Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1940/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1940/R-CM

Ședința publică din 15 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător

JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță

JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona

Grefier -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.330/CM din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât Municipiul P prin Primar, intimatul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele membrilor de sindicat-reclamanții și intimații-pârâți Școala nr. 1 P, Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, intimatul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a depus la dosar acte cu borderou.

Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată la data de 27.10.2008, reclamanții, escu, G, G, C, G, C, -, - G, B, Cortea, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia, au chemat în judecată pe pârâții Școala nr.1 " ", Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal "", Municipiul P - prin primar, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanță pentru perioada 2001-2008 și pe viitor, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

Au mai solicitat reclamanții obligarea pârâtei Școala nr.1 " " la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, precum și obligarea tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în vederea aplicării principiului egalității de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001 - 2008, potrivit art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 referitoare la statutul funcționarului public.

Reclamanții au făcut trimitere la Deciziile nr. XXIII/12.12.2005, nr. XII/05.02.2007 și nr. LXXVII/05.11.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursuri în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor, magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.

Deoarece prin nr.OUG146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții au apreciat că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că și ei desfășoară activitate în domeniul administrației publice.

Învederează reclamanții că drepturile salariale privind prima de vacanță pentru perioada 2001 - 2006 nu sunt prescrise, termenul de prescripție fiind întrerupt, actul întrerupător de prescripție fiind nr.OUG146/2007.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Municipiul Pai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în raport de dispozițiile Legii nr.128/1997, Legii nr.486/2006 și Legii nr.215/2001, completată de Legea nr.286/2006.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât textul de lege invocat ca temei legal se referă la funcționarii publici, calitate pe care nu au reclamanții, membri de sindicat.

La data de 12.02.2009 și pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și a depus la dosar întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu este angajatorul reclamanților și nu există niciun fel de raporturi juridice între cadrele didactice și această instituție. De asemenea, pârâtul a arătat că nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat.

Pe fondul cauzei, a susținut că personalul contractual din instituțiile de învățământ din sectorul bugetar este salarizat potrivit prevederilor Legii nr.128/1997 în care nu este prevăzută acordarea primei de vacanță, iar prin dispozițiile art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 se specifică faptul că în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile acestei ordonanțe de urgență intră funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal, care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.

La termenul din data de 12.02.2009 instanța a invocat din oficiu excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților - membri de sindicat pentru perioada 2001 - 26.10.2005.

În ședința publică din data de 12.02.2009 tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Municipiul P și a dispus, în temeiul art.137 alin.2 Cod procedură civilă, unirea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și, precum și excepției prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților - membri de sindicat pentru perioada 2001 - 26.10.2005, cu fondul cauzei.

În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.330/CM din 16 februarie 2009, admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și și a respins acțiunea reclamanților față de acesta.

S-a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 2001 - 26.10.2005 și în consecință s-a respins solicitarea reclamanților în acest sens.

S-a respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean

S-a admis în parte acțiunea formulată de Sindicatul Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru reclamanții membri de sindicat și au fost obligați pârâții Școala nr.1 " " și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal "" să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 27.10.2005 - 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.

S-a respins cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată.

S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților - membri de sindicat pentru perioada 2001-26.10.2005, este întemeiată.

Potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.

La rândul său, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.

Acest drept nu a fost niciodată suspendat, așa încât în cauză nu își găsesc aplicabilitate dispozițiile nr.OUG146/2007, aceasta din urmă referindu-se la aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.

Cum dreptul la prima de vacanță nu a fost suspendat, s-a reținut că nu se poate vorbi nici de o întrerupere a cursului prescripției extinctive.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată, întrucât între acest minister și reclamanții - membri de sindicat - nu există raporturi juridice de muncă, primul nefiind angajatorul celor din urmă. - mult, ministerul nu are nici calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, întrucât, potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, și anume art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nicio situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.

Astfel, instanța a reținut că, potrivit art.241 alin.1 lit.c) din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.

Potrivit art.37 lit.g) din contractul colectiv de muncă, părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.

Executarea contractelor colective de muncă este, potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.

În cauză nu a intervenit nicio clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță.

Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, a fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze celorlalți doi pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.

Întrucât între reclamanți și Inspectoratul Școlar Județean A nu există raporturi juridice de muncă, a fost respinsă acțiunea reclamanților față de acest pârât.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul P - prin primar.

Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit a fost admisă acțiunea pentru plata primei de vacanță pe perioada 2005 - 2008, în condițiile în care reclamanții nu au calitatea de funcționari publici și nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999.

Aceștia beneficiază de drepturile prevăzute de statutul personalului didactic și nu de prevederile statutului funcționarului public.

