Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1953/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1953
Ședința publică din data de 7 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul ales la și Asociații, cu sediul în B, B-dul - -- House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.688 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în M,-, -.1,.4,.18, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SC SA-Membru Grup, intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-au depus de către recurenta-pârâtă împuternicirea avocațială și Asociații, cerere de judecare în lipsă și în xerocopie mai multe înscrisuri și anume: confirmare de primire, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- (329/2008) eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr-eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel București, anexa nr.1 bis la actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA pentru anul 2008, adresa din data de 24.11.1995 emisă de Direcția Generală a Legislației, Protecției Sociale și contencios din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, adresa nr.53948 din 12.08.1992 emisă de Direcția Generală a Legislației, Protecției Sociale și Contencios din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, raport de expertiză contabilă extrajudiciară, practică judiciară constând în sentința civilă nr.1562/2007 pronunțată de Tribunalul Galați, sentința civilă nr.637/2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea, sentința civilă nr.1697/2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribubalului D, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 - 2005, actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pârâte, la punctul de lucru G până la data de 15.11.2005, că pentru munca prestată a primit lunar un salariu, conform contractului individual de muncă, dar pe lângă acesta trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
Cererea a fost întemeiată pe prevederile art.166 din Codul muncii și ale art.168 alin.1 din pe anii 2004-2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivând că începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai Federației Sindicatelor Libere și Independente - au convenit ca pentru toți salariații ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat (art.168 alin.1 din CCM), în acest sens fiind negociat și prevăzut în art.168 alin.2, mențiunea referitoare la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
Pârâta a mai susținut că prin decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de, cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
Intenția clară a semnatarilor de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de faptul că referirea la o măsură dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.
De asemenea, pârâta a precizat că art.9 din prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează în favoarea salariatului, că promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Din oficiu, s-a pus în discuția părților efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective calculul primelor de Paște și pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, cu aplicarea indicelui de inflație, stabilirea faptului dacă aceste primei au fost incluse în salariul de bază, similar anului 2003, dar proba nu s-a putut administra întrucât părțile au refuzat să plătească onorariul.
Prin sentința civilă nr.688 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul -., în contradictoriu cu pârâta cu SC SA, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suplimentările salariale de C - 2004 și Paște - 2005, în raport de perioada lucrată, calculate în funcție de salariul de bază mediu pe, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuiau acordate și până la achitarea efectivă. Și totodată, s-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, că este neîntemeiată pentru că, potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar lit. a aceluiași text de lege prevede un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
A mai reținut instanța de fond că din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul a fost salariatul societății pârâte, până la data de 15.11.2005 cu contract de muncă pe durată nedeterminată de timp, că prin cererea de chemare în judecată a solicitat acordarea drepturilor salariale reprezentând primele de Paști și C cuvenite pentru perioada 2004-2005.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 înregistrat sub nr. 2714/16.04.2004, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1 din Contractul pe anul 2004.
Aceeași reglementare este cuprinsă și în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006, înregistrat sub nr.1054/24.02.2006, precum și în cel din anul 2007, înregistrat sub nr. 923/23.02.2007.
De asemenea, s-a mai reținut de tribunal că din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul este îndreptățit să primească drepturi suplimentare pentru Cul și Paștele din anii 2004-2005, reprezentând diferența între sumele acordate prin menținerea drepturilor salariale din anul 2003, în care au fost incluse și primele de Paște și C, și sumele ce trebuiau acordate în anii 2004-2005.
Totodată, concluzia că drepturile salariale nu au fost acordate reiese din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004 - 2007, întrucât se menționează expres că numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să
acorde aceste drepturi și pentru anii 2004 - 2007 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2004 - 2006.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, tribunalul a apreciat că nu poate fi luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
Totodată, pârâta a menționat în întâmpinare că potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
Făcând aplicarea acestui articol al contractului colectiv de muncă, precum și a art.168 din CCM 2004 - 2006 și având în vedere argumentele prezentate, tribunalul a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA-Membru Grup, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art.168 alin. 1 teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamantului.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamantului sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamant este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu
au avut loc nu este imputabilă reclamantului ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paște și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art.168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art.283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamantului sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constatată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamantului este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art.168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu actele depuse la dosar și necontrazis de recurentă.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantului ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantului raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece au fost avute în vedere disp. art. 168 din CCM.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul ales la și Asociații, cu sediul în B, B-dul - -- House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.688 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în M,-, -.1,.4,.18, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 7 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./20.10.2008
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
- G
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Cristina
