Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1956/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1956
Ședința publică din data de 7 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul ales la și Asociații, cu sediul în B, B-dul - -- House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1070 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, sat de, județul D, domiciliată în comuna M, sat M, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.17,.A,.11, județul D, domiciliat în comuna Tătărani, sat, județul D, domiciliat în comuna, sat nr.462, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SC SA-Membru Grup, intimații-reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-au depus de către recurenta-pârâtă împuternicirea avocațială și Asociații, cerere de judecare în lipsă și în xerocopie mai multe înscrisuri și anume: confirmare de primire, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- (329/2008) eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr-eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel București, anexa nr.1 bis la actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA pentru anul 2008, adresa din data de 24.11.1995 emisă de Direcția Generală a Legislației, Protecției Sociale și contencios din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, adresa nr.53948 din 12.08.1992 emisă de Direcția Generală a Legislației, Protecției Sociale și Contencios din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, raport de expertiză contabilă extrajudiciară, practică judiciară constând în sentința civilă nr.1562/2007 pronunțată de Tribunalul Galați, sentința civilă nr.637/2007
pronunțată de Tribunalul Vrancea, sentința civilă nr.1697/2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 2330 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentări salariale de Paște și C, în cuantum de câte un salariu mediu pe unitate, pentru decembrie 2004, aprilie și decembrie 2005, aprilie și decembrie 2006, aprilie 2007, suplimentări salariale prevăzute de art.168 alin.1 din CCM.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei la punctul de lucru G, pe perioada derulării raporturilor juridice de muncă, pârâta a încălcat textele de lege din contractul colectiv de muncă, în sensul că nu a acordat suplimentările salariale de Paște și
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat(art.168 alin.1 din CCM), în acest sens fiind negociat și inserat și art.168 alin.2, această precizare referindu-se la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
S-a mai arătat de către pârâtă că prin decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de CCM cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
De asemenea. a arătat că intenția clară a semnatarilor CCM de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de faptul că referirea la o măsură dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri, iar art.9 al CCM prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează în favoarea salariatului.
S-a mai arătat de către pârâtă că promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Tot prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit disp.art.283 alin.1 lit. e din Codul Muncii termenul de
prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni.
Cum prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat conexarea cauzelor, instanța la termenul de judecată din data de 12.06.2008, din oficiu a pus în discuție conexarea la prezenta cauză a cauzelor civile nr-; -; -, -, cerere admisibilă în temeiul dispozițiilor art.164 Cod procedură civilă, text de lege care stabilește că părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini care se află în fața aceleiași instanțe sau instanțe deosebite de același grad, în care sunt aceleași părți, sau împreună cu altele și al căror obiect și cauză au o strânsă legătură.
În speță, reclanmanții, și, au chemat în judecată pârâta SC SA, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale restante, cuvenite și neacordate în perioada anilor 2004-2007 și a beneficiului de care au fost lipsiți prin neplata la timp, în raport cu rata inflației, conform cererilor de chemare în judecată, conexe la prezenta cauză.
Totodată, în conformitate cu prevederile art.168 din pe care și-au întemeiat reclamanții cererile, drepturile solicitate în prezenta cauză au un caracter de drepturi salariale suplimentare, fiind aplicabile, așadar dispozițiile art. 283 alin. 1, lit. c) Codul Muncii, în privința termenului de prescripție.
S-a mai menționat că suma cuvenită drept supliment salarial și prevăzută de art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariile de bază pentru anii 2004 și 2005.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1070 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoiriu cu pârâta SC SA- GRUP, a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a drepturilor salariale în raport de salariul mediu de bază stabilit la nivel de unitate, potrivit art.168 alin. 1 din CCM și ținând seama de timpul efectiv lucrat, reactualizat cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, că pârâta în întâmpinare susține că drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamanți au fost achitate acestora, prin includerea lor în salariul de bază, astfel că nu se mai poate pune problema prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în această situație.
Pe de altă parte, câtă vreme pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în mod evident aceasta nu dorește să negocieze cuantumul suplimentării drepturilor salariale, conform art.168 alin.1 teza II din Contractul colectiv de muncă, neputându-și invoca propria culpă în ceea ce privește nerespectarea prevederilor acestui articol din Contractul colectiv de muncă în lipsa existenței unor negocieri cu, astfel că excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată a fost respinsă de către tribunal.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au fost salariați ai societății pârâte, astfel cum au precizat în cererile de chemare în judecată, când a încetat contractul individual de muncă al acestora conform art.65 și 66 din Codul Muncii.
Potrivit art.168 alin.1 din CCM/2004 salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În CCM 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1.
S-a mai reținut de instanța de fond că din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri, rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturi suplimentare reprezentând prime de Paște și C, pe perioada anilor 2004- 2007, în baza contractului Colectiv de Muncă, sume care nu au fost incluse în salariul de bază.
Aceeași concluzie reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004 și 2005, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2004 și 2007 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nicio dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2004 și 2005.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, tribunalul a apreciat că nu poate fi luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese, iar în ceea ce privește alte expertize extrajudiciare, tribunalul a apreciat că acestea nu au relevanță în cauză întrucât pornește de la premiza că primele au fost incluse în salariul de bază lunar, ipoteză infirmată prin probele administrate în cauză, pe lângă faptul că este vorba de o expertiză extrajudiciară, în cadrul căreia nu au avut posibilitatea ambele părți să-și exprime poziția.
Totodată, pârâta a menționat în întâmpinare că potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
Făcând aplicarea acestui articol al contractului colectiv de muncă, precum și a art.168 din CCM 2004 și 2005 și având în vedere argumentele prezentate, tribunalul a admis acțiunea așa cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA-Membru Grup, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art.168 alin. 1 teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art.168 alin.1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paște și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art.168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art.283.1 lit.e Codul Muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constatată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art.168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu actele depuse la dosar și necontrazis de recurentă.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul Muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece au fost avute în vedere disp. art. 168 din CCM.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul ales la și Asociații, cu sediul în B, B-dul - -- House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1070 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna, sat de, județul D, domiciliată în comuna M, sat M, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.17,.A,.11, județul D, domiciliat în comuna Tătărani, sat, județul D, domiciliat în comuna, sat nr.462, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 7 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red./ Tehnored./ 2 ex./22.10.2008
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal; număr notificare 3120/2006
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Cristina
