Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 177
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat deLIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, cu sediul în mun. B,-, județul B, în numele și pentru reclamanții:, - -, -, împotriva sentinței nr.1528din3 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanta recurenților, reclamanții recurenți, precum și reprezentanții pârâților intimați Școala nr. 2 D, Centrul Financiar " " D și Consiliul Local
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani, înregistrată sub nr- din 11.07.2008, Liga Sindicatelor din Învățământ B, în numele și pentru reclamanții, - -, -, membri de sindicat, a chemat în judecată pârâții Școala nr. 2 D, Centrul Financiar " " și Consiliul Local D, solicitând obligarea acestora la calcularea și la plata către reclamanți a drepturilor reprezentând primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2008, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de rata inflației, precum și la plata dobânzii legale, conform nr.OG 9/2000.
Motivând acțiunea, reclamanții au arătat că, atât salarizarea personalului didactic, cât și al personalului nedidactic, este reglementată prin Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, precum și alte acte normative care reglementează salarizarea personalului bugetar.
Au fost enunțate dispozițiile art. 48 și 50 din Legea nr. 128/1997, conform cărora, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, reclamanții susținând că, deși au solicitat acordarea primelor de concediu pe anii 2001 - 2008, li s-a comunicat refuzul acordării acestor prime.
S-a susținut în acest sens că, dreptul la acordarea acestor prime a fost reglementat prin contracte colective de muncă unice la nivel național nr- pentru anul 2003, nr. 2001/2005 pentru anii 2005 - 2006, nr-, pentru anii 2007 - 2010, încheiate în temeiul Legii nr. 130/1996, republicată.
Au fost evocate și dispozițiile art. 37 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003 - 2004, prin care s-a stabilit în mod expres că personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, care se acordă odată cu indemnizația de concediu, cuantumul acestei prime fiind egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu pentru personalul didactic, conform. 1350/2007 și cu salariul de bază din luna anterioară pentru personalul nedidactic.
Reclamanții au invocat și prevederile art. 2 din nr.OUG 146/2007, prin care s-a stabilit că, pentru personalul din sectorul bugetar, căruia, până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006, urmează să primească aceste drepturi în anul 2008, susținând că, în temeiul principiului egalității de șanse și tratament, reglementat prin dispozițiile art. 39 din Legea nr. 53/2003, trebuie să li se acorde acest drept, care nu poate fi restrâns decât în condițiile art. 53 din Constituție.
Pârâții, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Prin încheierea din 3 noiembrie 2008, din oficiu, instanța de fond a pus în discuție excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la calcularea și plata primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2001 - 2004, excepție pe care tribunalul a admis-o întrucât în intervalul 1 ianuarie 2001 - 1 martie 2003, când a intrat în vigoare Legea nr. 53/2003 erau relevante în materia prescripției extinctive dispozițiile art.16 din Decretul nr. 167/1958 și respectiv dispozițiile Legii nr. 168/1999, acte care prevedeau că dreptul de a solicita sume cu titlu de salarii neachitate sau alte prime ori indemnizații era supuse unei prescripții de 3 ani ce începea să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv momentul de la care erau datorate primele de vacanță. După 1.03.2003 prescripția a fost reglementată de dispozițiile art. 283 lit. c din Codul muncii care arată că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Tribunalul Botoșani, prin sentința civilă nr. 1528 din 3 noiembrie 2008, dispus următoarele:
- a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru primele de vacanță aferente perioadei 1.01.2001 - 31.12.2004 și pe cale de consecință le-a respins ca fiind prescrise;
- a respins, ca nefondată, acțiunea având ca obiect obligarea la plata primelor de vacanță aferente anilor 2005 - 2008, formulată de reclamanții:, - -, -, - prin reprezentant legal Liga Sindicatului din Învățământ, în contradictoriu cu pârâții Școala nr. 2 D, Centrul Financiar " " și Consiliul Local
Prin considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că, temeiul pretențiilor reclamanților rezultă din aplicarea unei clauze contractuale, respectiv dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pe când dispozițiile nr.OUG 146/2007 au în vedere doar modalitatea de plată a primelor de concediu de odihnă, reținând, prin încheierea pronunțată, incidența dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, respingând, ca prescrise, pretențiile reclamanților la prima de vacanță pentru anii 2001 - 2004.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut, în esență, că prin art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 s-a prevăzut că "personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă". S-a argumentat că, prin Legea nr. 128/1997, nu s-a prevăzut necondiționat și imperativ acordarea primelor de concediu, ci s-a reglementat doar îndreptățirea de a beneficia de aceste prime, dar în condițiile prevăzute de lege și contractul colectiv de muncă.
