotriva sentinței civile nr.326 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor așa cum prevede art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată procesul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CU RTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanții a, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, plata sporului de fidelitate începând cu octombrie 2004 și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii până la data executării hotărâri și să se efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele lor de muncă, precum și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat că fac parte din personalul de specialitate, auxiliar și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S, fiind tratați discriminatoriu în raport cu magistrații cărora li se acordă sporul de fidelitate începând cu 3 ani vechime în instituție.
Situația prezentată contravine prevederilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind interzicerea discriminării, dar și dispozițiilor art.16 din Constituția României, considerând ca întemeiate pretențiile lor, în conformitate cu prevederile art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, modificată și completată prin Legea nr.324/2004.
În cauză, s-au formulat întâmpinări de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerului Economiei și Finanțelor.
Ministerul Publica solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu poate fi confundat cu Statul Român și nici cu bugetul acestuia pentru a fi obligat la plata diferențelor de spor de fidelitate, iar sarcina suplimentării cheltuielilor de personal ale Ministerului Public, revine Guvernului României, conform art.18 din Legea nr.486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că potrivit art.16 - 20 din nr.OG137/2000R, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de ordonanță, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și-n orice domeniu de activitate.
A arătat că potrivit dispozițiilor art.27 din nr.OG137/2000R nu poate fi citat în calitate de pârât, practic având calitatea de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Prin sentința civilă nr.326 din 12 martie 2008 Tribunalului C-S, s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de către pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de către pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocate de către pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor și s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, iar pe fond, acțiunea reclamanților a fost respinsă, cât și cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că sporul de fidelitate acordat prin nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor nu a creat o discriminare între magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor, și nu a defavorizat în mod nejustificat categoria personalului auxiliar de specialitate întrucât deși își desfășoară activitatea în aceleași condiții în unitățile judecătorești,această diferențiere cu privire la sporul de fidelitate nu este arbitrară, datorându-se faptului că ne aflăm în prezența unor categorii profesionale diferite care își desfășoară activitatea în domeniul justiției, având atribuții și responsabilități diferite, fiind justificată de conținutul concret diferit al funcțiilor ocupate, de pregătirea profesională diferită și de responsabilitățile diferite pe care le implică cele două categorii de funcții.
Diferențierea sporului între magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu constituie o încălcare a prevederilor art.6 din Codul muncii și art.1 alin.2 lit. e pct.1 din nr.OG137/2000, și nu constituie un tratament diferențiat, discriminatoriu între categoriile profesionale aparținând aceluiași sistem.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, reiterând motivele arătate în petitul acțiunii, în sensul că au înțeles să formuleze acțiune în instanță pentru a primi sporuri de fidelitate prin care să se elimine diferența de spor de fidelitate pe care o prevăd dispozițiile OUG27/2006 privind salarizarea personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor.
Au mai arătat recurenții, în esență, faptul că neaplicarea acelorași valori ale cuantumului sporului de fidelitate precum magistrații, are caracter discriminatoriu, în cauză devenind incidente dispozițiile art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, modificată și completată.
Au considerat acțiunea promovată ca fiind întemeiată, întrucât modul de stabilire prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării reglementat de nr.OG137/2000, iar argumentele invocate sunt întemeiate în raport de prevederile art.1 alin.3 din această Ordonanță, cât și de Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În drept, și-a întemeiat recursul pe prevederile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare la recursul declarat, solicitând respingerea acestuia, arătând, în esență, că nu este dat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, nefiind vorba de existența vreunei discriminări a activității personalului auxiliar al instanțelor raportat la magistrați.
Pe de altă parte, din dispozițiile art.5 și art.6 din Codul muncii și din dispozițiile nr.OG137/2000, rezultă că trebuie să existe o legătură de cauzalitate între diferența de tratament și categoriile de discriminare interzise de lege, ori în acest caz nu se poate identifica o legătură de cauzalitate între acestea și tratamentul diferențiat.
Examinând sentința pronunțată în raport de actele și lucrările dosarele și cu motivele de recurs invocate, Curtea constată recursul reclamanților nefondat.
Astfel, prin OUG nr.27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, a fost stabilit un spor de fidelitate pentru magistrați, în cuantumul următor:
- de la 3 ani la 5 ani - 10%
- de la 5 ani la 10 ani - 15%
- de la 10 ani la 15 ani - 20%
- de la 15 ani la 20 de ani - 25 %
- peste 20 de ani - 30%.
Sporul de fidelitate pentru personalul auxiliar al instanțelor și parchetelor a fost stabilit prin nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor, prevăzându-se următorii coeficienți.
- de la 5 ani la 10 ani -5%
- de la 10 ani la 15 ani - 10%
- de la 15 ani la 20 de ani - 15 %
- peste 20 de ani - 20%.
Prin modul în care sporul de fidelitate este reglementat în cele două acte normative privind salarizarea, nu există vreo discriminare, deoarece cele două categorii socio-profesionale se află în situații diferite.
Corpul magistraților exercită în cadrul instanțelor puterea judecătorească în stat, beneficiind de un statut propriu și lege de salarizare distinctă, în timp ce personalul auxiliar de specialitate constituie o categorie profesională aparte, având de asemenea un statut propriu și un sistem de salarizare distinct.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în situații similare și comparabile, fără ca aceasta să se bazeze pe o "justificare rezonabilă și obiectivă", sens în care a fost și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În mod greșit a apreciat tribunalul, după analiza unor acte normative interne și europene, prin care a fost consacrat principiul "nediscriminării și al egalității de tratament", că în speță s-a încălcat acest principiu, constatând existența unui tratament diferențiat și discriminatoriu între cele două categorii socio-profesionale, aparținând aceluiași sistem, în legătură cu eliminarea diferenței de spor de fidelitate, întrucât modul de stabilire prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a unor aspecte ce țin de statutul profesional a unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat de nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, coroborat cu prevederile art.6 din Codul muncii.
Față de situația personalului auxiliar al cărui statut este reglementat prin lege specială, Legea nr.567/2004, având și sistem de salarizare stabilit prin act normativ special, nr.OG8/2007, este evident că nu se poate reține o situație comparabilă sau analogă.
Legiuitorul căruia îi revine sarcina de a stabili sistemul de salarizare pentru sectorul bugetar a reglementat diferențiat modul de fidelizare a diverselor categorii profesionale din sistemul justiției, în funcție de natura și importanța funcției ocupate, complexitatea atribuțiilor specifice acesteia, nivelul studiilor, răspunderea funcției, element care determină și o salarizare diferită, fără însă a se evidenția în acest mod vreo atingere principiului egalității în fața legii.
În consecință, față de cele ce preced, în temeiul art.312 alin. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții a, împotriva sentinței civile nr.326 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții: a, împotriva sentinței civile nr.326/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați: Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.
PREȘEDINTE, PtJUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
În
VICEPREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Red. /28.07. 2008
Tehnored.: DV /2 ex./28.07. 2008
Prima instanță:Tribunalul C
Jud.,
Președinte:Sandovici VasilicaJudecători:Sandovici Vasilica, Mihail Decean, Maria Biberea
