Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1942/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1942/R-CM
Ședința publică din 15 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta COMUNA PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.391/CM din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-pârâtă Comuna prin Primar, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia pentru intimații-reclamanți și intimații-pârâți Școala -, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, intimatul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a depus la dosar întâmpinare și hotărâri judecătorești pronunțate în alte cauze.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 alin. 2 Cod procedură civilă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 31.10.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții C, scu, -, -, -, I, -, -, reprezentați de Sindicatul Preuniversitar Muntenia au chemat în judecată pe pârâții Școala -, Comuna, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la calcularea corectă și plata sumelor reprezentând prima de vacanță pe anii 2001-2008 și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective iar pârâta Școala - la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că fac parte din categoria personalului contractual bugetar și beneficiază de salariu sub formă de indemnizație la fel ca funcționarii publici.
În vederea aplicării principiului egalității de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2007 potrivit dispozițiilor art. 35(2) din Legea nr. 188/1999, republicată, care precizează că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Asupra acestui aspect s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Deciziile nt. XXIII/2005 și XII/2007 stabilind că prima de concediu se cuvenea polițiștilor, respectiv magistraților și personalului auxiliar.
Prin nr.OUG 146/2007 s-a aprobat plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, actualizate cu indicele de inflație, salariaților din sectorul bugetar, funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special, personalului auxiliar din sistemul justiției și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale.
Prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal bugetar și nu numai celor care au calitatea de funcționari publici se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor întrucât toți desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Drepturile salariale privind prima de concediu pentru peioada 2001-2006 nu sunt prescrise deoarece potrivit prevederilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Pârâții refuză să pună în practică prevederile nr.OUG 146/2007, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 41 din Constituția României, ale art. 1 din nr.OG 137/2000, ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu este angajatorul membrilor de sindicat și nu are obligația de calculare și plată a drepturilor salariale ale acestora.
A mai invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune, susținând că acțiunea poate avea ca obiect acordarea primelor de vacanță doar pe trei ani anteriori introducerii acțiunii.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii întrucât Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic nu prevede acest drept pentru această categorie de personal.
Prin sentința civilă nr. 391/CM/23.02.2009, Tribunalul Argeșa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și și, în consecință, a respins acțiunea reclamanților față de acesta.
A admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 2001 - 30.10.2005 și, în consecință, a respins solicitarea reclamanților în acest sens.
A respins acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
A admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta Școala - să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 31.10.2005 - 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâta Comuna să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și a fost apreciată ca întemeiată, deoarece între acest minister și reclamanții - membri de sindicat - nu există raporturi juridice de muncă, primul nefiind angajatorul celor din urmă. Mai mult, ministerul nu are nici calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, întrucât, potrivit art. 13 din nr.OUG 32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Reținând că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, tribunalul a apreciat că nu se mai poate lua în discuție excepția invocată de această parte, respectiv excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Excepția a fost invocată însă din oficiu de către instanță, reținându-se că este întemeiată pentru perioada 2001 - 30.10.2005, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 166 alin. 1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
La rândul său, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de - Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
S-a reținut că acest drept nu a fost niciodată suspendat, așa încât în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile nr.OUG 146/2007, aceasta din urmă referindu-se la aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.
Cum dreptul la prima de vacanță nu a fost suspendat, s-a reținut că nu se poate vorbi nici de o întrerupere a cursului prescripției extinctive.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit art. 241 alin. 1 Codul muncii, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, iar art. 8 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007 - 2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art. 37 lit. g) din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Conform art. 30 alin.1 și 2, cap. V, din Legea nr. 130/1996, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea, conform celor de mai sus, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 161 alin. 4 din Codul muncii cu privire la actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective.
Tribunalul a acordat aceste drepturi numai până la data de 31.12.2008, întrucât nu se poate substitui voinței părților în stabilirea clauzelor contractuale, iar pentru viitor acest drept ar putea să nu mai fie negociat între părți.
Întrucât mențiunile privind prima de vacanță nu se evidențiază în carnetul de muncă, a fost respinsă solicitarea reclamanților în acest sens.
Având în vedere prevederile Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr. 286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG 17/2006, precum și dispozițiile art. 13 din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, a fost obligată pârâta Comuna să vireze celeilalte pârâte fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Întrucât între reclamanți și Inspectoratul Școlar Județean A nu există raporturi juridice de muncă, tribunalul a respins acțiunea reclamanților față de acest pârât.
Cererea de plată a cheltuielilor de judecată a fost respinsă, întrucât la dosar nu s-au găsit dovezi în acest sens.
Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, pârâta Comuna, reprezentată de primar, criticile de nelegalitate și netemeinicie fiind următoarele:
- Hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În mod nelegal instanța nu a ținut seama de lipsa calității procesuale pasive a Comunei, cu toate că între aceasta din urmă și cadrele didactice nu există raporturi juridice de muncă.
