Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 168/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 168
Ședința publică din 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtulMinisterul Educației, Cercetării și T, cu sediul în B, str. G-ral, nr. 28 - 30, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1505 din29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții: pârâtului recurent ai pârâților intimați, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local D, Grădinița Nr. 9 D, precum și reclamanta intimată.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 5 august 2008 sub nr-, reclamanta, prin reprezentant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T B, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local D și Grădinița Nr. 9 D, județul B, solicitând obligarea acestora la calculul și plata drepturilor bănești reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 și la daune interese pentru plata cu întârziere a acestor drepturi reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație, dobânda legală aferentă, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că are o vechime de peste 30 de ani în învățământ și, deși potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, trebuia să beneficieze de tranșe suplimentare de vechime, acestea nu i s-au acordat, nefiindu-i majorat corespunzător coeficientul de ierarhizare. Drept urmare, drepturile salariale au fost greșit calculate, inclusiv prin raportarea sporurilor la o bază mai mică.
În drept, pretențiile deduse judecății au fost întemeiate pe dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, art. 1079 alin. 2 raportat la art. 161 alin. 1 din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece nu are calitatea de angajator al reclamantei.
Pe fondul cauzei, a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, întrucât textul alineatului 2 al art. 50 din Legea nr. 128/1997, nu poate fi interpretat separate de textul alin. 1 al aceluiași articol, iar creșterea de 1/25 a coeficientului de ierarhizare prevăzut de tranșa de 30 - 35 de ani este făcută față de coeficientul de ierarhizare a tranșei anterioare de vechime de 25 - 30 de ani.
În drept, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat prevederile art. 10 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, nr.HG 538/2001 și Legea nr. 128/1997.
Prin sentința civilă nr. 1505 din 29.10.2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T B; admisă în parte acțiunea; obligați pârâții Consiliul Local D și Grădinița Nr. 9 D să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale dintre salariul efectiv încasat și cel calculat, cu luarea în considerare a creșterilor coeficientului de ierarhizare de 1/25 prevăzut de alin. 2 al art. 50 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada 01.07.2005 - 25.01.2007; obligați pârâții Consiliul Local D și Grădinița Nr. 9 D, să plătească reclamantei și sumele reprezentând reactualizarea în funcție de indicii de inflație a acestor diferențe, începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la plata efectivă, precum și dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000, aplicată la diferența respectivă, dobândă calculată de la data de 05.08.2008 și până la cea a plății efective și a respins ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Salarizarea personalului didactic din învățământ se realizează conform Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Acest fapt reiese, de altfel, și din titulatura și cuprinsul nr.OG 11/2007, aceasta referindu-se la "creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic".
Or, conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate". De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, "Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Deci, aceste texte de lege prevăd pentru personalul didactic, cumulativ, două categorii de tranșe de vechime: cele stabilite de lege, precum și câte o tranșă suplimentară care se acordă la împlinirea vechimii de 30, 35 și 40 de ani de activitate.
Această modalitate de interpretare a prevederilor legale invocate de reclamant este susținută și de faptul că, oricum, anexele Legii nr. 128/1997 introduse de nr.OUG 8/2000, precum și cele ale nr.OG 11/2007 prevăd coeficienți diferiți de multiplicare pentru toate tranșele de vechime stabilite de legiuitor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației și Cercetării
În motivarea acestei căi de atac recurentul pretinde că n-are calitate procesuală pasivă, nu are calitatea de angajator și nici aceea de ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
A mai arătat recurentul că la data de 1 septembrie 1997, prin Legea nr. 128/1997 au fost introduse trei tranșe suplimentare de vechime în învățământ, respectiv la 30,35 și peste 40 ani, create prin creșterea acordată în conformitate cu art. 50 al. 2 din lege. Creșterea de 1/25 s-a utilizat numai pentru crearea celor trei tranșe, ea nu constituie un spor care se acordă la niște salarii de bază existente.
În fine, același recurent susține că fiecare act normativ apărut ulterior Legii nr. 128/1997, are însumat și acest coeficient prevăzut de art. 50 (2) din Legea nr. 128/1997, care se calculează la tranșa anterioară de vechime și nu la coeficientul de ierarhizare în sine.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că recursul Ministerului Educației, Cercetării și T care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă, este nefondat.
Cât privește acțiunea dedusă judecății, recurentul menționat are calitate procesuală pasivă.
Alături de inspectoratele școlare județene, acestuia îi revin atribuții în domeniul finanțării învățământului, potrivit art. 33 lit. a din Normele Metodologice aprobate prin nr.HG 2592/2004.
De asemenea, potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Prin urmare, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, textul de lege citat statuează pentru personalul didactic, cumulativ, două categorii de tranșe de vechime, anume una stabilită de lege și, osebit, câte o tranșă suplimentară, care se acordă la împlinirea vechimii de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate didactică în învățământ.
Acest text de lege are un caracter imperativ, iar conținutul său se află în afara oricărei ambivalențe.
În fine, este de observat că, în dispozitivul hotărârii, recurentul nu figurează obligat direct, ci prin unitatea de învățământ respectivă, considerent pentru care și-a motivat pe fond recursul, in terminis.
Sub acest aspect, hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii, iar inexistența calității de angajator apare lipsită de vreo relevanță juridică de vreme ce nu el figurează obligat.
Cum nu sunt justificate criticile sale,
Văzând și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă,
Constatând nefondat recursul Ministerului Educației, Cercetării și T, în temeiul art. 312 din același cod, urmează, din considerentele expuse anterior, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtulMinisterul Educației, Cercetării și T, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.1505din29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Tehnored.
Ex.2 / 20.02.2008
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Sas Laura, Gheorghiu Neculai
