Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1509/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1509
Ședința publică din 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de pârâtul Tribunalul Timiș și intervenientele și împotriva sentinței civile nr.514 din 26.11.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâții intimați Ministerul Justiției B, Curtea De Apel Timișoara Și Ministerul Finanțelor Publice B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, cauza este lăsată în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Timiș, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Timiș, Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând plata sumelor de bani cu aplicarea ratei indicilor de inflație la data efectuării plății, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 începând cu luna februarie 2004, la zi și în continuare și a sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor cadou și tichetelor de creșă prevăzute de Legea nr.193/2006, nr.HG 1317/2006 și Legea nr. 417/2006 de la data publicării actelor normative, la zi și în continuare, cu obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare în vederea plății acestor drepturi, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 29.10.2007, reclamanții au renunțat la capătul de cerere privind plata contravalorii tichetelor cadou și tichetelor de creșă.
În susținerea acțiunii lor, reclamanții au arătat că, în baza Legii nr. 142/1998, salariații din cadrul sectorului bugetar beneficiază de alocații individuale de hrană și de bilete de valoare sub forma tichetelor de masă însă pârâții nu le-au acordat aceste drepturi salariale deși au calitatea de angajați, lucrând în sector bugetar, la Judecătoria Deta.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, art. 1 și 2 din Legea nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou, Constituția României și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâtul Tribunalul Timișa depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, motivat de faptul că aceștia nu sunt îndreptățiți să primească sumele solicitate, raportat la dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, arătând că, acordarea tichetelor de masă nu constituie o obligație legală ci una facultativă a angajatorului, legiuitorul lăsând la aprecierea acestuia posibilitatea de a acorda salariaților astfel de beneficii.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus la dosar întâmpinare solicitând, în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Finanțelor și, în subsidiar, respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, a arătat că cele două instituții au legi de organizare distinct, și nu există raporturi juridice de muncă și nici raporturi juridice în materie fiscală.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată întrucât reclamanții nu sunt salariați ai Ministerului d e Finanțe.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, cu motivarea că tichetele solicitate se pot acorda în limitele bugetului de stat, iar orice instituție publică finanțată de la bugetul de stat era în imposibilitate de a acorda asemenea drepturi, întrucât în anii 2003, 2004, 2005, și 2006 s-a prevăzut prin legile bugetului de stat, în mod imperativ că "în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 25 aprilie 2007, Tribunalul Timișa dispus scoaterea cauzei de pe rol și a trimiterea dosarului Curții de Apel Timișoara pentru soluționarea cererilor de abținere formulate de judecătorii și asistenții judiciari repartizați să judece cauza.
Prin încheierea nr. 56, pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoaraa admis cererile de abținere formulate de judecătorii și asistenții judiciari și a trimis cauza Tribunalului C-S spre competentă soluționare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 07.06.2007, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 514/26.11.2007 a Tribunalului C-S s-a admis excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice, iar pe fond s-a admis în parte acțiunea reclamanților, în sensul că pârâții au fost obligați să plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masă cuvenite acestora și neacordate pe perioada februarie 2004 -26 noiembrie 2007 și intervenienților, și contravaloarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou cuvenite pe perioada septembrie 2004-26 noiembrie 2007, sumele urmând a fi actualizate la data plății efective. S-a respins cererea reclamanților de acordare a acestor drepturi pe viitor.
Totodată, a fost respinsă cererea intervenienților, și de acordare a tichetelor de masă și a tichetelor cadou pe perioada februarie 2004-august 2004.
Tribunalul a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele și.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, constatând că nu există raporturi de muncă între reclamanți și această unitate.
În ce privește fondul cauzei, s-a reținut că dreptul reclamanților la tichete de masă și tichete cadou este un drept de creanță, adică un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar de la apariția Legii nr. 142/1998 reclamanții nu au beneficiat de tichete de masă, făcând ca dreptul să fie lipsit de conținut, pârâții nejustificând nici o cauză de utilitate publică pentru această îngrădire. În consecință a considerat că în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 40 alin 2 lit. c din Codul civil, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998 și art. 1 din Legea nr.193/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Tribunalul Timiș și intervenientele și.
Pârâtul Tribunalul Timișa solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților și intervenienților, arătând că art.1 alin.1 și 2 din Legea nr. 142/1998 trebuie interpretat în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se pot acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, ei având un statut distinct, reglementat prin legi speciale, față de personalul contractual obișnuit.
Recurentul a mai susținut că beneficiile acordate sub forma tichetelor de masă reprezintă nu un drept, ci o vocație a celor angajați cu contract individual de muncă, fiind în același timp o facultate a angajatorului, și, mai mult, judecătorii și procurorii nu sunt angajați în baza unui contract individual de muncă, cerință legală pentru a beneficia de acordarea tichetelor de masă.
