Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1947/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1947
Ședința publică din data de 7 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1, având sediul sediul procesual ales la.Av, și Asociații, cu sediul în B,-, etaj.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1546 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna Cărbunești, sat Cărbunești nr.156, județul P, domiciliat în comuna, sat nr.309, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SA, intimații-reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâta SC SA (fosta ), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata unui salariu mediu de bază pe societate pentru sărbătoarea de Paște pe anul 2005 în cuantum de 1200 lei de persoană, un salariu mediu de bază pe societate pentru sărbătoarea de pe anul 2005 în cuantum total de 1350 lei de persoană, actualizate conform indicelui de inflație la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost salariați ai pârâtei SC SA, iar potrivit contractului colectiv de muncă, pe lângă salariul lunar erau îndreptățiți la o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004, 2005 și 2006, însă pârâta nu acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
Pârâta SC SA (fosta ) deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1546 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SA, fostă, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suma brută de 2550 lei reprezentând prima de Paște și prima de pe anul 2005, suma urmând a fi actualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art.283 lit. din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri către salariat precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajat, sau în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin.1 lit.c, în cazul neexecutării Contractul Colectiv de Muncă ori unei clauze ale acestuia.
A mai reținut instanța de fond că prin cererea formulată, reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anul 2005, susținând că acestea erau prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă,
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că acțiunea introdusă la data de 10.04.2008 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2005 fost promovata in cadrul termenului de 3 ani.
Totodată, s-a reținut de instanța de fond că reclamanții au fost încadrați la SC SA, contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilea în cuprinsul art.268, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, angajații SC SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2005 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Potrivit înscrisurilor depuse în cauză, Contractele Colective de Muncă pe societate negociate și aplicabile la nivelul SC SA pe anii 2004, 2005, 2006 au menținut disp.art.168 alin.1, alin.2 al acestui articol fiind însă modificat în forma în anul 2003, suplimentărilor salariale de la alin.1, sunt incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 al Contractul Colectiv de Muncă, pârâta nu a mai acordat reclamanților în cursul anilor 2004 și 2005
suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 și 2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev.de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă
și în cursul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bazaă al fiecărui salariat numai pentru anul 2003,
Întrucât pârâta nu a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a achitat reclamanților suplimentările salariale de C și Paște pentru anul 2005, tribunalul admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suma brută de 2550 lei reprezentând prima de Paște și prima de pe anul 2005, suma urmând a fi actualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând soluția pentru netemeinicie, pretinzându-se, în esență, că plata drepturilor în discuție s-a făcut conform înțelegerii părților, situație care și justifică pasivitatea care nu a reacționat în niciun mod pentru a cere plata către membrii de sindicat a acestor prime, apreciindu-se de către recurentă că acțiunea reclamanților are la bază o pură speculație.
Se mai susține, în recurs, că instanța de fond a acordat sumele în cuantum greșit, neținând seama de valoarea salariului de bază mediu pe unitate, așa cum prevede CCM.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Art.168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității recurente, în articolul 168 alin.2 se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2007 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De necontestat, pentru anul 2003 primele de Paște și de C au fost incluse în salariu astfel cum s-a menționat și în, numai că aceasta nu însemnă că începând cu această dată primele de Paște și de C rămân incluse în salariu, însă presupunând că susținerea recurentei este reală, aceasta avea obligația ca în conformitate cu art. 287 Codul muncii să probeze veridicitatea susținerilor făcute,
ori, în cauză pârâta nu a demonstrat cu referire concretă la situația salarială a reclamanților că acest lucru corespunde realității.
Mai mult decât atât, recurenta trebuia să demonstreze și faptul că art. 168 alin.2 este aplicabil și pentru perioada ulterioară a anului 2003, deoarece această prevedere contractuală se referă exclusiv la anul 2003.
Legat de același articol al Curtea reține că părțile în contract au stabilit criteriile de determinare a cuantumului acestor prime respectiv echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate a cărui valoare concretă trebuie stabilită cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment prin negociere cu sindicatul, ori în lipsa acestei negocieri instanța de fond avea obligația administrării de probe pentru că solicitarea reclamanților s-a referit la salariul mediu brut pe unitate care include și sporurile.
Este adevărat că în recurs s-a depus la dosar o adresă privitoare la valoarea salariului de bază mediu anual însă acest înscris este insuficient pentru determinarea cuantumului corect al sumelor datorate reclamanților în condițiile art. 168, fiind necesară efectuarea unei expertize contabile-salarizare care în raport cu evidențele contabile ale unității și înscrisurile de la dosar să determine cuantumurile salariului de bază mediu brut pe unitate din luna anterioară în care trebuia efectuată plata.
Cum în fața instanței de recurs în conformitate cu prevederile art. 305 Cod pr.civilă nu se pot administra probe noi cu excepția înscrisurilor și cum pe baza înscrisurilor existente la dosar nu se poate stabili corect situația de fapt, avându-se în vedere și dispozițiile Deciziei nr.XXI/2006 a ÎCCJ -Secțiile Unite prin care într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că în materia conflictelor de muncă în recurs casarea cu trimitere poate fi dispusă și în cazul în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei ca o consecință a neadministrării de probe, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă Curtea va admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării tuturor probatoriilor necesare și utile cauzei pentru corecta stabilire a situației de fapt și implicit a cuantumului corect al sumelor datorate reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA (fostă SC SA) cu sediul în B, str.G-ral nr.11 bis, sector 1, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la și Asociații, cu sediul în B,-, etaj.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1546 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna Cărbunești, sat Cărbunești nr.156, județul P, domiciliat în comuna, sat nr.309, județul P și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 7 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./14.10.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Cristina