De altfel, au fost încălcate și dispozițiile art. 241 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, potrivit cărora contractele colective de muncă sunt opozabile numai angajatorilor și angajaților.
Inspectoratul școlar județean este angajatorul reclamanților, prin urmare, față de acesta trebuia admisă acțiunea.
- Într-un alt motiv de recurs se susține că hotărârea instanței de fond este atât netemeinică și nelegală, cât și imposibil de pus în executare. Datorită cuantumului ridicat al drepturilor bănești acordate, Comuna se află în imposibilitatea de a vira fondurile necesare achitării primelor de vacanță ale personalului didactic.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean Aaa rătat că potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea învățământului nr. 84/1995 și ale art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, calitatea de angajator al cadrelor didactice o are directorul unității de învățământ cu personalitate juridică.
Iar potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, cu modificările ulterioare, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Prin urmare, se susține, instanța de fond a reținut în mod corect că inspectoratul școlar județean nu are calitate procesuală pasivă.
Apărările intimatului Ministerul Educației, Cercetării și față de recurs au fost următoarele:
Sumele de bani reprezentând drepturile salariale ale personalului didactic sunt cuprinse în bugetul autorităților locale conform prevederilor art. 13 (1) din nr.OUG 32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare și prevederilor art. 16 și 18 din nr.HG 538/2001 privind aprobarea normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Recursul nu este fondat.
Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de - Învățământ nr. 5521/01/9.01.2004 prevede la art. 39 alin. (1) că în vederea acordării la timp a tuturor drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ, potrivit legii și acestui contract, prin urmare în vederea acordării la timp și a primei de vacanță prevăzute la art. 37 lit. g), dar și pentru asigurarea unei finanțări complete a unităților de învățământ, inspectoratele școlare și unitățile de învățământ, împreună cu organizațiile sindicale teritoriale afiliate la federațiile sindicale reprezentative sunt obligate să facă demersuri în vederea încheierii unor protocoale cu consiliile locale în care să fie prevăzute obligațiile concrete ce revin părților semnatare ale protocoalelor și sursele de finanțare a cheltuielilor unităților de învățământ preuniversitar.
Aceasta înseamnă că sintagma "din venituri proprii" utilizată în redactarea textului art. 37 lit. g) din contractul colectiv de muncă stabilește ca sursă de finanțare a acestor cheltuieli constând în prima de vacanță pentru personalul din învățământul preuniversitar bugetul unității administrativ-teritoriale pe raza căreia funcționează unitatea de învățământ.
Dispoziția legală amintită completează prevederile art. XIII alin. (1) din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, cu modificările ulterioare, potrivit cărora finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
excepție de la această regulă anumite cheltuieli enumerate la lit.a)-f) de la acest alineat, nu însă și cheltuielile de personal.
Finanțarea de la bugetele locale a cheltuielilor de personal rezultă și din prevederile art. 167 alin. 3 din Legea învățământului nr. 84/1995.
Potrivit art. 19 și următoarele din nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, autoritatea administrației publice locale, consiliul local, examinează propunerile de cheltuieli ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și va cuprinde cu prioritate în bugetul local fondurile necesare pentru finanțarea acestora.
Atribuții strict legate de execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat au însă ordonatorul principal de credite al bugetului local - primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale despre al cărei buget este vorba - instituția de învățământ la care sunt arondate alte unități de învățământ și, în fine, instituția de învățământ cu personalitate juridică.
Ca urmare, aplicând corect dispozițiile legale instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a recurentului-pârât în ceea ce privește cererea de alocare a fondurilor necesare plății.
Art. 37 lit. g) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pe anii 2003 - 2004 este aplicabil întregului personal didactic sau nedidactic din învățământ iar executarea acestuia este obligatorie, așa cum s-a arătat și în considerentele hotărârii, potrivit art. 30 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Câtă vreme unitatea de învățământ este obligată să execute și să efectueze plata unui drept salarial negociat, operează implicit obligația unității administrativ-teritoriale de a aloca fondurile necesare din bugetul local.
Neefectuarea demersurilor prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru plata la timp a drepturilor salariale negociate sau lipsa fondurilor bugetare nu pot fi invocate de către persoana în sarcina căreia prin negociere s-a stabilit cu putere de lege, obligația de finanțare a respectivelor cheltuieli, ca imposibilitate de executare.
Întrucât nu se regăsesc cu privire la hotărârea criticată motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă COMUNA - prin primar, județul A, împotriva sentinței civile nr.391/CM din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții C, I, reprezentați de Sindicatul Preuniversitar Muntenia, cu sediul în P,--6, județul A și pârâții ȘCOALA -, cu sediul în comuna, județul A, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A, cu sediul în P,--6, județul A și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./17.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