Conform susținerilor reclamanților, contractele colective de muncă unice la nivel național aplicabile în perioada 2005 - 2008 au prevăzut doar posibilitatea acordării primelor de vacanță prin contracte colective de muncă încheiate la celelalte niveluri.
În acest sens, art. 59 alin. 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 (care preia prevederile similare din contractul unic pentru 2005 - 2006) prevede că "Prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili că, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță".
Conform art. 37 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ, pentru anii 2003 - 2004, dispune următoarele:
"Părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii:
a) un premiu anual, conform Hotărârii Guvernului nr. 829/1994, Ministerul Educației, Cercetării și T făcând demersurile necesare în vederea acordării acestuia până la sfârșitul anului calendaristic;
b) un premiu lunar din suma de 2% din fondul de salarii; acest fond de premiere se utilizează lunar, sumele nefolosite putând fi utilizate în lunile următoarele, în cadrul aceluiași an calendaristic și în același scop;
c) un premiu dintr-un fond constituit în limita a 30% din totalul veniturilor nete realizate în unitățile și instituțiile de învățământ prevăzute în anexa nr. 6, care realizează venituri proprii, prin activități suplimentare față de cele prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli. Criteriile de acordare se stabilesc în comisia paritară de la nivelul unității/instituției de învățământ;
d) o primă de instalare, potrivit legii, indiferent de domiciliu;
e) salariații care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizație de cel puțin un salariu de bază;
f) salariații care se pensionează vor primi o diplomă de fidelitate pentru întreaga activitate desfășurată în învățământ, cu mențiuni personalizate, care se înmânează în prezența salariaților din unitate, împreună cu indemnizația prevăzută la lit. e);
g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu".
Potrivit adresei nr. 612//16.11.2007, la data de 12.11.2007 a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse un nou contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ sub nr. 596/12.11.2007, iar conform extrasului - din acest contract, prevederile art. 37 sunt identice cu cele ale contractului anterior, mai sus citate.
Din analiza dispozițiilor art. 37 din acest contract rezultă că părțile contractante au prevăzut beneficiul unor premii, cu indicarea exactă a cuantumului acestora și a surselor de finanțare, iar la litera gaf ost menționată "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
S-a reținut că, reclamanții nu au indicat și dovedit existența vreunei alte reglementări legale care să prevadă în mod expres, pentru personalul din învățământ, acordarea primei de vacanță sau nivelul acesteia, rezultă că sintagma "în condițiile legii" nu se poate referi decât la veniturile proprii, respectiv la modalitatea de constituire a acestora și de efectuare a cheltuielilor corespunzătoare.
Față de dispozițiile art. 157 alin. 2 din Codul muncii rezultă că, în cauză, este vorba doar despre veniturile proprii ale unității de învățământ și nici într-un caz despre veniturile proprii ale consiliilor locale sau județene, întrucât, prin contracte colective de muncă, nu pot fi negociate clauze care să încalce prevederile legale și să stabilească obligații în sarcina unor părți care nu au participat la negocierea contractelor.
Au fost evocate și prevederile cuprinse în Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin nr.HG 538/2001, respectiv art. 1, conform căruia, "cheltuielile de finanțare se asigură prin bugetele locale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat", cu indicarea în concret a cheltuielilor finanțate de la bugetul de stat și a celor alocate din bugetele locale, dar și modul de utilizare a veniturilor extrabugetare ale învățământului preuniversitar de stat.
Au fost enunțate prevederile art. 13 din aceste norme, conform cărora, "unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot utiliza, pe lângă finanțarea proporțională și finanțarea complementară și alte surse de venituri realizate conform legii și anume: venituri proprii provenite din activitatea de producție (ateliere, școală, ferme agricole etc.), prestări servicii, taxe de la persoane fizice și persoane juridice, venituri din închirieri de spații, donații, sponsorizări și alte venituri din activitatea de învățământ, activități cultural-educative ale internatelor și cantinelor pentru preșcolari și elevi".