În fine, s-a arătat că această interpretare a textelor legale pe care reclamanții și intervenienții își întemeiază demersul judiciar este confirmată și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care a statuat deja asupra chestiunii de drept pe calea unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 14/18.02.2008.
Prin cererile de recurs formulate de către intervenientele și s-a solicitat modificarea în parte a sentinței civile nr. 514/26.11.2007 în sensul admiterii cererilor de intervenție a acestora.
În motivarea cererilor de recurs s-a arătat că instanța de judecată a admis cererea de chemare în judecată formulată și cererile de intervenție, cu excepția cererilor formulate de către cele două recurente, și u, motivat de faptul că nu au precizat obiectul cererii și nu au întemeiat-o în drept.
S-a susținut că aspectele reținute de către prima instanță sunt nelegale, întrucât recurentele au formulat cerere de intervenție pentru aceleași considerente ca și ceilalți intervenienți, cărora le-au fost admise cererile, fiind astfel discriminate prin soluția pronunțată de către tribunal.
Analizând recursul declarat declarat de pârâtul Tribunalul Timiș prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea îl constată întemeiat, și ca fiind nefondat, recursurile intervenintelor, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente speței.
În conformitate cu art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
De asemenea, alin. 2 al art. 1 din Legea nr. 142/1998 stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.
În același sens, la art. 5 din Norma din 14 ianuarie 1999 de aplicare a Legii nr. 142/1998 se prevede în mod expres că pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii fiecărui ordonator de credite la articolul bugetar "tichete de masă".
Art. 1 din Legea nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, stipulează că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, iar la art. 2 din același act normativ se arată pentru ce anume se pot utiliza tichete cadou, respectiv pentru companii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuieli de reclamă și publicitate și pentru cheltuieli sociale.
Din modul de redactare a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 și ale art. 1 din Legea nr. 193/2006 rezultă că angajatorul nu are obligația de a acorda în orice condiții tichete de masă, nefiind vorba de o normă imperativă.
Pentru unitățile din sectorul bugetar, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, însă prin legile bugetare anuale, inclusiv prin art. 24 din Legea bugetului de stat pe anul 2006, Legea nr. 379/2005, s-a prevăzut în mod expres că bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă, astfel că orice instituție publică finanțată de la bugetul de stat este în imposibilitate de acordare a unor asemenea drepturi.
Activitatea instanțelor de judecată este finanțată de la bugetul de stat, conform art. 113 din Legea nr. 304/2004.
În mod greșit a reținut instanța de fond că prin neacordarea tichetelor de masă, reclamanții ar fi discriminați în raport cu alte categorii de salariați din sectorul bugetar cărora li se acordă asemenea tichete, aplicându-se în mod discriminatoriu legea și încălcându-se în acest fel principiul egalității tuturor cetățenilor în fața legii, întrucât acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații comparabile, ceea ce în speță nu se verifică, iar prevederile legilor bugetului de stat menționate mai sus vizează toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
În același timp trebuie menționat că personalul din cadrul autorității judecătorești, inclusiv personalul auxiliar de specialitate beneficiază de drepturi salariale stabilite prin legi speciale, de natură să le asigure protecție socială, în care nu se regăsește și dreptul la acordarea tichetelor respective.
De altfel, în legătură cu problema de drept dedusă judecății, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 14 din 18 februarie 2008, printr-un recurs în interesul legii- soluție obligatorie pentru instanțe-,în sensul că:,dispozițiile art. 1 alin.1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în cazul în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație și acordarea a fost negociată prin contractele colective de muncă".
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin.1-3 raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, recursul declarat de pârâtul Tribunalul Timiș va fi admis, și modificată în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca nefondată.
Ca o consecință a respingerii acțiunii reclamanților, și pentru considerentele arătate, având în vedere că și intervenientele și prin cererile de intervenție în interes propriu, au formulat aceleași pretenții, reiterate în declarațiile de recurs, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursurile acestora vor fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de Tribunalul Timiș împotriva sentinței civile nr. 514 pronunțată de Tribunalul C-S la data de 26.11.2007, în dosar nr-.
Modifică în tot sentința civilă sus-menționată și în consecință:
Respinge, ca nefondată, acțiunea reclamanților.
Respinge, ca nefondate, recursurile intervenienților în interes propriu, și, declarate împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
În concediu de odihnă
VICEPREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
Red. / 28.07.2008
Tehnored. /29.07.2008/2 ex.
Prima instanță: și -Trib. C-
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Maria Ana