Se arată de asemenea că hotărârea instanței de fond nu este motivată, invocarea prevederilor constituționale și ale contractului de muncă nu sunt de natură a îndreptăți reclamanții la acordarea acestui drept, prin absența unor dispoziții legale în acest sens.

Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului formulat și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.

Deși nu a fost motivat în drept recursul formulat, din motivele arătate rezultă că se critică aplicarea greșită a legii de către instanța de fond, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Recursul declarat de pârât este nefondat.

Instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanți, fără a avea ca temei de drept al acțiunii formulate prevederile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, ci prevederile contractelor colective de muncă unice la nivel de ramură de învățământ începând cu anii 2000-2001.

De altfel, în chiar motivarea sentinței se arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, și anume existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999.

Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de - Învățământ nr. 5521/01/9.01.2004 prevede la art.39 alin.(1) că în vederea acordării la timp a tuturor drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ, potrivit legii și acestui contract, prin urmare în vederea acordării la timp și a primei de vacanță prevăzute la art.37 lit.g), dar și pentru asigurarea unei finanțări complete a unităților de învățământ, inspectoratele școlare și unitățile de învățământ, împreună cu organizațiile sindicale teritoriale afiliate la federațiile sindicale reprezentative sunt obligate să facă demersuri în vederea încheierii unor protocoale cu consiliile locale în care să fie prevăzute obligațiile concrete ce revin părților semnatare ale protocoalelor și sursele de finanțare a cheltuielilor unităților de învățământ preuniversitar.

Aceasta înseamnă că sintagma "din venituri proprii" utilizată în redactarea textului art.37 lit.g) din contractul colectiv de muncă stabilește ca sursă de finanțare a acestor cheltuieli constând în prima de vacanță pentru personalul din învățământul preuniversitar bugetul unității administrativ-teritoriale pe raza căreia funcționează unitatea de învățământ.

Dispoziția legală amintită completează prevederile art.XIII alin.(1) din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, cu modificările ulterioare, potrivit cărora finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.

excepție de la această regulă anumite cheltuieli enumerate la lit.a)-f) de la acest alineat, nu însă și cheltuielile de personal.

Finanțarea de la bugetele locale a cheltuielilor de personal rezultă și din prevederile art.167 alin.3 din Legea învățământului nr.84/1995.

Potrivit art.19 și următoarele din nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, autoritatea administrației publice locale, consiliul local, examinează propunerile de cheltuieli ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și va cuprinde cu prioritate în bugetul local fondurile necesare pentru finanțarea acestora.

Atribuții strict legate de execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat au însă ordonatorul principal de credite al bugetului local - primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale despre al cărei buget este vorba - instituția de învățământ la care sunt arondate alte unități de învățământ și, în fine, instituția de învățământ cu personalitate juridică.

Ca urmare, aplicând corect dispozițiile legale instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a recurentului-pârât în ceea ce privește cererea de alocare a fondurilor necesare plății.

Precizând temeiul de drept al acțiunii, reclamanții au arătat că solicită plata primei de vacanță în baza contractelor colective de muncă unice la nivel de ramură învățământ încheiate începând cu anul 2001.

Au arătat că posibilitatea negocierii pe ramuri de activitate a dreptului în discuție a fost stabilită la nivel național.

Art.37 lit.g) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pe anii 2003 - 2004 este aplicabil întregului personal didactic sau nedidactic din învățământ, iar executarea acestuia este obligatorie, așa cum s-a arătat și în considerentele hotărârii, potrivit art.30 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă.

Câtă vreme unitatea de învățământ este obligată să execute și să efectueze plata unui drept salarial negociat, operează implicit obligația unității administrativ-teritoriale de a aloca fondurile necesare din bugetul local.

Soluția instanței de fond astfel motivată este rezultatul aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente în speță, față de temeiul de drept precizat.

Rezultă că nu se regăsesc cu privire la hotărârea atacată motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în care se încadrează criticile formulate, astfel că în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI - prin primar, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.330/CM din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în P, b-dul. -, nr.4-6, județul A, în numele membrilor de sindicat, escu, G, G, C, G, C, -, - G, B, Cortea, și pârâții ȘCOALA NR.1 " ", cu sediul în P,-, județul A, CENTRUL BUGETAR COLEGIUL NAȚIONAL LICEAL " ", cu sediul în P,-, județul A, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A, cu sediul în P, b-dul. -, nr.4-6, județul A și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

-

Red.

Tehnored.

8 ex./17.12.2009

Jud. fond:

Președinte:Paulina Ghimișliu
Judecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1940/2009. Curtea de Apel Pitesti