S-a concluzionat de instanța de fond că, potrivit actelor normative enunțate, acordarea primelor de concediu de odihnă pentru personalul didactic este condiționată de dovedirea realizării de către unitatea de învățământ a unor venituri extrabugetare, a faptului că, după efectuarea cheltuielilor pentru activitățile extrabugetare, a rămas un excedent ce poate fi folosit pentru acordarea primelor de vacanță, au prioritate față de alte necesități ale instituției și cum în cauză nu s-a dovedit existența unor venituri proprii, iar instanța de judecată nu poate cenzura decât sub aspect procedural decizia unității de învățământ de a stabili necesitățile concrete și rangul de prioritate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Liga Sindicatelor din Învățământ B, în calitate de reprezentant al reclamanților, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit a reținut instanța de fond că eventuala lipsă a fondurilor proprii ale unităților școlare ar atrage caracterul nefondat al acțiunii.
În acest sens, recurenții au susținut că, prin textele invocate, nu s-a făcut referire la veniturile proprii ale instituției de învățământ, ci se face referire la veniturile proprii ale instituției care este obligată la asigurarea unității de învățământ din cadrul învățământului preuniversitar de stat, concluzie ce s-ar desprinde din analiza dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 128/1997, coroborate cu dispozițiile nr.HG 538/2001 și dispozițiile corespunzătoare în contractul colectiv de muncă la nivel de învățământ, cu referire la dispozițiile art. 37 alin. 1 lit.
Au mai susținut recurenții că, prin contractul colectiv de muncă, nu se face trimitere limitativă la veniturile proprii ale școlii, fiind utilizată doar expresia de "venituri proprii" la modul general, așa încât rezultă că era vorba despre veniturile proprii ale instituției sau instituțiilor obligate la finanțarea acelei unități școlare, iar potrivit art. 1 din nr.HG 538/2001, instituția obligată să asigure finanțarea învățământului preuniversitar de stat este consiliul local al unității administrativ-teritoriale.
Recursul, nemotivat în drept, dar care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că, prin cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, recurenta Liga Sindicatelor din Învățământ a criticat sentința doar sub aspectul respingerii, ca nefondată, a acțiunii reclamanților privind acordarea primelor de concediu de odihnă pentru anii 2005 - 2008.
Potrivit art. 95 alin. 1 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic "personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din legislația în vigoare, din prezentul statut, din Carta universitară, precum și din prevederile contractului colectiv de muncă".
Cu privire la concediul de odihnă al acestei categorii de personal, reglementarea enunțată stabilește, prin art. 103 lit. a, pentru cadrele didactice, "dreptul la concediu anual cu plata în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale", prin această lege nefiind reglementat și dreptul la prima de concediu de odihnă.
Este adevărat că, prin art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, s-a stabilit că, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și contractul colectiv de muncă, motiv pentru care, instanța de fond a făcut o analiză detaliată a dispozițiilor cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003 - 2004, respectiv a art. 37 alin. 1 lit. g, care prevede, pentru personalul din învățământ, "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
Pentru perioada ulterioară anilor 2001 - 2004, reclamanții au invocat ca temei legal contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2005 - 2006, respectiv contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, încheiate în baza Legii nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 59 alin. 1 din contractul de muncă 2001 din 31.01.2005 privind contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006, publicată în partea V nr. 1 din 22.02.2005, s-a prevăzut că, pe durata concediului de odihnă, salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din luna în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu, precum și prevederea înscrisă la art. 59 alin. 3, conform căreia "prin contracte colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili că, în raport de unitățile economico-financiare al unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță", o dispoziția similară fiind reglementată și prin art. 59 alin. 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, nr. 2895/21 din 29.12.2006, publicat în partea V nr. 5/29.01.2007.
Din interpretarea acestor texte rezultă că acordarea primei de concediu nu constituie o obligație pentru unitatea angajatoare, din moment ce acest contract colectiv de muncă valabil pentru anii 2005 - 2006, respectiv 2007 - 2010 utilizează, prin art. 59 alin. 3, sintagma "se poate stabili o primă de vacanță", respectiv "în funcție de posibilitățile economico-financiare".
Totodată, în mod corect instanța de fond a reținut că veniturile proprii privesc unitatea de învățământ și nicidecum unitatea administrativ teritorială prin care se asigură finanțarea de la bugetul de stat sau bugetele locale, un argument în plus fiind și faptul că raporturile de muncă se derulează între unitățile de învățământ și personalul didactic.
Față de cele reținute, nefiind date motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, în numele și pentru reclamanții:, - -, -, împotriva sentinței nr. 1528 din3 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red..
Jud.fond: I,.
Tehnored.
Ex.2 / 25.02.2009
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Sas Laura, Gheorghiu Neculai
